Dor de tine

Inima e bine cand tu esti cu mine

Invata atat de bine ce inseamna iubire

Inima nu spune cuvinte cuvinte de ocara

Doar vrea ca sa fi bine iubire mea frumoasa

 

Imi este dor de tine si nu stiu cum sa iti spun

Dar fara sa te vad imi este greu iti spun 

Dar stiu ca va veni ziua cand te voi vedea

Si atunci in brate tare te voi strangea


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Radu Marian poezii.online Dor de tine

Ivaz Radu

Data postării: 2 ianuarie

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 528

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Printre fulgisorii de nea

Mă uit pe geam, privesc ușor

Și văd cum cerne din cer domol

Mulți fugișori de nea 

Ce frumos e, ai vedea.

 

Cum se-aștern încet, curat,

Făcând așternut minunat,

De un alb imaculat,

Strălucind neîncetat.

 

Gândul meu însă la tine zboară,

Prințesă, mica mea comoară,

Că ești atât de frumoasă

Printre fugișorii de nea

Așternuți pe coastă.

 

Ești minunată, te iubesc,

Micul meu chip îngeresc,

Bună dimineața îți spun,

Că te iubesc ca un nebun.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Incertitudine

Sunt aici, acolo unde am mai fost și ieri,

Dar parcă sunt alta, cu alte păreri,

Sunt tot eu dar am sufletul albit,

Rănită de oameni nu am timp de iubit.

 

Unde să caut când în mine este un gol,

Cu ce sa umplu sufletul când mi se scurge domol?

Picătura ce sună tare când cade pe asfalt,

Nu o pot pune înapoi și atunci doar tresalt.

 

Îmi iau înapoi toate rănile și le spăl cu iubire,

Îmi iau înapoi toate gândurile fără să cer despăgubire,

Calc cu tălpile goale pe iarbă cu rouă

Și mă descarc de vină și nu mai sunt două.

 

Sunt aici și acum și doar în prezent,

Îmi trăiesc viața nu doar un fragment.

Sunt tot eu, dar visez mai departe,

Mă țin de mână îngerii din noapte.

Mai mult...

Oglinda către suflet

Fiecare poză în care regăsesc o fărâmă din tine

Și portretele tale ce mă înfățișează pe mine 

Mă duc cu gândul la flori.

Flori ce poarta rochii ca ale tale,

Flori cu miresme dulci, îmbietoare,

Flori cu parfumuri ce se aseamănă puțin 

Cu aroma din al tău cămin..

Iar în a ta casa, vai, ce mirare, 

Iși fac veacul cesti ca ale mele 

Care păstrează cu sfială urmele

degetelor mele.

Și tablouri care privite cruciș

Ascund în îndepărtatul luminiș

o strălucire a chipului meu

ce o vad pe a ta față mereu..

Mai mult...

Semne

Prăpastia arată tot mai tantant,

Dar tenatant la modul aspru

Chiar țipător.

Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.

 

Pierdera simțirii fizice

A celei sufletești,

Dar mai ales, a celei psihice,

Care te lasă sec și fără scop 

Care îți spune: "SARI",

Dar, tu spui: "STOP".

 

De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri

Care au fost ignorate,

Crezând că ele vor deveni "cedează"

Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.

Mai mult...

Amor

Imi e dor de un amor dulce 

De sarutari patimase umede

Cat as vrea sa o strig iubirea

O risipesc in soapte pierdute

In noptile tarzii cu cer senin

 

Cheama-ma in priviri maiestre

Si canta-mi dulce simfonie 

Pe partituri de amor amar

Lasat pe o pata de cerneala

 

Cat as vrea sa iti uit privirea

Nici de as putea sa o pierd

Cu jale dor crede-ma te ador

 

Ce ma intristeaza amore

Cat si cum ai da pe a cere

Vei reveni sa simt un foc

Inabusitor al

clocotului joc.

 

Mai mult...

✨ Cu ochii tăi asemăn focul

Cu ochii tăi asemăn focul,

Ce-mi arde-n piept adânc și lin,

Și-mi face inimii ocolul

Prin vis etern și dor divin.

 

Când treci, se-oprește-n loc văzduhul,

Și luna cade-n gândul meu,

Căci pasul tău, făcut din duhuri,

Mă cheamă-n visul greu, mereu.

 

În glasul tău adoarme seara,

Și stele plâng pe-al meu destin;

Iubirea-mi e din veci povara,

Dar sfântă-mi este — și deplin.

 

Aș vrea să fiu o clipă-n vreme

Când ochii tăi s-au luminat,

Să-ți fiu blestem, să-ți fiu și temei,

Un nod de timp nedezlegat.

 

Și când s-or stinge lumii anii,

Sub ceruri reci, fără folos,

Cu ochii tăi asemăn focul —

În el am ars, și-n el am fost.

 

Mai mult...

Eterna iubire !

Dragostea, o trăim la timpul ei, fiecare,

Dacă nu ai întânlit-o, mai mare păcat,

Cu nimic nu-o poți cumpăra, nici cu un regat,

Când ai întânlit-o dăruiește-i soare.

 

Dragostea-i, cea mai rară taină,

Ce cuprinde două inimi, ce ard cu dor,

Nu te desparți, de ea ca de o haină, 

Și nu poți să te bucuri de ea, ca deun decor.

 

Cine n-a iubit, nu știe unde doare,

Nu vrea mâncare, somnul nopții fuge 

Ziua, pentru el, sau ea, nu aduce soare

Doar simte că inima-l îl frige.

 

Cu ce poți stinge văpăi, ce te cuprind,

Așteptări și vise zilnic te frământ,

Dar, când ai întânlit-o, sau întânlit,

Deschide-ți poarta inimii, e vremea de iubit.

 

Iubirea adevărată e rară, fără de capcane

Nu se schimbă, nu se ofilește cu anii.

Dacă sunt tentații, atunci nu a fost iubire

A tentat doar noul...confortul și banii...

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍