Departe ești de mine

Departe ești de mine

Și parcă nu mai pot

Mi-e-atât de dor de tine

Din mintea-mi nu te scot

 

Ș-un Un veac în lume

Îmi pare că-am trăit

Că sunt bătrân ca timpul

Că tu vei fi murit

 

Și-mi mai aduc aminte

De dorul meu cumplit

Și sunt străpuns prin minte

De chipul tău iubit

 

Și-atuncea dinaintea-mi

Prin Ceață parcă treci

Și iar te pierzi în zarea

Eternei dimineți


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Alin Jitcov poezii.online Departe ești de mine

Data postării: 27 mai 2024

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1984

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

✨ Lasă-mă

De ce mi-e inima de dor iar plină

Și al meu suflet este ca de mort

Mereu mie dor de-acea lumină

Pe care ochii ei o port

 

Și-n nopții privirea ei s-arată

Iar vocea ei mă mai chemă

Și dorul iară mă îmbată

Lasă-mă

 

De ce atunci în nopți târzii

Tu te gândești la mine

Și capu-mi plin de fantezii

Visează doar la tine

Mai mult...

Negre depărtări

Cum oare noi ne-am separat fiind atât de-aproape

Așa de sus a fost lăsat înscris pe-a-mele pleoape

De ne e dor ca din mormânt iubirea mai răsare

Lăsînd-une fără cuvânt privind spre depărtare

Ca mai apoi iar să uităm durerea noastră cruntă

Și iarăși noi să realizăm cât costă o secundă

 

Cântări de dor din flaut sec ascultă marea

Nu mai ascunde-n valuri negre depărtarea

Iar luna stă cântând cu noi întinsă peste ape

Cu pas greoi iubire vrea să scape

O viață fericită părea că ți-ai făcut

Trecând încet , agale privirea-ți de temut

 

Atunci pe dinainte ca-nvis  parcă mai treci

Cu ochii mari în lacrimi cu mâini subțiri Şi reci

Privirea ațintită spre negre depărtări

te Întinzi încet cu pasul  pe marile cărări

Aștepți să iasă raza să te destinzi duios

Să nu privească nimeni la chipul luminos

 

Rămân în loc ca piatră de mormânt

Nu mă clintesc de al iubirii vânt

Treceai domol te depărtai încet

Și tu voiai să stai pe al meu piept

Ca fulgerul dispari pe marile cărăt

Lăsându-mă privind la negre depărtări

Mai mult...

Timp

De când, în al meu suflet,

De ani eu moarte port,

În jurul unui zâmbet

Mă simt iar ca un mort.

 

Pe străzi pavate cu-amintiri

Îmi este greu a trece;

Închipui grelele priviri

Ce-mi las’ un spate rece.

 

În gânduri neînțelese

Memorii se vădesc,

Și cui o să-i mai pese

Că nu se construiesc?

 

Trecură ani, deși n-a fost

Atâta depărtare;

Exagerez fără de rost

Durerea înșelătoare.

 

Pe raza unei gene

Un vis de-al meu stătu,

Cu raza ei alene

Pe suflet îmi bătu.

 

De lacrima scăpată

Mă-împiedic iar și iar,

Și mi se lasă pată,

Că mor eu în zadar.

 

S-a consumat, destul de lent,

Durerea mea morbidă;

Poate c-a fost un accident

Menit să mă ucidă.

 

Mai mult...

Am suferit

Am suferit și noi

Negând ce-a fost vreodată

Sculându-ne din somn greoi

Mai căutăm ce-a fost odată

 

Și nu mai e nimic acum

Trecură viața pe departe

Noi am luat-o pe alt drum

Apropiindu-ne de moarte

 

Și fiind viața pe final

Te reîntorci la mine

Tu iarăși vrei ceva banal

Iar eu aștept să se termine

 

Să treacă timpul ostenit

Să reapară rază

Să nu mai văd ce-am devenit

Căci nu mai luminează

 

Nici chipul tău nici ochi senin

Nu mai împart căldura

E timpu acum ca să termin

Să terminăm cu ura

 

C-am scris poezii cu dor adânc

Când mă gândeam la tine

E timp târziu și nu mai plâng

Te-ai depărtat de mine

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

FII ÎNGERUL MEU

    Fii îngerul meu,
    Cu aripile deschise,
    Să mă cuprinzi la sânul tău,
    Eliberat de vise...
    
    Fii îngerul meu,
    Poartă-mă-nalt,
    Spre infinit,
    Visul meu împlinit...
    
    Fii îngerul meu,
    În sufletul meu,
    Întâia mea dorinţă -
    Celesta mea fiinţă...
    
    Fii îngerul meu,
    Îmbracă-mă-n tine -
    Fii haina mea,
    În negura morţii.

Mai mult...

Marte

Eram doi nori purtați de vânt,

Semănam cu doi copii de departe,

Timizi pluteam pe cer fără să ne vorbim,

Și-am tot plutit așa… până pe Marte.

 

Acum suntem pe altă planetă,

Și timpul scurt ne încarcă cu ploi,

Mi-ar plăcea să lăsăm toate ploile pe Marte

Să nu le mai ținem în noi.

 

Ne convingeam că dragostea nu ne vrea,

Ne țineam rătăciți printre sori,

Scăpărau din noi lumini de stea

Dar noi făceam din ele ninsori.

 

Apoi vântul iar ne cuprindea

Ne purta departe-n pustiu,

Noi credeam că suntem doi nori întunecați

Când de fapt eram împreună un apus așa de viu.

 

Și de fapt, noi nici nu eram nori,

Căci ție-ți scapă mereu raze din ochii de soare,

Iar eu eram noaptea, asta știam,

Fiindcă nu mai iubisem vreodată un soare așa de tare.

 

Și drept să spun, mie nu-mi place ninsoarea,

Și nici nu-mi place pe Marte,

Vreau doar să avem curajul să…

Nu ne mai ținem departe.

Mai mult...

1

la început mi te-ai arătat monstruoasă
și căutam să te strivesc
sub lumina mea
pe care nu o știam perversă
ca un zeu pietrificat de dorință...
ți-ai lăsat coaja pe care ți-a pus-o lumea
cum șarpele își lasă pielea
și lumina te-a descoperit frumoasă,
demnă de a te îmbăia în sângele
inimii mele..
Mai mult...

Tu, iubire din culise..

Iubirea mea amară 

Sub steaua solitară ,

Pierdută în șoapte,

Străină de noapte..

 

Sub plapuma ca gheața,

Mă -ntampini dimineața;

Privirea mea fadă 

Rătăcește pe stradă..

 

Te sorb din priviri,

Te caut în amintiri,

Urmele -ti sărut,

Te strig din trecut..

 

La răsărit ai plecat,

Apusulu-i m -ai lăsat;

Acum e prea târziu 

Chipu-ti nu mai știu..

 

Nu mai am puterea,

Să -mi curm durerea;

Rămâi doar în vise 

Tu,iubire din culise..

Mai mult...

Sărutul și atingerea ta🤍

Vii și mă săruți ușor,

În noaptea noastră de amor.

Îți simt buzele, un dulce fior,

Mă pierd în tine, ca un nebun plin de dor.

 

 

Mă atingi si-mi ia inima foc,

În privirea ta mă pierd de tot.

Simt cum mă atingi ușor,

Lăsându-mi pe piele fiori.

 

 

Sărutul tău vis de neuitat,

Atingerea ta, dulce păcat de repetat.

În brațele tale mă topesc ușor,

Sărutul tău  ma duce spre amor.

 

 

Sărutul și atingerea ta,

Lasă amprente pe pielea mea.

Și-n fiecare noapte târzie,

Îmi ești vis, ce nebunie!

 

Mai mult...

Aș fi..!

Străin aș fi în astă lume

Fără privirea ta senină,

Precum e cerul fără stele

Și soarele lipsit de lună

 

Sărac aș fi pe-acest pământ

Fără prezența ta lângă mine,

Tot aurul din lume de-aș avea

Nu te-ar putea înlocui pe tine

 

Nefericit aș fi eu între oameni

Fără ființa ta să fie printre ei,

Întreaga lume mi-ar fi ostilă

Și chiar dușmani, amicii mei

 

Dar fericit mă simt că tu exiști

Fără a fi străin printre prieteni,

Cel mai bogat făr' niciun cont

Iubit de tine, fără a fi un nimeni!

 

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍