Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: crism
Data postării: 18 aprilie
Vizualizări: 53
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Incorect...
Poem: Tipare
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: La jumătatea vieții
Poem: Suflet efemer
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Enigme
Poem: Îngerul meu mic
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române