Captiv...
M-am trezit într-o furtună nocturnă,
Sub un cer luminat de fulgere nu de lună,
Mă rătăcesc în propria-mi viață confuză,
Vreau să știu unde a dispărut a mea călăuză....
Aș vrea să știu de ce m-a lăsat în spate,
De ce m-a făcut să tânjesc după libertate,
De ce simt că n-o pot avea nici după moarte,
De ce am ales-o fix pe ea dintre toate....
Sunt captiv în propriile-mi gânduri blestemate.....
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Djl6m6dnn1r
Data postării: 14 iulie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 544
Poezii din aceiaşi categorie
Printre umbre
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting,
Ne ținem în umbre cu gesturi rebele,
Dar inima știe că nu ne desprind.
Trecem ca umbre pe holuri străine,
În valuri de oameni ce-și au propriul destin
Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine
Că masca ne cade când nu mai privim.
Ne ținem departe cu gesturi precise,
Ca doi actori ce-și joacă uitarea,
Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise,
Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea.
Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede,
Se zbate un dor vinovat și aprins,
Ne mințim, ne respingem, dar inima știe
Că singuri ne-am dus către propriul declin.
Ne spunem că astfel iubirea se stinge,
Că aceasta se spală cu timp fără glas,
Dar undeva, sub tăcerile reci,
O șoaptă se zbate și cere un ceas.
cum..
Sper ca asta poezie sa ramana-n asta lume
Am iubit si o sa iubesc cate zile am sa traiesc
Puterea data de iubire este de necomparat
Traiesc ca sa iubesc, iubesc sa simt ca traiesc
Fericirea e in van, cand eu pe tine nu te am
Te-am avut si m-a durut..
Cand intr-o zi te-am pierdut
Târziu
Târziu înțeleg, dar prea greu să rostesc,
Ce-a fost adevăr și ce-a fost nefiresc.
Cuvintele toate rămân suspendate,
În spații pierdute de timp și de fapte.
Atât de târziu, încât n-are rost
Să spun ce-am ascuns și ce-am adăpost.
Un ceas fără glas a trecut în tăcere,
Lăsând doar priviri pierdute-n durere.
Întrebări fără răspuns, regrete-n declin,
Când inima-i gata, trecutul e strin.
Cine-a fost vinovat? Cine-a vrut să înțeleagă?
Târziul răspunde: „E doar o etapă.”
Prea târziu să repar, dar destul să învăț,
Din pașii greșiți, din focul ce-ngheț.
Începuturi mă-ndrumă din umbre spre zare,
Și las un ecou în lumea-n schimbare.
Cuvinte colorate
Aș vrea să pot să colorez cuvinte
Să pot să merg pe loc, înainte
Să simt gheața cea fierbinte
Să fug de mine și de minte
Să-mi dezvelesc sufletul de cerneală
Și peste tine să-l aștern
Să nu rămână foaia cheală
Și să te iubesc etern
Să fim una cu poezia
Cu lacrimi de cerneală amândoi
Să stropim hârtia
Să fim ploaia ce cade peste noi
Să ne spălăm de pete de cerneală
Să ne lăsăm seduși de fantezie
Să iasă rima la iveală
Să scriem a vieții poezie
Aș vrea să știu cuvântul care ne desparte
Și în silabe să-l strivesc
Să văd să colorez în noapte
Să pot în întuneric să iubesc
Târziu însă bag de seamă
Ție îți este teamă
Dar vreau să finalizez
Și fără al tău ajutor
Cuvinte vreau să colorez
Să-mi desenez aripi, să zbor
Să-mi desenez aripi din cuvinte
Să pot să zbor pe loc, înainte
Să fug de tine și de minte
Să mă ascund de cuvinte în cuvinte
Să m-ascund între cuvinte și să aștept
Să vii să termini poezia
Iar de se va îngălbeni hârtia
Voi colora altundeva un alt concept.
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Printre umbre
Ne rătăcim pe cărări paralele,
Priviri stinghere se-aprind și se sting,
Ne ținem în umbre cu gesturi rebele,
Dar inima știe că nu ne desprind.
Trecem ca umbre pe holuri străine,
În valuri de oameni ce-și au propriul destin
Jucăm un teatru, dar noi știm prea bine
Că masca ne cade când nu mai privim.
Ne ținem departe cu gesturi precise,
Ca doi actori ce-și joacă uitarea,
Dar umbrele noastre, pe coridoare ucise,
Soptesc că noi ne-am tăiat chemarea.
Și totuși, în noapte, când nimeni nu vede,
Se zbate un dor vinovat și aprins,
Ne mințim, ne respingem, dar inima știe
Că singuri ne-am dus către propriul declin.
Ne spunem că astfel iubirea se stinge,
Că aceasta se spală cu timp fără glas,
Dar undeva, sub tăcerile reci,
O șoaptă se zbate și cere un ceas.
cum..
Sper ca asta poezie sa ramana-n asta lume
Am iubit si o sa iubesc cate zile am sa traiesc
Puterea data de iubire este de necomparat
Traiesc ca sa iubesc, iubesc sa simt ca traiesc
Fericirea e in van, cand eu pe tine nu te am
Te-am avut si m-a durut..
Cand intr-o zi te-am pierdut
Târziu
Târziu înțeleg, dar prea greu să rostesc,
Ce-a fost adevăr și ce-a fost nefiresc.
Cuvintele toate rămân suspendate,
În spații pierdute de timp și de fapte.
Atât de târziu, încât n-are rost
Să spun ce-am ascuns și ce-am adăpost.
Un ceas fără glas a trecut în tăcere,
Lăsând doar priviri pierdute-n durere.
Întrebări fără răspuns, regrete-n declin,
Când inima-i gata, trecutul e strin.
Cine-a fost vinovat? Cine-a vrut să înțeleagă?
Târziul răspunde: „E doar o etapă.”
Prea târziu să repar, dar destul să învăț,
Din pașii greșiți, din focul ce-ngheț.
Începuturi mă-ndrumă din umbre spre zare,
Și las un ecou în lumea-n schimbare.
Cuvinte colorate
Aș vrea să pot să colorez cuvinte
Să pot să merg pe loc, înainte
Să simt gheața cea fierbinte
Să fug de mine și de minte
Să-mi dezvelesc sufletul de cerneală
Și peste tine să-l aștern
Să nu rămână foaia cheală
Și să te iubesc etern
Să fim una cu poezia
Cu lacrimi de cerneală amândoi
Să stropim hârtia
Să fim ploaia ce cade peste noi
Să ne spălăm de pete de cerneală
Să ne lăsăm seduși de fantezie
Să iasă rima la iveală
Să scriem a vieții poezie
Aș vrea să știu cuvântul care ne desparte
Și în silabe să-l strivesc
Să văd să colorez în noapte
Să pot în întuneric să iubesc
Târziu însă bag de seamă
Ție îți este teamă
Dar vreau să finalizez
Și fără al tău ajutor
Cuvinte vreau să colorez
Să-mi desenez aripi, să zbor
Să-mi desenez aripi din cuvinte
Să pot să zbor pe loc, înainte
Să fug de tine și de minte
Să mă ascund de cuvinte în cuvinte
Să m-ascund între cuvinte și să aștept
Să vii să termini poezia
Iar de se va îngălbeni hârtia
Voi colora altundeva un alt concept.
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Alte poezii ale autorului
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Tu ești tot...
Sculptură murală între ruine
Asta ești tu pentru mine,
Mână de ajutor în agonie
Cea mai frumoasă peripeție.....
Pentru mine ești artă pură,
Scut ce mă apără de fiecare lovitură,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Ești totul pentru care aș putea muri....
Visul meu nemuritor.....
La apusul zorilor
Pe cărarea norilor
Lângă vârful munţilor
Îmi stă speranţa.....
Suflă vânt devastator
Peste brazii de lângă izvor
Dezbină echilibrul din decor
Asta îmi este viața.......
O poveste de amor
Un suflet cald şi visător
Ce prin lume-i călător
Îşi pierde speranţa......
Poate doru-i trecător
Visul meu nemuritor
Dulce, abstract, copleșitor
Pentru el îmi dau şi viaţa....
Rece ca de gheață.
Mereu te simt rece ca de gheață
Chiar dacă-mi zici că mă iubești,
A venit timpul să dăm cărțile pe față
Eu nu sunt persoana pe care ți-o dorești....
Poate ți-ai dori să fiu,
Poate că-ți dorești să mă iubești,
Poate am eu sufletul prea pustiu,
Sau poate tu altceva îți dorești,
Poate nu-nțeleg eu ce-i iubirea,
Sau poate tu nu ști să iubești,
Poate ți-am ratat eu privirea,
Care să-mi dea de-nțeles că mă dorești...
Poate n-am fost eu atent la gesturi,
Sau poate nu ști tu să gesticulezi,
Poate din iubirea ta au rămas doar resturi
Din cauza cărora tu acum mă pierzi...
Poate nu ești tu de vină,
Poate nu sunt nici eu,
Pur și simplu lipsește iubirea divină,
Pentru care ș-ar da viața orice zeu,
Poate simți și tu la fel ca mine,
Sau poate o simți diferit în felul tău,
Abandonăm o poveste între ruine,
Ca să evităm să ne facă rău.....
Mi-a plăcut că ești diferită,
Eu o vedeam în sensul bun,
Voiam să te fac fericită,
Dar acum o să-mi văd de drum......
Aceeași iubire...
Poate c-am greștit
Sau poate doar acum greșesc
Poate c-am înebunit
Sau doar acum înebunesc
Poate c-am iubit
Sau doar acum mă-ndrăgostesc
Poate viața mea-i o glumă
Și Dumnezeu de mine râde,
Totu-i precum o furtună
Și n-am unde m-ascunde......
Versuri lipsite de legătură
În minte doar cuvinte de ură
În suflet port aceeași iubire
În gânduri am aceeași amintire....
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Poate dacă mor...
Poate că moarte-mi este în zadar
Însă viața-mi oferă acest dar
Cum să refuz să scap din coșmar
Toate zilele-mi au un gust amar
Iubirea pentru mine e blestem
Pentru fericire sunt nedemn
Îmi doresc doar o cruce de lemn
Pentru că ea nu vine când o chem
Ea nu m-aude noaptea când o strig
Nu mă-ncălzește când mi-e frig
Nu m-aprinde când mă sting
Nu mă-nvie când sunt mort
Nu-mi dă nimic când pierd tot
Nu mă stinge când iau foc
Nu m-așteaptă când stau pe loc
Ea merge doar în față
Nu-i pasă de-a mea viață
Nu vede că mă pierd în ceață
De asta îmi doresc să mor
Să mă conving că totu-i trecător
Poate așa am să scap de-al tău dor
Dacă mor poate n-am să te mai iubesc
Sau poate mor ca prostul și greșesc
Dar ce să fac dacă fără tine înebunesc
Vreau să mor, doar asta îmi mai doresc
Dacă nu pot să fiu cu tine ce sens au toate?
Ți-am jurat c-am să te iubesc și după moarte
Acum sunt curios dacă asta chiar se poate
De obicei nu fac promisiuni nefondate
Tu ești tot...
Sculptură murală între ruine
Asta ești tu pentru mine,
Mână de ajutor în agonie
Cea mai frumoasă peripeție.....
Pentru mine ești artă pură,
Scut ce mă apără de fiecare lovitură,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Ești totul pentru care aș putea muri....
Visul meu nemuritor.....
La apusul zorilor
Pe cărarea norilor
Lângă vârful munţilor
Îmi stă speranţa.....
Suflă vânt devastator
Peste brazii de lângă izvor
Dezbină echilibrul din decor
Asta îmi este viața.......
O poveste de amor
Un suflet cald şi visător
Ce prin lume-i călător
Îşi pierde speranţa......
Poate doru-i trecător
Visul meu nemuritor
Dulce, abstract, copleșitor
Pentru el îmi dau şi viaţa....
Rece ca de gheață.
Mereu te simt rece ca de gheață
Chiar dacă-mi zici că mă iubești,
A venit timpul să dăm cărțile pe față
Eu nu sunt persoana pe care ți-o dorești....
Poate ți-ai dori să fiu,
Poate că-ți dorești să mă iubești,
Poate am eu sufletul prea pustiu,
Sau poate tu altceva îți dorești,
Poate nu-nțeleg eu ce-i iubirea,
Sau poate tu nu ști să iubești,
Poate ți-am ratat eu privirea,
Care să-mi dea de-nțeles că mă dorești...
Poate n-am fost eu atent la gesturi,
Sau poate nu ști tu să gesticulezi,
Poate din iubirea ta au rămas doar resturi
Din cauza cărora tu acum mă pierzi...
Poate nu ești tu de vină,
Poate nu sunt nici eu,
Pur și simplu lipsește iubirea divină,
Pentru care ș-ar da viața orice zeu,
Poate simți și tu la fel ca mine,
Sau poate o simți diferit în felul tău,
Abandonăm o poveste între ruine,
Ca să evităm să ne facă rău.....
Mi-a plăcut că ești diferită,
Eu o vedeam în sensul bun,
Voiam să te fac fericită,
Dar acum o să-mi văd de drum......