Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Te las.
Поэма: Cântecul nopții
Literatura, muzica și teatrul, la cea de-a treia lansare a lui Vitali Cipileaga. Scriitorul își prezintă noul roman
Поэма: Nană mare
Поэма: O stea căzătoare
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?
Поэма: Aș striga,aș chema
Поэма: Zăpadă în Martie
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea