Autorul Sebastian Lalu
Total
9 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Rana deschisă
Rana deschisă,stinge-o cu scrum,
Fă-mi viața durere în ochii apuși,
Aprinde-mi visele și lasă-le în drum,
Stau într-un colț, tu stai în opuși?
Stau și plâng acum, un dor singuratic, un dor mai nespus,
Scriu versuri uitate,scriu versuri ciudate,
Tu pleci și zâmbești,în goluri expus,
Tu citești versuri udate,citești în vise vulgare.
Mai stau un minut,mai stau și o oră?
Mai stau să îți spun cum iubirea-i neroadă,
Tu pleci în ținut,tu pleci într-o horă,
Tu pleci să asculți cum iubirea-i baladă.
Poem de nesfârșită dragoste
Iubito doar ți-am spus că nesfârșită-i dragostea...
Nu-i ea mesajul Domnului Hristos?
Iar toți cei care ne ținem strâns de-a lui cămașă,
Nu suntem nemuritori și noi,
Pășind cu pași timizi dar hotărâți,
Pe ale Sale fericite urme,
Ce duc în Rai încă de-aici?
Iubito doar ți-am spus că ești Poemul nesfârșit de dragoste,
Ce zi de zi singur se scrie...
Și cum să-ți cânt a ta frumoasă strălucire,
Tu trează fiind iar eu dormind?
Cum pot să te sărut imaginar acum,
Dacă nu îți aud din departare
Și respirația dar și timizii pași
Ce îți clădesc al tău decis destin,
Ce-i hotărât dar și trimis de sus?
Și cum să-ți spun mereu că te iubesc,
De nu îți scriu sau nu-ți vorbesc?
Iubito,lângă tine sunt acum,
Voi fi întreaga zi al tău,
Nu sunt eu adierea dimineții,
Nu sunt acum cu tine eu?
(29 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Rege făr' de regat
tu, rege făr' de regat,
îți ticăie ceasul morții
și nu știi cât mai ți-e dat
pân' te stingi în toiul nopții.
să nu te mai ridici din pat,
tu, rege făr' de regat!
oricum de-ai întoarce clepsidra
nisipul tot la fel se scurge,
și de ți-aș mai da o vreme
tot mai puțin tu ai avea.
să nu te mai ridici din pat,
tu, rege făr' de regat!
dacă ți-aș frânge jumate,
ai construi un palat
cu timpul ce ți l-am luat,
dar ticăie ceasul morții
și ai să te stingi în toiul nopții
întoarce-te-n pat,
tu, rege făr' de regat!
Vine un an nou
Nu mai ninge, cum a nins odată. Cu fulgi mari, frumoși ca stelele de pe cer. Pământul pare o planetă moartă Un bulgăre de lut plin de taină şi mister. Copacii plâng cu lacrimi de gheață, legănându- se în vânt. Sperând și ei la o nouă viață, Vreau să fie îmbrăcaţi într-un alb şi curat veşmânt! Unii oameni nu mai așteaptă cum așteptau odată Să vină Anul Nou, ei vreau în dar lumea toată, Nu se mulțumesc cu un mic și banal cadou! Nici natura nu e ce a fost odată. A devenit mai rigidă și puțin mai rea, Căci s -a săturat să tot vadă cum omul își bate joc de ea. Nu mai ninge cum a nins odată dar totuși vine anul nou Hai să-l întâmpinăm cu inima curată. Și să ne bucurăm de cel mai mic și banal cadou. Poezie de Vladimir Potlog
Draga mea
Tu mi-ai șoptit că mă iubești
Și eu la fel, și-ți spun că arde
Să ne prefacem în povești
Cu amintiri pictând o carte
Și dacă e să fii a mea
Al tău voi fi să-ți fiu aproape
Gustând din toate câte-un pic
Aflând și înger și păcate
Să-ți fiu eu țărmul liniștit
Unde furtunile-s legate
Să-ți fiu și vântul domolit
S-ajungem doi cât mai departe
Să-ți împletesc aripi de vis
Zburând să uiți de realitate
Până ce timpul s-a prescris
Lăsând deceniile-ncurcate
Din ploi s-aprindem curcubeu
Din umbra norilor culoare
În palme tremură fiori
În ochii tăi răsare soare
Mă rătăcesc de dorul tău
Atunci când nu te simt aproape
Tu draga mea ești panaceu
Cu buze dulci să-mi vindeci noapte
(Re)Compunere
Dintre toate, cel mai greu mi se pare să reconstruiești. Să compui din nou întregul din bucăți, din sfărâmături. Să revezi în minte, iar și iar, ceea ce ai avut și cunoscut cândva și să-l recompui din puzzle-ul complicat care ți se relevă ochilor minții...
Dar chiar și dacă reușești cumva, bucățile lipsă, imposibil de recuperat, vor face ca "întregul", să nu fie complet, scoțând în evidență și mai mult fisurile lipite... Prin urmare, "noul întreg", devine doar o copie a originalului și nimic mai mult, un surogat care ține loc realității.
De câte ori m-am recompus pe mine? De fiecare dată, de atâtea ori de câte ori am fost frânt... Și de fiecare dată am devenit un alt "eu", altul, altfel decât cel de dinainte, o copie mai îmbunătățită a originalului, mai rezistent la înfrângeri...
M-am ridicat din propriile mele bucăți, precum pheonix-ul din propria-i cenușă, dar a fost oare suficient? Noul "eu" va fi fost el suficient? S-a ridicat el mai presus decât toate celelalte versiuni anterioare?
Poate că da. Sau poate că undeva, adânc în mine, acel nou "eu" poartă înscris în ADN, o informație din începuturi care relevă deja secretul reconstruirii. Noul "eu" se reface firesc, din joacă, din râs, fără să mai simtă durerea sfărâmării.
-De ce râdeai prin somn copile?
-Pentru că doamna educatoare, a zis să stau locului, că dacă nu, mă trântește de face alți șapte din mine! Și m-a trântit, de m-am făcut în alți șapte copii mititei ca mine, mai mici decât mine, care alergau strigând în toate direcțiile!
Și poate tocmai de aceea, ori de câte ori viața mă frânge, simt cum în mine se trezesc iar acei șapte copii mititei, ca mine,— alergând în toate direcțiile, jucându-se, refăcându-mă din râs, din praf de stele și lumină...
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Reformare
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 noiembrie
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 noiembrie
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 noiembrie
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 noiembrie
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 noiembrie
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 noiembrie
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 noiembrie
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 noiembrie
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 noiembrie
Bine scris!🤗