Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Amicul meu
Poem: Pastel abstract
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Poem: Floarea dimineții, Vasilica
Poem: simpozion de clipe
Ce cărţi citesc moldovenii? Top 10 titluri cumpărate pe elefant.md (Cum puteți obține o reducere de 40%)
Poem: fulguiri//8
Poem: Nevoi
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău