0.04

foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

poezii.online foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii

Doina Strulea și-a lansat cea doua carte de poezii – „69% de dor”. Oaspeții și prietenii dragi i-au fost alături în această zi importantă, fiind primiți cu căldură la Biblioteca Municipală „B.P. Hașdeu” din Chișinău.

În cadrul lansării, fiecare a putut servi din vinul autohton și gustările alese. Versurile de dor ale Doinei au răsunat pe note de pian, iar fiecare oaspete a trăit emoția odată cu ea.

„Sunt foarte emoționată de fiecare dată când e vorba de poezie, pentru că ea este ceea ce îmi aparține. Cartea se încheie cu întrebarea „și ție de cine îți este dor?”, al cărei răspuns vreau să-l primesc de la cititor. În această artă de a scrie mă inspiră orice privire, orice om sau stare, absolut totul”, ne spune Doina.

Scriitoarea a avut parte și de surprize plăcute din partea oaspeților, fiind apreciată cu flori, cuvinte alese, iar una dintre poeziile sale a fost cântată de o bună prietenă de-a sa, care a menționat că „a ales anume această poezie pentru că a simțit emoția de acolo”.

Cei prezenți au savurat cu plăcere versurile citite cu mult drag de Doina, dar și de alți oameni ce au contribuit la succesul tinerei poete. Fiecare oaspete s-a putut delecta din creația scriitoarei, dar și din povestea acestei cărți.

„Este o carte frumoasă, inspirată, în două limbi care sunt muzicale deopotrivă: română și italiană. Poezia ei este așa cum este ea: tandră, atentă. Atunci când am citit poeziile Doinei și m-a rugat să-i scriu o prefață, mi-am dat seama că poezia este singura modalitate de a ne ajuta să ne amintim că suntem păsări.  Ca să putem zbura, avem nevoie de poezie”, a menționat scriitorul Igor Guzun.

Doina a avut alături și mulți alți invitați, scriitori, care au cunoscut-o încă de la începutul drumului său de poetă. Printre cei prezenți, invitat a fost și poetul Victor Cobzac, care a comparat traseul plin de succes al scriitoarei cu două mere: verde și roșu.

„Versul Doinei are coloană, ceea ce nu întâlnești la orice poet. Eu azi am ieșit cu două mere: unul verde și unul roșu și am spus că atunci când am întâlnit-o pe Doina era ca mărul ăsta: verde, gustos, cu frunze, dar acum este ca un măr copt, pentru că versul ei, adică cuvântul, începe să aibă greutate”, a mărturisit scriitorul Victor Cobzac.

După momentele pline de farmecul poeziei și a muzicii de pian, cei veniți la eveniment au așteptat cu nerăbdare autografele pe fiecare carte cumpărată. Finalul lansării a venit cu surpriză pentru întregul public - un tort ce avea aspectul volumului de poezie al Doinei Strulea.

Foto: ZUGO/Foto: Tudor Bucarev


Postat 23 septembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Muguri

prima  zi din an

mi-o pe-trec în familie

n-am chef să-mi expun încă o dată viața

pe DN 15

șoseaua morților

frustraților

fițoșilor

complexaților

bețivilor

ca ieri

nu ascund

că nu-i ușor să reziști tentației

de a-ți lua zborul

acum la început de an

(anotimpul falselor iluzii!)

când toate zările îți sunt deschise

spre nicăieri

nu

sunt mulțumit așa cum sunt

în pijamamaua mea turcoaz

sprijind același scrin negru

vechi de o sută de ani

și dând frâu liber gândurilor

cu ochii pierduți pe fereastră

în hăul liniștii

de sub mine

după atâtea sărbători

în exces

(bucurii iluzorii!)

îți vine să mori

dai din colț în colț

printre amintirile moarte

zadarnic

n-ai de ce te prinde

singura speranță rămasă în creier

te-ndeamnă să aștepți trecerea iernii

s-apară ghioceii

florile

pe calendar toate zilele

apar îngroșate în negru

ca niște corbi pe un hoit în putrefacție

o femeie își plimbă câinele

și vorbește la telefon

despre cât de departe e Paștele…

Mai mult...

Acest loc al meu nu este…

Neincetat, pe timp de zi si noapte,

Printre mii de ganduri si de soapte

Nu m-auzi, dar eu te strig,

Prin durere si prin frig,

Nu m-auzi, dar eu te chem,

Si de dor mereu eu gem.

 

Vocea imi rasuna greu,

Ca raspuns…ecoul meu,

In abisul ne-ntrerupt

Cu-nunericul tot lupt

Si tot sper si sper sa vii

Magaierea mea sa fii.

 

Dar nu te zaresc venind,

Sus vad luna rasarind,

Si o rog cu mare-ardoare

Sa-ti arate acea cale,

Care duce catre mine

Sa vad binele in tine.

 

 

Dar ramai tot acel demon

Ce se crede un hegemon,

Cand nu esti decat, defapt,

Un alt sclav ce sta-n pacat.

Te complaci in intuneric

Si traiesti un vis himeric.

 

Fie vina a durerii,

Ori doar pricina placerii,

Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,

Sa distrugi sub ale tale

Aripi reci ca miezul noptii;

Alinare-ti sunt doar mortii.

 

Iar eu stau sub clar de luna,

Si lumina-mi vrea sa-apuna,

Ma tot sting, usor ma sting

Vrand inima sa-ti ating,

Sa te-aud cum imi soptesti

Cat de tare ma iubesti.

 

Caci din soare-am coborat,

Din lumina-am izvorat

Dar inima-mi se zdrobeste

Acest loc al meu nu este…

Mai mult...

Sictir*

Mi-e tot mai frică să ies din casă

și nici nu știu dacă mai merită...

vechea butadă nu mai e de actualitate,

e tot mai improbabil să-ți cadă în cap o cărămidă,

acum te trezești că te înjură vreunul de mamă,

din senin,

mitocanul frustrat,

(rătăcit prin cotloanele întunecate ale politicii!)

nu poate înțelege egalitatea ancestrală a omului

decât prin suprimarea fizică a acestuia,

întorcându-se la Darwin,

adevărul prin exhibarea minciunii,

adică pe dos,

în jos,

la nivelul său ontologic,

statul de drept e pe cale de disoluție,

nimeni nu se mai înțelege cu nimeni,

nimeni nu mai respectă pe nimeni,

trăim în direct coșmarul acesta,

exacerbat inutil,

onompatopeic,

doar pentru reting,

mai multă mizerie omenească,

cameleonism,

decât în Justiție

nu găsești nicăieri,

Memorialul Durerii vorbește despre fariseismul ei,

cimitirile sunt pline de martiri inocenți

iar voi vorbiți despre independența Justiției,

sictir!

 

*Dex -  SICTÍR, (2) sictiruri, s. n., interj. (Arg. și fam.) 1. Interj

Mai mult...

Norii zboară

Norii stau deasupra capului tău,

plumburi,

tăceau cand zburau,

la vederea ochilor îndrăgostiți,

Zborul norilor ți-a răpit inima ce bate

ca sunetul unui pendul de ceas,

zboară mai repede decat viteza secundelor tale.

Mai mult...

Cioburi de vise

Visez cu ochii deschiși ades 
Că trăiesc într-o altă lume... 
Una în care iubirea nu mai are hotare, 
Si... unde pentru ură nu mai există nume.



Visez că fericită dansez 
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale 
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii 
Pentru soare.

Si... mai visez că trăiesc 
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.

Si-apoi, deschid alene ochii 
Trezită de-ale soarelui raze, 
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise... 
Sunt visele mele prăfuite de timp 
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.

Mai mult...

Exod

Vad cerul curgand in lacrimile tale
Si cum inima ta ma raceste
Privesc in delir cum tii in bratele tale
O lumina de destin, a altei poveste

 

Inima mea imi spune ca sunt daltonist,
Dar nu stie faptul ca ochii mei expresionist
Refuza sa-ti vada colorata fecire,
Care…nu mie imi apartine

 

Dar cerul vietii stă sa cadă peste tine
Caci nu stii inima ta in a cui mana este.
Voi avea eu grija de florile fericirii tale,
Le voi uda cu lacrimile inimii mele.

 

Tu esti ceea ce numesc miez de miază zi,
Procreată sa aducă fericire pe pamant
Si sper ca sufletul meu il vei limpezi
Zace de mult timp in el un framant….

 

Acum pun sperantele pe raftul piedestal
Asteptand sa rasara de dupa suspine soarele
Privind cum le lumineaza in clipe zenital
Curgând cerul in lacrimile mele

 

Mai mult...