Prada-m căzut!
Am prins o rază de lumină
Pe care vreau să o primești,
Să-ți lumineze în întuneric
Și calea s-o găsești să ieși
Aș vrea să-ți mângâi inima
Cu sentimente de iubire,
Dar te-ai închis în carapace
Și te-ai legat cu mii de fire
Nu știu cum să ajung la tine
Să-ți răscolesc vreo amintire,
De când eram îndrăgostiți
Și mă visam să-ți devin mire
Prea repede ne-am depărtat
Fără s-avem motiv întemeiat,
Prada-m căzut la bârfa lumii
Și tot ce-a fost s-a destrămat
Suntem ca doi necunoscuți
Ce nu-și răspund la telefon,
Iar mulți cu răutate-mi spun
Că din iubit am devenit bufon
Mă rog s-avem înțelepciune
Și mâna să ne-o întindem iar,
Pe care să ne punem verighete
Și să scăpăm de-al nost' amar!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 4 aprilie 2024
Vizualizări: 495
Poezii din aceiaşi categorie
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
Suflete regăsite
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
DOI OCHI CE ARD
Am tresărit când am privit
În ochi -ți mari ,întrebători
Și ca un flux m-a străbătut
Al dragostei fior.
Am înțeles de la început
Că tu esti alesul,
Dar ai plecat nepăsător
Neîncetindu-ți mersul.
Te -am urmărit cum te pierde -ai
Nepăsător și rece
Nu știi că lași în urma ta
Doi ochi arzând ...
Cu dorul te petrece!
"Ja, einmal ich träumte" în turcă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Rüya sona erdi, güneş denize battı
ve uyandığımda artık seni bulamadım.
Tu ești răspunsul
Tu ești răspunsul când lumea mă frânge,
când noaptea mă strigă și ziua mă stinge.
Ești visul pe care îl port în privire,
pulsul din pieptul ce-n tine respiră.
Ești mâna ce-mi tremură blând peste rană,
ești vocea ce-mi cântă când inima-mi toarnă
toate cuvintele, toate tăcerile,
toate iubirile, toate durerile.
Dacă-ai ști cât te scriu pe hârtie,
cum litere mor ca să-ți spună ție
cum cerul îți poartă conturul pe pleoape
și soarele-ți știe și mersul, și șoapte…
Dacă-ai ști că nimic nu mai sunt
fără ochii ce-mi țin universul în frâu,
ai ști că iubirea, oricât ar fi vânt,
nu pleacă. Rămâne. Se face ecou.
.
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
Suflete regăsite
Ascunde-mă
Ascunde-mă în vânt să îţi şoptesc cuvânt
Ascunde-mă în gând şi-ai să mă vezi curând
Ascunde-mă în crâng, sădeşte-mă-n pământ
Răsar fără avânt floare de câmp plângând
Ascunde-mă în râu să curgă lung iubire
Topindu-mă încet tot n-am să uit de tine
Ascunde-mă în nori să văd cum ploaia vine
Căzând am să m-ascund în pletele-ţi divine
Ascunde-mă în mare să-nec iubirea toată
Ascunde-mă în piatră s-ajung nisip sub talpă
Ascunde-mă în vatră s-aduc iubire caldă
Topit de ochii tăi ascunde-mă sub pleoapă
Ascundemă-n culoare, prin apă trecând soare
Ascunsă-n mine floare tot sufletul mă doare
De ochii tăi ascuns iubirii nu-i dai cale
Deschide aripi blând și-adu-mi o alinare
Ascunsă-n mine-adânc nu pot să uit de tine
Te rog să nu m-ascunzi pierdut în amintire
La umbra ta umblând fi-mi azi și ieri și mâine
În loc să te ascunzi ascunde-mă la tine
DOI OCHI CE ARD
Am tresărit când am privit
În ochi -ți mari ,întrebători
Și ca un flux m-a străbătut
Al dragostei fior.
Am înțeles de la început
Că tu esti alesul,
Dar ai plecat nepăsător
Neîncetindu-ți mersul.
Te -am urmărit cum te pierde -ai
Nepăsător și rece
Nu știi că lași în urma ta
Doi ochi arzând ...
Cu dorul te petrece!
"Ja, einmal ich träumte" în turcă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Ne kadar çabalasam da rüyalara inanmıyorum
Ama umarım bir gün seni görürüm
mor gün doğumunda, yeniden buluştuğumuz zaman,
aynı yol izlenecek.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Hayatımda hiç bu kadar şanslı hissetmemiştim kendimi.
çünkü ilk defa karşılık olarak gülümsüyorsun.
Evet, bir zamanlar bir güneş ışığı hayal etmiştim,
buluştuğumuz yer, uzayın bir yerinde.
Rüya sona erdi, güneş denize battı
ve uyandığımda artık seni bulamadım.
Tu ești răspunsul
Tu ești răspunsul când lumea mă frânge,
când noaptea mă strigă și ziua mă stinge.
Ești visul pe care îl port în privire,
pulsul din pieptul ce-n tine respiră.
Ești mâna ce-mi tremură blând peste rană,
ești vocea ce-mi cântă când inima-mi toarnă
toate cuvintele, toate tăcerile,
toate iubirile, toate durerile.
Dacă-ai ști cât te scriu pe hârtie,
cum litere mor ca să-ți spună ție
cum cerul îți poartă conturul pe pleoape
și soarele-ți știe și mersul, și șoapte…
Dacă-ai ști că nimic nu mai sunt
fără ochii ce-mi țin universul în frâu,
ai ști că iubirea, oricât ar fi vânt,
nu pleacă. Rămâne. Se face ecou.
.
Alte poezii ale autorului
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Multe..!
Multe am făcut pășind prin viață
Dar recunosc și câte-s nefăcute,
Multe dintre ele sunt cunoscute
Dar rămân și unele necunoscute.
Cine ar putea vreodat'a spune
De câte ori s-a încurcat în ițe,
Și cum a reușit să le dezlege
Făr'a lăsa în urmă...rămășițe?
Suntem o viță dacică de înțelepți
Și-avem darul de-a pune etichetă,
Ești vinovat, nevinovat plătește
Și-apoi vom face noi...anchetă.
Ne place să arătăm cu degetul
Și spre Ion, Vasile și chiar Veta,
Iar când arătătorul se întoarce
Rușinea e mai mare..ca planeta.
Odat' am ridicat de jos o piatră
Și-am aruncat-o direct în țintă,
Dar s-a întors-napoi și m-a lovit
Precum un glonț ieșit din flintă.
Târziu am priceput că-n astă viață
Poți recolta doar ceea ce sădești,
Iar dacă inima-ți e plină de răutate
Nu te-aștepta ca bine să primești!
Viața!
Viața întreagă e o poveste
Pe care unii vor s-o spună,
Iar alții vor s-o țină ascunsă
De oameni și a lor minciună
Viața e un izvor de apă
Ce curge lin fără-ncetare,
La fel se scurg și anii noștri
Ușor, ușor pân'la plecare
Viața e lupta permanentă
Cu cei din jur și tine însuți,
Iar răul lumii îl poți răpune
Când niciodată nu renunți
Viața e-n trupul tău de lut
Ce nu o cumperi de la piață,
E sufletul ce ți-l dă Domnul
Curat să-l ții, lumină-n ceață
Viața ți-o dăruiește mama
Încă de când în pântec ești,
Apoi ea pasul ți-l veghează
Pe unde calci să nu greșești
Viața e firul încurcat de ață
Ce mult nu ține și se duce,
Așa că zboară Sus cu fapte
C-aici rămâne..un nume pe o cruce!
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
E iarnă!
E iarnă în satul meu natal
Unde-am ajuns de-o oră,
Să-l văd pe tata că-i bolnav
Și-apoi să trec și pe la soră
E ger și câmpul totu-i alb
Acum la mijloc de ianuarie,
Mă uit în jur dar nu mai văd
Copii pe derdeluș la sanie
Mă uit deasupra peste case
Și număr unde iese fumul,
Puține mai au foc pe vatră
E semn ca ni se duce neamul
Din loc în loc scârție poarta
Și se-aude un lătrat de câine,
Câte un om merge la băcănie
Să-si cumpere salam și pâine
Privesc la tata și-l întreb?
Dacă și-a cumpărat rețeta?
Iar el răspunde cu tristețe
Că a plecat din sat și Veta
Mă fac că nu-nțeleg ce zice
Și-i spunem să se îmbrace,
Să-i facem o vizită lui Angelica
Și mai pe seară ne-om întoarce
Pe drum mă uit la casele pustii
Cu garduri rupte și porți căzute,
Și peste tot sunt multe bălării
Și nu s-arată picior de om în curte
Ne așezăm cu toții să mâncăm
Din bunele bucate pregătite,
Tata de mama ne amintește
Și printre noduri greu înghite
Într-un târziu ne despărțim
Că timpul trece ca nebunul,
Cu drag pe tata îl îmbrățișăm
Și singur îl lăsăm...cu Domnul!
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Multe..!
Multe am făcut pășind prin viață
Dar recunosc și câte-s nefăcute,
Multe dintre ele sunt cunoscute
Dar rămân și unele necunoscute.
Cine ar putea vreodat'a spune
De câte ori s-a încurcat în ițe,
Și cum a reușit să le dezlege
Făr'a lăsa în urmă...rămășițe?
Suntem o viță dacică de înțelepți
Și-avem darul de-a pune etichetă,
Ești vinovat, nevinovat plătește
Și-apoi vom face noi...anchetă.
Ne place să arătăm cu degetul
Și spre Ion, Vasile și chiar Veta,
Iar când arătătorul se întoarce
Rușinea e mai mare..ca planeta.
Odat' am ridicat de jos o piatră
Și-am aruncat-o direct în țintă,
Dar s-a întors-napoi și m-a lovit
Precum un glonț ieșit din flintă.
Târziu am priceput că-n astă viață
Poți recolta doar ceea ce sădești,
Iar dacă inima-ți e plină de răutate
Nu te-aștepta ca bine să primești!
Viața!
Viața întreagă e o poveste
Pe care unii vor s-o spună,
Iar alții vor s-o țină ascunsă
De oameni și a lor minciună
Viața e un izvor de apă
Ce curge lin fără-ncetare,
La fel se scurg și anii noștri
Ușor, ușor pân'la plecare
Viața e lupta permanentă
Cu cei din jur și tine însuți,
Iar răul lumii îl poți răpune
Când niciodată nu renunți
Viața e-n trupul tău de lut
Ce nu o cumperi de la piață,
E sufletul ce ți-l dă Domnul
Curat să-l ții, lumină-n ceață
Viața ți-o dăruiește mama
Încă de când în pântec ești,
Apoi ea pasul ți-l veghează
Pe unde calci să nu greșești
Viața e firul încurcat de ață
Ce mult nu ține și se duce,
Așa că zboară Sus cu fapte
C-aici rămâne..un nume pe o cruce!
Luna!
Mă uit la luna dintre nori și stele
Și văd cât de frumos zâmbește,
E astrul ce-și aduce bine-aminte
De-a noastră fără de sfârșit poveste.
Cândva ne-a fost martor ceresc
La întâlniri sub raza-i de lumină,
La ale noastre calde-mbrățișări
Și șoapte dulci rostite în surdină.
Eram doi tineri plini de speranțe
Gata să cucerească lumea întreagă,
Fără a ști ce ne așteaptă-n viață
Cutezători că dragostea ne leagă.
Atunci ca și acum la noi privea
De după norul ce sus o însoțea,
Lumină trimițându-ne în noapte
Până ce zorii dimineții ne prindea.
Și azi un pic, mâine puțin mai mult
Iubirea ne-a cuprins cu mreaja ei,
Și inima-mi bătea precum a ei dicta
Iar noi pluteam pe-aleea de sub tei.
Acum călcăm mai rar pe-acea cărare
Că multă buruiană pe ea este crescută,
Vorbim, zâmbim și chiar ne amuzăm
Cum luna nopții de după nor...salută!
E iarnă!
E iarnă în satul meu natal
Unde-am ajuns de-o oră,
Să-l văd pe tata că-i bolnav
Și-apoi să trec și pe la soră
E ger și câmpul totu-i alb
Acum la mijloc de ianuarie,
Mă uit în jur dar nu mai văd
Copii pe derdeluș la sanie
Mă uit deasupra peste case
Și număr unde iese fumul,
Puține mai au foc pe vatră
E semn ca ni se duce neamul
Din loc în loc scârție poarta
Și se-aude un lătrat de câine,
Câte un om merge la băcănie
Să-si cumpere salam și pâine
Privesc la tata și-l întreb?
Dacă și-a cumpărat rețeta?
Iar el răspunde cu tristețe
Că a plecat din sat și Veta
Mă fac că nu-nțeleg ce zice
Și-i spunem să se îmbrace,
Să-i facem o vizită lui Angelica
Și mai pe seară ne-om întoarce
Pe drum mă uit la casele pustii
Cu garduri rupte și porți căzute,
Și peste tot sunt multe bălării
Și nu s-arată picior de om în curte
Ne așezăm cu toții să mâncăm
Din bunele bucate pregătite,
Tata de mama ne amintește
Și printre noduri greu înghite
Într-un târziu ne despărțim
Că timpul trece ca nebunul,
Cu drag pe tata îl îmbrățișăm
Și singur îl lăsăm...cu Domnul!