Ai căutat: "nimeni 6589"
Creaţii aleatorii :)
ULTIMUL VAGON
De ești ultimul vagon
La trenul din gară
Așteaptă și călătorul
Ce spre tine aleargă
De zile obosit,
De gânduri hăituit
Bagajul lui…o singură țigară .
Primește-l fără tichet
Nu-i pune întrebare
El trece solitar
Ducând pocalul cu amar
Printre călătorii
Fără destinație.
Lasă-l să privească
Ce lung e drumul spre uitare…
Un șuierat prelung
Și-un strigăt în disperare
Depărtarea o străpung,
Iar trenul s-a pornit
Pierzându-se în timp
Târăște dintr-o gară
Un ultim vagon,
Vagonul ce n-avea scară…
Ecoul încă șuieră
Pașii greoi și obosiți
Sprijiniți într-un baston
Se-ndreaptă spre o gară…
Spre un alt peron
Să urce-n trenul celor vitregiți.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în spaniolă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emoción de otoño
Ha vuelto el otoño, ven, cúbreme el alma
con sombras de árbol, o bien con tu sombra.
A veces me temo que llegue a perderte,
que hasta las nubes me lleve la suerte,
en alas agudas quizás.
Me temo que dentro de un ojo ajeno
sepulte una hoja de ajenjo tu seno,
que no vuelva a verte jamás.
Y entonces me acerco a las piedras y callo,
y ahogo mi voz en la mar;
enciendo la luna, le silbo y entallo de ella un amor singular.
Despărțirea
O veste trista am aflat,
Ca tu din lume ai plecat,
Bunica mea, e foarte greu,
Dar știu ca ești la Dumnezeu.
Deja mi-e dor de a ta voce,
De al tău chip, de a ta îmbrățișare,
Fără de tine totul e rece,
Și asta e ceea ce ma doare.
Acum, bunicul trist, singur în casă,
Ii este dor de-a sa nevastă,
De vocea ei dulce ca mierea,
De ochii care-ți luau durerea.
Îmi este dor de bunătatea ei,
De primirea-n casa, călduroasă,
Acum, te duci chiar de nu vrei,
Sa vizitezi bunicu' acasa.
Acum, cu ochii plini de lacrimi,
Înghit în sec, dar n-am ce face,
Au fost distruse multe inimi,
Ce nici acum nu mai au pace.
Florile la cimitir,
Sunt un simplu suvenir,
Dar o piatra prețioasă,
Nu mai este acum acasă.
Înapoi ea nu mai vine,
A plecat cu o dorința,
Nu mai vrea aicea jos,
Unde-i chin și suferință.
Visul unei nopți de iarnă
Visul meu e să cântăm
Sub ploaia de zăpadă.
Nu am avut așa dorințe
Aproape niciodată.
Vreau să dansăm
Sub fulgii reci și moi.
Să fim împreună,
Numai noi doi.
Visul meu nocturn de iarnă,
Să visez nu mai e o povară.
De când te-am cunoscut,
Parc-am renăscut.
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.
ULTIMUL VAGON
De ești ultimul vagon
La trenul din gară
Așteaptă și călătorul
Ce spre tine aleargă
De zile obosit,
De gânduri hăituit
Bagajul lui…o singură țigară .
Primește-l fără tichet
Nu-i pune întrebare
El trece solitar
Ducând pocalul cu amar
Printre călătorii
Fără destinație.
Lasă-l să privească
Ce lung e drumul spre uitare…
Un șuierat prelung
Și-un strigăt în disperare
Depărtarea o străpung,
Iar trenul s-a pornit
Pierzându-se în timp
Târăște dintr-o gară
Un ultim vagon,
Vagonul ce n-avea scară…
Ecoul încă șuieră
Pașii greoi și obosiți
Sprijiniți într-un baston
Se-ndreaptă spre o gară…
Spre un alt peron
Să urce-n trenul celor vitregiți.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în spaniolă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emoción de otoño
Ha vuelto el otoño, ven, cúbreme el alma
con sombras de árbol, o bien con tu sombra.
A veces me temo que llegue a perderte,
que hasta las nubes me lleve la suerte,
en alas agudas quizás.
Me temo que dentro de un ojo ajeno
sepulte una hoja de ajenjo tu seno,
que no vuelva a verte jamás.
Y entonces me acerco a las piedras y callo,
y ahogo mi voz en la mar;
enciendo la luna, le silbo y entallo de ella un amor singular.
Despărțirea
O veste trista am aflat,
Ca tu din lume ai plecat,
Bunica mea, e foarte greu,
Dar știu ca ești la Dumnezeu.
Deja mi-e dor de a ta voce,
De al tău chip, de a ta îmbrățișare,
Fără de tine totul e rece,
Și asta e ceea ce ma doare.
Acum, bunicul trist, singur în casă,
Ii este dor de-a sa nevastă,
De vocea ei dulce ca mierea,
De ochii care-ți luau durerea.
Îmi este dor de bunătatea ei,
De primirea-n casa, călduroasă,
Acum, te duci chiar de nu vrei,
Sa vizitezi bunicu' acasa.
Acum, cu ochii plini de lacrimi,
Înghit în sec, dar n-am ce face,
Au fost distruse multe inimi,
Ce nici acum nu mai au pace.
Florile la cimitir,
Sunt un simplu suvenir,
Dar o piatra prețioasă,
Nu mai este acum acasă.
Înapoi ea nu mai vine,
A plecat cu o dorința,
Nu mai vrea aicea jos,
Unde-i chin și suferință.
Visul unei nopți de iarnă
Visul meu e să cântăm
Sub ploaia de zăpadă.
Nu am avut așa dorințe
Aproape niciodată.
Vreau să dansăm
Sub fulgii reci și moi.
Să fim împreună,
Numai noi doi.
Visul meu nocturn de iarnă,
Să visez nu mai e o povară.
De când te-am cunoscut,
Parc-am renăscut.
Buclă temporală...
Sunt dependent de ochii tăi,
Sunt dependent de tine,
Pe sufelt am vânătăi,
În inimă numai pe tine,
Te caut până te găsesc,
Te caut toată viața,
Numai la tine mă gândesc,
Ție îți dedic și viața,
Tu ești totul pentru mine,
Eu sunt un simplu zero,
Aș face de toate pentru tine,
După aș lua-o de la zero...
Buclă temporală să fie a noastră iubire,
Să trăim zilnic aceleași clipe pline de fericire,
Buclă temporală să fie al tău sărut dulce,
Să mă las purtat de valurile iubiri să văd unde m-or duce,
Buclă temporală să fie atingerea ta fină,
Ochii tăi să mă ghideze pe drumul de-a te face a mea regină,
Buclă temporală să fie al tău sincer Te iubesc,
Și eu unul o eternitate lângă tine am să trăiesc.
Vreau să uit de toate, de dor și de durere,
Să-mi amintesc doar de tine și a ta fină mângâiere,
Sunt dependent de-al tău dulce sărut,
Alături de tine simt c-am renăscut,
Alături de tine vreau s-o iau de la-nceput,
Alături de tine vreau să mă pierd în necunoscut.........
Îți jur prințesă, și credemă pe cuvânt,
Pentru tine m-aș ridica și din mormânt,
Îți jur c-am să te răpesc din brațele lui, și am să te țin la pieptul meu indiferent de consecințe. Ști că nimic pe lumea asta nu este mai important pentru mine decât ești tu🥺.
“La revedere”
Noi n-am rostit „la revedere”,
Dar am plecat cu inimi frânte,
Durerea, tainică putere,
Ne-a sfărâmat iubirea-n punte.
Fără cuvinte, doar tăcerea
Ne-a fost un ultim martor mut,
Și peste noi, ca adierea,
S-a stins tot ce-am avut de spus.
Dar timpul trece, lasă urme,
Pe drumul gol ce l-am lăsat,
Și gândul nostru încă curme
Un dor ce arde neîncetat.
De n-am rostit „la revedere”,
E poate fiindcă ne-am temut
Că nu există mângâiere
Pentru un „rămas-bun” pierdut.