Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)

poezii.online Poezia, un hobby în rândurile adolescentelor 2021 (vox)

Ce semnifică poezia pentru câteva dintre elevele din Liceul Teoretic „Adrian Păunescu”? De când scriu? Vor să transforme această ocupație în mai mult decât un hobby? De unde se inspiră? Ce simt atunci când scriu și cum ar arăta în viziunea lor lumea fără poezie? La toate aceste întrebări veți găsi răspunsul în vox-ul ce urmează.

Adolescența este o perioadă greu de parcurs. Chiar dacă unii au trecut deja prin această etapă a vieții, iar alții abia o încep, totuși oricine se confruntă cu situații mai dificile sau greu de acceptat. Aceasta surprinde trecerea de la copilărie spre maturitate, ceea ce determină schimbări nu doar la nivel fizic sau psihic, ci și la nivel emoțional. Pentru a parcurge mai ușor spre cunoașterea de sine și spre aparenta opoziție din partea societății, adolescenții au hobby-uri care îi țin ocupați, dar și în continuă dezvoltare, unul dintre acestea fiind poezia

Paula Tihon, elevă în clasa a XII: „Poezia pentru mine este mai mult decât pot înțelege majoritatea oamenilor, este parte din mine. Am învățat să scriu la vârsta de șase ani, iar la șapte, deja cream poezii. La început, era o necesitate, întrucât pe atunci nu aveam calculator, trebuia să aduc informații pentru un proiect. Îmi amintesc și acum când învățătoarea ne-a divizat în echipe dându-ne câte o temă de job pentru viitor, toți colegii aduceau câte ceva, însă eu am compus o poezie de două strofe despre pictori. Apoi această activitate a devenit interesantă și scriam totul în rimă. În timp, mi-am schimbat stilul și am devenit mai atentă la structură și la figuri de stil. Mă gândisem să fac o carieră din asta, dar momentan, rămâne la nivel de hobby. Inspirația pe care o am să abordez în special tema iubirii vine din tot ce simt și trăiesc. Nu am poezii preferate, pentru că nu cred că există poezii care să nu te facă să conștientizezi ceva. Tot ce se scrie rămâne ca o amprentă, în urma noastră, în semn de trecere prin viață. Nu cred că ar exista o lume fără poezie, totul ar fi fixat, calculat, cântărit. De fapt, nu ar exista nimic fără artă, deoarece creativitatea rămâne să fie superioritatea înțelegerii creierului uman”.

 

 

Paula Guțan, elevă în clasa a X-a: „Poezia pentru mine este modul de a îmi exprima gândurile și sentimentele prin versuri. Scriu de mult timp, dar m-am apucat mai serios din toamna anului 2020. Talentul pe care îl am în poezie vreau sa îl dezvolt pentru a-mi împărtăși poeziile tuturor cititorilor interesați de acest gen literar. Cel mai des mă inspir de la Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi și Vasile Alecsandri. Deseori, scriu poezii din numele unui băiat. Totuși, scriu ceea ce simt sau ce cred că ar putea simți un anume el. Una dintre cele mai fermecătoare poezii citite până acum este «Glossă» de Mihai Eminescu, care a pătruns adânc în sufletul meu. În concluzie, pot spune că lumea fără poezie nu ar fi atât de colorată, atât de plină de farmec. Oamenii nu ar fi atât de tainici. Orice om poate scrie o poezie, însă doar poeții pot aranja sentimentele și trăirile în versuri ca să captiveze atenția cititorilor”.

 

 

Valentina Popistaș, elevă în clasa a XI-a: „Poezia, pentru mine, este o lume aparte în care eu pot să-mi expun propria părere fără să mă gândesc că voi fi judecată. Prima dată când am scris eram în clasa a III-a sau a IV-a, dar am făcut o pauză destul de mare ca mai apoi, în clasa a X-a, să o i-au de la început, în lumea creației. La momentul de față, este un hobby, poate în viitor o să fie altceva. Inspirație pentru asta am din mediul înconjurător, cele mai multe idei îmi vin înainte de somn sau când am insomnii. De obicei, scriu ceea ce simt legat de viața de zi cu zi. Nu aș putea spune că am vreo poezie preferată, toate îmi plac, pentru că toate mă fac să simt acel ceva imposibil de explicat în cuvinte. Eu sunt o persoană foarte timidă, iar dacă poezia nu ar exista, nu aș avea cum să-mi descriu emoțiile, trăite într-un anumit moment. Ar fi o lume incoloră în care Valentina nu și-ar găsi locul”.

 

 

Valeria Donțov, elevă în clasa a XI-a: „Poezia este muzica sufletelor mari și sensibile, în care tronează neantul. Aceasta e o formă subtilă a simțurilor omenești, combinată cu multe trăiri și sentimente. Acest lucru l-am înțeles de mic copil, pe la 12 ani, când am avut o experiență tulburătoare ce m-a făcut să evadez în lumea poeziilor. Am scris și mereu o sa scriu ceea ce simt. Poezia nu e un hobby, ea face parte din viața mea și aș vrea să mă dezvolt mai mult în această direcție. O lume fără poezie e o lume fără valori morale. De aceea, trebuie să recunoaștem că fără poezie suntem nimeni”.

 

 

Ana-Maria Șevciuc, elevă în clasa a XII: „De fiecare dată când sunt întrebată de ce iubesc poezia, eu răspund că aceasta pentru mine este o enigmă care reușește să surprindă în același timp tristețea și fericirea, durerea și zâmbetul, efemerul și eternitatea, viața și moartea. Aceasta este asemenea unei surse care ne ajută să pătrundem în sufletul celui care le-a scris și să descoperim ceea ce se ascunde în spatele versurilor. Chiar dacă nu am talentul de a scrie poezii, mie îmi place să asist la recitarea poeziilor și chiar să le rostesc de sine stătător. La fiecare recitare, eu încerc la maximum să transmit auditoriului ceea ce a dorit să ne sugereze scriitorul prin creația sa. Prin intermediul poeziilor, poetul are posibilitatea de a se înălța spre absolut și de a fi unic în felul său. În concluzie, pot spune că o poezie este moștenirea care e lăsată întregii lumi. O poezie frumoasă va rămâne mereu în memoria cititorilor, iar scriitorul nu va fi uitat niciodată, operele sale vor ocupa un loc de cinste într-o bibliotecă”.

 

Nicoleta Costandoi, elevă în clasa a XII-a: „Poezia pentru mine este o hrană a sufletului, o formă de cunoaștere, de inspirație și de relaționare. Lecturând, mă încarc cu emoții pozitive și de cele mai puternice trăiri interioare, îmbogățindu-mă spiritual și intelectual. Chiar dacă nu compun, îmi dau seama când citesc o poezie de valoare care mă face să simt tot ce a simțit autorul în momentul scrierii. Poezia este o inspirație a ideilor contra tuturor normelor societății. Astfel poeții încearcă să iasă din așa-zisele tipare convenționale ale lumii și să scoată în evidență tot ce de obicei se ascunde: frici, dureri, traume, complexe, sentimente și dorințe. Viața fără poezie ar fi tristă, acolo unde oamenii ar simți și nu ar mai înțelege anume ce simt, fiecare crezând că suferă în singurătate când, de fapt, ar suferi în colectiv”.

 

 

Autoare: Paula Tihon

Preluat de la: diez.md


Postat 16 decembrie 2021

Creaţii aleatorii :)

Dacă aș fi...

Dacă aș fi ca soarele

Ți-aș fi alături mereu,

Ți-aș lumina cărările

Mergând ca un leu.

 

Dacă aș fi ca aerul

Te-aș însoți mereu,

Te-aș feri de gerul

Ce trece-n șemineu .

 

Dacă aș fi ca o idee

Te-aș înconjura mereu,

Te-aș conduce pe alee

Găsind un nou antreu.

 

Dacă aș fi ca 

...

06.10.24

Mai mult...

Visam sa ne indragostim..

Prin viata fiind inca copii

In suflet,chip si constiinta,

Indragim persoane fara a noastra vointa,

Persoane care ne aduc bucurii,

Fermecati de zimbete zglobii

Si sincere priviri de fetite...

 

Ne indragostim...

 

Cind ajungi sa cresti mai mare,

La fel naivi in sinceritate-

Suflet deschis persoanelor toate

Cu priviri fermecatoare,

Suflete scaldate'n soare

Si zimbete de copil alintate.

 

Ne indragostim...

 

Si doar maturi ajunsi in viata,

Visam sa indragim pe cineva,

Copilareste ca acum cindva

Cu acelasi zimbet de copil pe fata,

Deschise suflete ce'agata

Dintr'o privire inima...

 

Visam sa ne indragostim...

 

Mai mult...

Execuția

Instalat la bordul unui Mercedes E-Classe, ultimul model, Graţian Potlogea se întorcea ostenit la biroul său de pe Aleea Armoniei după o zi infernală de confruntări cu debitorii, vreo zece-cincisprezece “baştani” gălăgioşi şi agresivi. Câţiva dintre ei îşi băgaseră femeile şi progeniturile “la înaintare”, făcând necesară intervenţia brutală a jandarmilor, preluată imediat de agenţiile de ştiri in lipsa altor evenimente. Se văzu şi el pe ecranul televizorului din bordul maşinii bruscând o femeie care încerca să-l apuce de boaşe sub privirile extaziate ale ziariştilor şi ale cameramanilor de la principalele televiziuni sau cotidiane naţionale. Chiar in clipa aceea auzi telefonul sunând şi recunoscu vocea logodnicei sale, Sonia, care avea nişte inflexiuni ciudate.

 

     - Te uiţi la televizor ?

 

     - Atât cât poţi să te uiţi conducând o maşină ! Dar de ce mă întrebi?

     - Din curiozitate, zise ea, fiindcă aş vrea să aflu dacă eşti mândru de ceea ce vezi ?

     - Tu ce crezi ?

     - Bănuiesc că eşti extrem de încântat să apari la ştiri agresând o femeie ! Vor urma şi altele presupun !!!

     - Nu-i exclus deloc într-o asemenea junglă !

     - Înseamnă că decizia mea de a te părăsi a fost înţeleaptă ! adăugă femeia şi închise.

     Graţian Potlogea abia reuşi să redreseze maşina înainte de a intra sub roţile unui TIR. Blestemă în gând şi formă numărul logodnicei sale, la care răspunse, surprinzător, căsuţa vocală : « Abonatul nu este momentan disponibil ! Lăsaţi un mesaj sau mai încercaţi peste câteva minute ! ». Închise, dar în clipa următoare telefonul sună din nou. De data asta era Loredana, secretara sa.

     -  Îmi pare rău că vă deranjez, domnule Potlogea ! Am aici un domn care nu recunoaşte cheltuielile menţionate în somaţie ! Susţine că nu pleacă pănă nu vorbeşte cu dvs. !

     - Ajung imediat.

   Parcă maşina la locul obişnuit, apoi intră în birou, folosind intrarea de serviciu, unde îl aştepta un bărbat de vreo cincizeci de ani, slab, cu faţa palidă şi părul răvăşit.

     - Sunt Teodosie Topoloveanu, se prezentă el rece, fără să se ridice de pe scaun, şi ţin să vă averizez că mă aflau la capătul răbdării ! Debitul meu s-a dublat peste noapte și nu înțeleg nici de-al dracului de ce !

     Potlogea simţi cum îl cuprinde furia, însă se abţinu şi-i întinse dosarul peste masă.

     - Aveţi aici  toată documentaţia ...

    - Nu mă luaţi cu hârţoagele astea blestemate, se burzului bărbatul aruncând dosarul cât colo, fiindcă s-ar putea să-mi pierd şi ultima picătură de răbdare ! Mie să-mi spuneţi cine se află în spatele acestei conjuraţii ?

     - Domnule Topoloveanu, ripostă Potlogea tot mai iritat, eu sunt executor judecătoresc, nu clarvăzător ! Aveţi dreptul să contestaţi cheltuielile în instanţă,  la parchet sau oriunde doriţi dvs., dar eu, în numele Legii, cu l mare, am obligaţia să vă execut, chiar şi fără acordul dvs., dacă până mâine la amiază nu vă achitaţi debitul !

     Bărbatul, ridicat între timp în picioare, rămase câteva clipe perplex, după care deschise încet diplomatul şi scoase de acolo un cuţit înspăimântător.

     - Dacă Legea, cu l mare, îţi dă voie ţie să mă execuţi, concluzionă el apucându-l pe Potlogea de păr şi înfingându-i de mai multe ori cuţitul în burtă, atunci, probabil, îmi dă voie şi mie !!!

Mai mult...

Întrebare

valul se naște
și moare în același ocean —
unde e despărțirea?

Mai mult...

Bătrânica hoață în norvegiană

La un magazin de haine second-hand,

Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,

O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,

Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,

O vede că tot stă și moșmondește,

Parcă nimic nu-i mai tihnește,

Trece pe lângă rafturile cu bluze,

Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,

Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,

Nu prea pare că se grăbește,

Mișcările sunt lente,

Nu cedează sub privirile atente

Ale șefei magazinului,

Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,

Bătrânica noastră hoață,

Nu are absolut nicio greață,

Pentru că pofta inimii o răsfață,

S-a produs o boroboață,

La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,

,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"

Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză, 

Bătrâna chiar pare confuză,

Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,

Și toate cele șapte broșe,

Care din magazin erau luate,

De bătrânică erau de mult uitate,

,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"

,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."

,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"

,,Am vrut să văd ceva frumos?

,, Mă mințiți frumos?"

,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"

,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"

,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"

,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"

,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"

,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."

Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..

Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,

Că este o greșeală morală destul de mare.

 

Den gamle tyven

 

I en bruktbutikk,

Tatt, samlet, bla gjennom fra alle merker,

En gammel kvinne som har gått sin beste alder, for hun var rundt 70 år gammel, ser på bustiere,

Cecilias storesøster, butikkeieren, ser på kvinnen med frekke gester,

Han ser henne fortsatt sitte og surmule,

Det er som om ingenting kan roe ham ned,

Gå forbi blusestativene,

Han velger bare de med manettrykk,

Putte, putte, stappet i nettet alt han finner,

Han ser ikke ut til å ha det travelt,

Bevegelsene er sakte,

Den gir seg ikke under de våkne øynene

Av butikksjefen,

Hva hoster eselet, beundrer bildet av bulletinen,

Vår gamle tyv,

Han har absolutt ingen kvalme,

Fordi hjertets lyst overgir det,

Det ble et opprør,

På et tidspunkt spør butikksjefen henne:

"Du har tunge sekker, jeg mistenker at du har vært i andre butikker også?", men den morsomme gamle damen svarer: "Se, gjør jobben din!"

Umulig for henne å akseptere ufølsomhet som dette, hun tar det med ro, bluse for bluse,

Den gamle damen ser virkelig forvirret ut,

Han forteller henne pent at han fikk mange, mange av dem i gaver, at det nylig var navnedagen hennes, og at det er derfor hun er lastet med de posene,

Og alle de syv søljene,

Som ble tatt fra butikken,

Som en gammel kvinne var de lenge glemt,

"Har du noen forklaring på alle produktene du har med deg fra sted til sted?"

"Jeg vet ikke, jeg vet ikke engang hvordan sengen min ser ut."

"Så hvorfor kom du og handlet?"

"Ville jeg se noe vakkert?

"Lyver du pent for meg?"

"Hva betyr egentlig vakker?"

"La meg stå med dette påskuddet, for jeg kan ta meg selv alene"

"Jeg glemmer, ja, men jeg betalte for alt jeg måtte ta, jeg er ikke typen til å stjele"

"Hvis du ikke husker syv brosjer, vil du fortsatt ta hele butikken og ikke vite at du tok den"

"Hvordan er det mulig? Tviler du på min moral?"

"Hva er moralsk med verden som har glemt å være moralsk?"

Forblir med dette spørsmålet, begynner den gamle kvinnen å fjerne alt hun tok og ikke betalte for fra vesken, fra skjørtet, fra ermene, bak øredobber, under hatten.

Ok, vi håper du ikke stjeler neste gang,

At det er en ganske stor moralsk feil.

Mai mult...

Plouă

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Prognoza spune, până la ora două,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Cu găleata,

Este gata și omleta,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Că și plantele au nevoie de rouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă ...

Nu s-au terminat și e trecut de ora două,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Picăturile formează câte o baltă nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,

Plouă, plouă, plouă, plouă...

Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.

Mai mult...