Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: crism
Data postării: 18 aprilie
Vizualizări: 163
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Totul sau nimic
Poem: Ai fost și ești un fost
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Şalul
Poem: În pribegie
Lista celor mai vândute cărți Cartier de istorie, proză, poezie, albume, pentru copii și adolescenți
Poem: Strigate de razboi
Poem: Iluzie perfectă
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici