Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Sufletul pereche
Poem: Indeterminare
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare
Poem: Asimetrii
Poem: Primăvara inimii mele în maghiară
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO
Poem: Mă scoți din minți
Poem: Traieste acum clipa!
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia