De-ai ști
De-ai ști tu vânt,
Cum înlăuntru stânca tace,
Te-ai prăbuși.
Și-n murmurul de aripi de pământ,
Nicicând să crezi,
N-ai îndrăzni.
Caldeilor, de-ai arăta în noapte,
Drumul către stele,
S-ar rătăci,
Prin praf, pierduți.
Eu însumi m-am ascuns de ele,
Departe-n munți.
Atunci când fără nici o noimă,
Bucăți de adevăr,
Îmi tremurau în mână,
Prieteni, frați, mă amăgeau,
Cu limbi de lut,
Înfășurate în minciună.
De parcă totul,
Ar fi fost în van,
Un bâlci grotesc...
Deșertăciuni ce trag la han,
Când obosesc.
Tu vânt de-ai ști cu-adevărat,
Vreun rost mai bun,
Vreo cale...
În lumea asta de nebuni,
Sisifilor din vale,
Nu te-ai opri, nepăsător,
Uitând în largul mării,
Luntrași setoși de adevăr,
În umbra disperării...
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Iulian Grigore
Data postării: 17 septembrie
Vizualizări: 75
Poezii din aceiaşi categorie
Ea e
-Dar, mamă, tată,
comoara nu-i aici!
Aici nu-i soare
și nici norii nu sunt gri.
Nu găsești bogăție
averi sau sărăcie.
Nici apă, nici uscat nu e,
totul e un van,
iar împrejurul, nu pare uman.
-Pentru că, comoara a plecat.
Așa s-a dus și s-a ascuns,
cum râurile,
în pământ au pătruns
cum acul,
pânza a străpuns.
Pentru că ea
Ea e o comoară.
Iluzii în maghiară
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illúzióitok
Annyi idős vagy, amennyi lenni akarsz,
Olyan göndör hajad van, amit mindig is csodáltál, és soha nem göndörödik,
Van egy fal tele festményekkel a szobádban,
Neked van a legmenőbb telefonmodell,
Van egy legjobb barátod, aki soha nem fog cserbenhagyni, legalábbis nem tudatosan.
Nálad van a legfinomabb reggeli (palacsinta Nutellával),
Önnek van a legjobb letölthető lépésszámlálója,
Önnek van a leggyorsabb kerékpárja, amellyel mindössze 15 perc alatt elérheti Fălticenit,
Neked van a legegyenesebb orrod, nincs szükséged többé orrplasztikára,
Neked vannak a legegyenesebb fogaid, egyik sem túl távol vagy túl messze,
Mindig a legpontosabban értékeled a körülötted lévők (nincs pimasz hazugság, nem fognak ismerni, vagy azért, mert nem érdekli őket, nincs szükségük rá, vagy mert mindent magadban tartasz és akarsz hogy erős nőnek tűnj, hagyd abba az elférfiasítást olyan emberek kedvéért, akiket nem érdekelnek, akárkik is legyenek)
Neked vannak a legtisztább szándékaid, nem csak ezt, de azt is tudod, hogyan mutasd ki őket,
Neked vannak a legfényesebb zselés körmeid,
Neked van a legtöbb lila árnyalat a ruhatáradban,
Önnek van a legátfogóbb lejátszási listája George Bacovia verseivel, egymás után,
Annyi barátod van, amennyit szeretnél, vagyis kettő, az őszinte, akikkel egy életen át tartod a kapcsolatot, a többiek csak emberek, akik akarnak tőled valamit, kihasználnak, nem hiányzik lehetőség, amikor meglátnak,
Önnek van a legjobb módja a sült krumpli készítésének, például a közeli McDonald's-ban,
Mindig a legjobb stílusod van, amikor felöltözöl,
Mindig harmónia van benned, semmi sem tér el attól, amit eredetileg akartál, még a legkisebb eltérés sem,
Neked vannak a legmegértőbb emberek (de mindent meg kell magyaráznod, miért kék az ég?, miért lélegzel?), de ez a mi versünkben nem fordul elő,
Neked vannak a legjobb magyarázataid, csak te tudod, hogyan csináltad őket ilyen széppé, senki sem marad összezavarodva, mindenki ezért szeret téged,
Neked vannak a legjobb születésnapi tortáid Norvégiában,
Nálad vannak a legjobb tollak, soha nem törnek el,
Önnek van a legjobb pár cipője, beleértve a latin-amerikai táncokat is,
Megvannak a legérdekesebb szobadekorációs ötletei,
Ön a legjobb pontossággal, amikor egy barátja haját vágja (alig tudja levágni magát),
Neked vannak a legviccesebb preferenciáid a zenét illetően,
Van zenei füled, de egyáltalán nem tudod, hogyan használd.
A körömlakkot illetően Önnek van a legpazarabb ízlése, csak a neon színek vonzzák Önt,
Nálad vannak a legszebb mércék, soha nem közelíted meg őket, mert gyönyörűek,
Neked vannak a legjobb tükröid, rajtuk keresztül mindent láthatsz, minden légy, ami bejutott,
Neked van a legnagyobb érdemed bármikor, bárhol,
Neked van a legjobb képességed arra, hogy megértsd a történéseket, bármilyen természetűek is legyenek,
Neked van a legkellemesebb hangod,
Neked van a legpuhább érintésed,
Nálad vannak a legillatosabb parfümök, te vagy a tavasz tündére,
Neked van a legragyogóbb mosolyod, minden tekintetet vonz, bár nem szereted a figyelmet,
Önnek van a legjobb fűnyírója, vágjon bármilyen vonalat azonos hosszúságúra,
Te értékeled a legjobban a dolgokat, különösen a mennyiséget, amikor átjön egy barátod, és limonádét akarsz inni, ügyelj arra, hogy mindketten ugyanannyi gyümölcslé legyen a poharadban,
Te tudod a legjobban megérteni az emberek problémáit, vedd a logikát és azt, ami logikailag elérhető, ne az történjen, amit mindenki szeretne, őszinte legyél, te is sok szép pillangót akartál ebben az életben, de nem repültek az irányodba, csak olyan dolgokat, amiket te ugrott, hogy elkapja, és csak magát sértse meg,
Te vagy a legjobb képességed az emberek szívébe nézni, sebeket begyógyítani, ebből a szempontból még pszichológus is vagy,
Neked van a legszebb tisztességed viselkedésedben és magatartásodban,
Neked vannak a leghelyesebb és legjobb érveid,
Neked vannak a legfurcsább preferenciáid az általad nézett tévéállomásokat illetően,
Neked vannak a legszomorúbb emlékeid, de sikerült megsokszoroznod azt, ami első pillantásra kevésnek tűnt, hogy építő jellegűvé változtasd ezeket a tippeket,
Neked voltak a legaranyosabb banki kollégáid,
mindig megadta neked azokat a gyakorlatokat, amelyeket nem tudtál,
Neked vannak a legmeghatóbb szavaid a szókincsben,
Neked van a legjobb csipesz, körömolló,
Benned vannak a legszebb törekvések, nem csak te lennél a haszonélvező,
Neked vannak a legnagylelkűbb gondolataid,
Neked van a lelkiismeret legmorálisabb és legdallamosabb hangja,
Megvan benned az erő/bölcsesség, hogy feladd, amikor látod, hogy nincs okod a folytatásra,
Lehetőséged van arra, hogy a puszta jelenléteddel jól érezzék magukat az emberek, ha velük vagy, már nincs fehér hajuk, boldogabbak, nem is látszanak ráncokat.
Minden módon igyekeztél önmagad jobb verziójává válni, a cél elért, lazíthatsz, a lelkiismeret hangja kemény volt veled, mert csak a javadat akarta, olyan, mint egy szülő hangja, aki nem kényszerít rád, csak ő azt mondja, hogy jobb lenne, mert gondol rád, és még mindig törődik vele.
Viaţa ca o scenă
Nu vrem să fim actori
Deşi viaţa-i o scenă
Lăsăm ,adeseori,
Cădere de cortină.
Azi suntem spectatori
Punctuali si întârziaţi
La locuri cu valori
De destin crucificaţi.
Iată! sala - i plină,
Zumzete din când în când,
Copil , voce lină
Râde, bisează în gând..
Pe scenă lumina
Întuneric în sală
Nu vedem lacrima
Pe un costum de gală.
Pătrund ţepi de lumini
Spectacolul s-a terminat
Purtate de furtuni
Cortine s-au ridicat.
Gongurile iar bat
Chemându-şi un spectator.
Îți promit...
Nu plânge,îți promit:
Că vom trăi clipe de fericire,
Că vom alerga desculți prin rouă,
Că ne vom da din nou,
Pe topoganul tinereții
Că vom îmbrăca din nou,
Haine de sărbătoare,
Si vom defila prin lumină,
Că ne vom roti de mână cu Primăvara
Între florile fericirii,
Că sufletele vor fi descătușate,
Si vom zbura până departe,
Că ceasul va sta,
Si ne vom privi în ochi ...orcât...
.....................................................
Nu plânge,îți promit...
Părere
Treci clipă, aievea ți-e pasul,
Mușcând din bazaltul,
Cernitelor ploi.
Cazi lacrimă, laolaltă cu glasul,
Picurând din înaltul,
Prăbușit în noroi.
Fără urmă prin vremea,
Îndoielnicei zodii,
Măsluită-n abis...
Ruginind în mulțimea,
De eterne discordii,
Incinerate în vis.
De ar ști înțelepții,
Ce amară-i căderea,
Printre stihii de ceară,
Răsculate tardiv,
S-ar feri de inepții,
Ce le fură vederea,
Ca o umbră de gheară,
Fluturând rogvaiv.
Sub cupole meschine,
Câteodată uitate,
Tresărind sistematic,
Stoarsă-n halba de bere,
Tu oprește-te clipă,
Mistuindu-te-n tine,
Prinsă-n cercul cromatic,
Numărând ghilotine,
...căci totu-i părere.
Nimeni
Nimeni, e numele meu, rob al uitării,
Întoarce-ți privirea spre umbre și treci mai departe!
Pășește pe trupuri și flori aruncate răbdării,
Tăvălite de soarta meschină și frica de moarte.
Anhedonic și uneori mai cinic decât Diogene,
Singur eu însumi pe rug am urcat, mai aproape de soare,
Focul aprinde-mi și-ascută-l prin furtună cum geme,
Nu te opri fără rost, vreascuri să-mi pui la picioare.
Mai încolo de asta, cenușa-mi pe mări prea secate,
Mai reci printre piscuri de gheață înfrânte de vreme,
Purtată de vânturi, risipită în valuri departe,
Ucide-va vechile vise ascunse în gene.
De prisos sfărâmă-n fărâme aceste cuvinte,
Fiilor tăi nici la mânie nu le spune vreodată,
Fi-vor precum robii uitării sub lanțuri strivite,
Nume de nimeni, în tăcere adânc îngropată.
Fiicelor tale, captive pe negre corăbii,
Arată-le răni de gârbaci și dar nicicum nu grăi,
Vorbele astea urâte și grele cioplite de săbii,
Nimeni, uitate vreodată nu le va ști.
Alte poezii ale autorului
Gregaritate
Îți vor striga să te ascunzi în umbră,
Când refelectoarele vor răscoli pământul,
Să fugi cât poți, făr-a privi în urmă,
Sirenele urlând, când vor aprinde vântul.
Cătușa, de la-ncheietura mâinii,
Să nu te doară, când te trage înapoi,
Să taci, dacă-s aproape câinii,
Cât mai adânc, să te acoperi cu noroi.
Te vor chema cu glasuri de departe,
Trecând prin gratii și pereți,
De mii de ori, aceleași gânduri moarte,
Să te întorci înfrânt la ele, să regreți.
Orice secundă oarbă, netrăită,
Și orice vorbă nerostită, ...grea,
Ca o reptilă, evitând neauzită,
Viclenele săgeți, înfipte în podea.
Îți vor șopti, mușcând din sârmele ghimpate,
Zbătându-se cumva să se adune,
Aceiași îngeri triști cu-aripile tăiate,
Stropiți cu var, întinși în gropi comune.
Într-un târziu vei înțelege, negreșit,
Cutremurându-te învins și derutat,
Ce larg și lunecos e drumul spre sfârșit,
Cu gust străin și mirosind ciudat.
Tăcere
Întristează-mă, cu tăcerea ta,
Spuneai: ,,avem timp pentru toate.
De această trecere, lungă și grea,
Și chiar pentru moarte".
Niciodată învins de iluzii, lăsam,
Versul meu în uitare,
Fără tine, o umbră eram,
În nonsens, rătăcită pe mare.
Mistuit, într-o flacără verde,
Ce dulce e visul,
Celui ce nu știe, că pierde,
Zâmbetul, sărutul, abisul...
Ce frumoasă cădere,
Prin îndoială și recele vânt
Spre marea tăcere,
,,Cea de dinaintea întâiului Cuvânt!”
Uitare
Vezi tu? ...așa venim pe-aici,
Urlând cu lumea strânsă-n pumni,
Gemând sub cruce și sub bici,
În horă ca la nuntă de nebuni.
Mai știi? Cândva credeai că ai ales,
Pe drumul cel mai greu să calci;
Dar ai uitat firesc, ...mai des,
Vrei doar să dormi și să te-mbraci.
Vrei băutură bună și nutreț...
Un staul cald și luminos,
Dar ... ai uitat să fii semeț,
Acum ești om, trăind frumos.
Și ploaia te privește-n silă,
Pământul tremură de scârbă,
Nici cerul nu mai are milă,
Totul e drept dacă ajungi la urmă.
Și mâine-i ziua cea dintâi,
Din restul tău, rămas din timp,
Ești gol cumva? ...așa rămâi?
E prea abruptă calea spre Olimp?
În ochii tăi se pierde biruința,
Potecile sunt toate înfundate...
Și demoni râd, ..ce falsă ți-e credința!
Hai dormi de-acum, visează mai departe.
Prometeu
Cândva dar nu acum, mă voi întoarce,
Să urc din nou, înlănțuit pe Caucaz,
Privind înspre apus voi aștepta în pace,
Acvila să-mi lovească în obraz.
Să simt cum piatra se cutremură sub ghiare,
De timp, smulgându-mi din ficat,
Bucăți de plasmă picurând, hilare,
În veacul necuprins, însângerat.
Cumva dar nu oricum, voi ști mai bine,
De ce în oameni n-am găsit nimic,
Doar cioburi de oglinzi tăind în mine,
Cununi de spini și ramuri de finic.
Doar mări secate, înecând orgolii,
Sub nesfârșite valuri de uitare...
Eoni înfrânți de ploaie și de molii,
Uscați de părăsire și de soare.
Clar, undeva dar nu aici, mă voi ascunde,
Tăcând absent cu ochii în pământ,
Sub mâl amestecat în frunze ude,
Cu lacrimi, câteva și restul vânt...
Dar poate toate astea, sunt un vis,
Și focul ...o iluzie eternă,
Zadarnic l-am adus și l-am aprins,
Era de-ajuns să cumpăr o lanternă.
E vina mea
De cand mă ştiu, am aşteptat răspuns,
Neînțeles, îngreunat şi fără rost,
La întrebări, pe care niciodată nu le-am pus,
Pierdut în locuri unde am mai fost.
Şi-am auzit în mine, zornăit de lanțuri, grele,
Şoptind înşelator sub slove, printre pagini,
Mi-aş fi dorit cumva să mă ascund de ele,
Prin sârmele ghimpate ce-nfloreau pe margini.
Nătângi, stăpânii se grăbeau să-mi amintească,
Prin şfichiuiri de bici, fiindu-le povața,
Supunerea şi legea, zisă părintească,
Amenințări prosteşti, cu moartea şi cu viața.
E vina mea şi-a altora, aşa ca mine,
Că prea adânc şi ruşinos de umbre ne-am temut,
Atâtea vorbe goale, am lăsat să ne dezbine,
E vina lor şi-a mea copile, c-am tăcut.
Luptând
Arată-mi drumul, dincolo de dealuri,
Potecile acelea șterse și uitate,
Să mă feresc de noapte și de valuri,
De mări întunecate și sărate...
Cum vântul rece care suflă-n mine,
Tăcut să se oprească doar o clipă,
Sălbatic tresărind în rime,
Însângerat legându-și o aripă...
Rostește-n simțuri, adormite,
De mult pierdutele chemări,
În rânduri printre pagini prăfuite,
De veacuri, ucigașe renunțări...
S-alerg eliberat de nori și frică,
Îmbrățișat într-un destin de kamikaze,
Neomenescul adevăr să-mi zică,
Dacă să-mi pun sau nu masca de gaze.
Că totul împrejur e doar cădere,
Un haos viu luptând cu timpul crunt,
Simt umbrele crucificate de durere,
Între ce par și cine sunt.