4  

Din ce trăiesc scriitorii

poezii.online Din ce trăiesc scriitorii

La începutul anilor ’90, când s-a declanșat mișcarea de eliberare națională, scriitorii au reprezentat elita națională în mai multe republici ale fostului imperiu sovietic. Si in R. Moldova, o parte dintre aceștia au participat nemijlocit la proclamarea independenței, fiind considerați la acea vreme eroi. 

Așa s-a întâmplat, însă, că astăzi, la 27 de ani de independență, când lumea a devenit ahtiată de scrierile de doi bani ale unor romancieri de mâna a doua, despre scriitori practic s-a uitat. Unii dintre aceștia au ajuns să-și vândă cărțile în stradă sau să trăiască din mila rudelor. Textele lor nu mai interesează pe nimeni, declarațiile lor îi lasă pe toți reci. Chiar și puținii care au o viață mai bună își câștigă pâinea pe alte căi. Pentru că societatea i-a dat uitării, TIMPUL a încercat să afle din ce surse trăiesc astăzi scriitorii.

Un critic câștigă 200 de lei pentru o cronică de carte

Criticul literar Ion Ciocanu, deși are o vârsta onorabilă, este nevoit să muncească pentru a avea un salariu fix, care să-i asigure o viață cât de cât decentă. El spune că la noi este imposibil să supraviețuiești din literatură, mulți scriitori fiind nevoiți să iasă în stradă pentru a-și vinde propriile creații. „În R. Moldova munca scriitorilor nu este plătită. Bunăoară, dacă citești o carte și faci o recenzie, care reprezintă pentru tine o plăcere, dar și o muncă, ești răsplătit cu cel mult 200 de lei. Nu trebuie să fim mercantili, dar asta este curată bătaie de joc. Degeaba ne-am face iluzii că am putea exista din literatură. Este exclus! Chiar și scriitorii care scriu mai bine decât mine nu pot câștiga îndeajuns, ca să-și întrețină familia. Eu trăiesc din salariu de consultant științific al Institutului de Filologie, din pensia de trei mii de lei și din onorarii nesemnificative. Astăzi, cine are bani, acela editează cărți, și nu interesează pe nimeni calitatea acestora. Si mai dezastruos este procesul de difuzare a cărților, căci nimeni nu mai are grijă de repartizarea lor prin raioane, ca pe timpuri. Eu, pentru că am un salariu și o pensie, încă nu am ajuns în această situație, dar cunosc colegi care sunt nevoiți să stea în stradă pentru a vinde o carte sau poate două pe zi”, spune Ion Ciocanu.

O poetă trăiește cu 1300 de lei

Într-o situație și mai dramatică se află poeta Călina Trifan, care și-a dedicat întreaga viață scrisului, iar după ce s-a pensionat, a ajuns să trăiască din mila rudelor, pentru că statul îi oferă o pensie de nimic. Totuși, autoarea recunoaște că scrie în continuare și așteaptă un editor care va fi cointeresat de creația ei, în ciuda faptului că are acasă zeci de cărți pe care nu a reușit să le vândă. „Astăzi, condiția scriitorului nu este una de invidiat. În principiu, trăim din alte surse pe care reușim să le acumulăm, deoarece literatura se face pe cont propriu. Mai sunt câteva publicații literare cu care colaborăm, însă onorariile sunt modice. În ultimii trei ani, am editat mai multe cărți, dintre care una cu finanțarea Ministerului Culturii. În toate cazurile am fost remunerată cu exemplare, care stau și se prăfuiesc. Pentru a le vinde, trebuie să ai anumite abilități, care mie îmi lipsesc. Așa că trăiesc din pensia mizeră, pe care mi-o oferă statul. Este greu de închipuit o viață decentă cu 1300 de lei și am noroc numai de rudele de la țară care mă ajută cu produse alimentare. În R. Moldova nu se poate câștiga din scris, deoarece nu există o legislație care să reglementeze procesul de creație, pentru că orice muncă are un anumit preț”, consideră scriitoarea.


Pe unii, banii nu-i interesează deloc

Cu toate acestea, avem și scriitori care recunosc că nu scriu pentru beneficii financiare, deoarece prioritatea lor este să facă literatură de calitate. Cunoscutul Emilian Galaicu-Păun afirmă că există foarte puține state în care scriitorii trăiesc doar din scris. „Pentru mine câștigul material e ultimul lucru care mă interesează atunci când vorbim despre scris. Dacă aș fi vrut dinadins să scriu romane comerciale, cu un mic efort poate c-aș fi reușit, dar asta n-ar mai fi literatură. Or, pe mine mă interesează să fac literatură. Iar pentru a-mi asigura un venit decent muncesc. Sunt redactor-șef la Editura „Cartier”, am emisiunea „Cartea la Pachet” la Europa Liberă, în care scriu despre cărți, și mai administrez un blog. Pe de altă parte, cărțile mele se vând. De exemplu, romanul „Țesut Viu” a avut două ediții și oricum am procente din vânzări. Totuși, sigur că nu se poate trăi doar din literatură, aceștia fiind doar niște bani de buzunar sau, mai bine zis, bani pentru a-mi cumpăra alte cărți”, explică scriitorul.

Ion Hadârcă spune că trăiește doar din indemnizația de senator

Si poetul Ion Hadârcă, senator în Parlamentul României și fost vicepreședinte al Legislativului de la Chișinău, consideră că literatura nu aduce astăzi niciun profit, iar scriitorii sunt la limita subzistenței. El susține că trăiește doar din indemnizația de senator român, care-i permite să-și achite chiria la București și să se întrețină. „Scrisul este un dar de la Dumnezeu, de aceea majoritatea scriitorilor scriu și pun în sertar până găsesc o posibilitate de a-și edita cartea. Veniturile sunt absolut derizorii. Maximum ce poate lua un scriitor din această „afacere” sunt exemplarele de autor. Într-un postmodernism în care s-a schimbat grila valorilor și oamenii nu mai citesc, scriitorii sunt condamnați fie să scrie pentru eternitate, fie să se reprofileze și să facă ziaristică sau publicistică. Eu sunt membru al Academiei din Stiințe a R. Moldova, fac publicistică și eseistică, scriu despre temele fundamentale care mă preocupă de-o viață. Totuși, datorita Editurii „Prut Internațional”, care a câștigat un proiect de la Ministerul Culturii, vara aceasta am pregătit o antologie de poezie care va apărea în toamnă. Însă, repet, aceste activități nu-mi aduce niciun venit financiar”, precizează Ion Hadârcă.


Un alt poet Iulian Filip, ne-a dat de înțeles că a reușit să supraviețuiască din salariul de șef al Direcției cultură al Primăriei Chișinău, pe care a ocupat-o în perioada în care capitala era condusă de Serafim Urechean, dar și din leafa pe care o ridică de la Academia de Stiințe. „Primesc și onorarii de la edituri, însă din acești bani pot să mă întrețin numai câteva luni, de exemplu, cu onorariul obținut din volumul „Copăcel-Copăcel”, puteam să nu lucrez vreo jumătate de an”, a adăugat Iulian Filip.

Am încercat să vorbim în această privință și cu scriitorii Nicolae Dabija și Leo Butnaru. Ambii ne-au rugat să revenim puțin mai târziu, motivând că sunt ocupați, după care n-au mai răspuns la apelurile noastre repetate.

„Pentru mine scrisul înseamnă bucurie”

În timp ce scriitorii consacrați susțin că este practic imposibil să trăiești din literatură, pe piața de carte apar unele volume care se vând ca pâinea caldă. Autorii lor afirmă contrariul, și anume că pot supraviețui din scris, deși au și alte activități. Igor Guzun este directorul unei agenţii de PR şi publicitate, administrează un portal de știri și are un blog. Aceste activități îi asigură principala sursă de venit. Deși a mai scris cărți, Guzun s-a remarcat prin „Vinil”, care a ajuns a fi apreciată şi comentată pe cea mai mare platformă de cărți din lume. De aceea autorul consideră că lucrarea a meritat tot efortul și banii. „Pentru mine scrisul înseamnă bucurie. Eu câștig din scris prieteni, apreciere, încredere. Dacă prin cuvintele pe care le pun alături şi prin cărţile pe care le scriu, am reuşit să fac nişte lume să vibreze la bine şi la lucruri adevărate, înseamnă că, vorba unui cântec, „de ajuns mi-e şi atâta”, a specificat scriitorul. 


„În Moldova banii se fac cumva altfel”

Zina Zen, o moldoveancă stabilită de 11 ani în România, s-a făcut remarcată ca scriitoare în R. Moldova odată cu apariția volumului de versuri „It's complicated”, care, în scurt timp, de la editare a devenit bestseller. Tânăra spune că nu scrie pentru bani, ocupația ce-i asigură principala sursă de venit fiind cea de jurist. „Eu stau în România din anul 1996, de aceea nu știu dacă scriitorii din R. Moldova câștigă bani din cărți. Si nu cred că cineva care scrie, o face pentru bani. Fiecare speră să câștige din ceea ce-i place, dar este foarte greu să tragi linie, după ce publici o carte, după ce investești timp, emoții, insomnii, trăiri și experiențe, care s-au transformat în cuvinte și cărți, și să vezi câți bani îți rămân din vânzări. Întrebarea aceasta este dureroasă, pentru că în Moldova banii se fac cumva altfel, decât în alte părți. Ar fi ideal ca un autor doar să creeze, iar un agent și o editură să se ocupe de restul lucrurilor. Cu părere de rău, în Moldova nu se va întâmpla acest lucru prea curând, ca să nu zic „niciodată”, a conchis Zina Zen.


„Literatura îmi aduce suficiente resurse ca să creez în continuare”

Augustina Siman s-a făcut remarcată pe Internet după lansarea volumului „Parfumul”, care a devenit și prima carte audio din R. Moldova. Tânăra nu s-a oprit aici și a continuat cu romanul „Cămașa lui”, una dintre cele mai vândute cărți ale anului 2015. Ea spune că drumul spre succes nu a fost ușor, însă ulterior toate sacrificiile i-au fost răsplătite de aprecierea cititorilor. „Un scriitor trăieşte din talentul său. Adevărul este că iniţial este greu să începi bazându-te doar pe talent, mai urmează să baţi la uşile editurilor cu manuscrisul în mâini, să faci abstracție de durerea din picioare şi să alergi orbeşte spre realizarea visurilor tale. Eu am rămas întotdeauna dedicată visului copilăresc de a deveni scriitoare. Acum literatura îmi aduce suficiente resurse financiare să creez în continuare”, a remarcat Augustina Siman.


„Dreptul de autor în R. Moldova nu este administrat de nimeni”

Nicolae Rusu, consilierul „Asociației drepturilor de autori și conexe” (ASDAC), ne-a explicat că proprietatea intelectuală aduce venit posesorului doar dacă este administrată conform prevederilor legii. Însă, din păcate, în R. Moldova această lege nu funcționează. „Până în 2010, când în acest sector exista numai ASDAC, dreptul de autor de bine de rău era administrat. Instituția activa în baza legii și colecta remunerația de la utilizatori, care ulterior, conform unor reguli elaborate de specialiștii asociației, era distribuită tuturor autorilor. De exemplu, autorii de texte pentru cântece primeau odată la trei luni până la 3000 de lei sau poate și mai mult, în funcție de nivelul de difuzare a melodiei la radio. După 2010, cei care au crezut că primesc prea puțin pentru proprietatea intelectuală s-au retras din ASDAC și au început să-și creeze propriile asociații. Astfel, în acest domeniu a început o debandadă totală!”, susține Rusu.

Potrivit lui, noile asociații, în loc să se ocupe cu acumularea și colectarea remunerației de autor, au început procesele de judecată împotriva ASDAC. Asociația și-a încetat activitatea în 2012, când, prin decizia instanței, a fost pus sechestru pe contul său bancar, unde se păstrau peste cinci milioane de lei. „Din cauza acestei situații, în prezent dreptul de autor nu mai este administrat de nimeni”, a adăugat Nicolae Rusu.

„Cititorul trebuie să facă distincție între valoare și nonvaloare”


Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din R, Moldova, recunoaște că este aproape imposibil să trăiești din scris. În opinia lui, pentru a avea un trai decent și a-și putea valorifica talentul, de cele mai dese ori scriitorii se angajează în diverse domenii apropiate muncii de creație. Suceveanu este de părere că cei care vor să obțină profit din literatură trebuie să știe să-și administreze și să-și promoveze propria creație.

„Nu este o noutate că scriitorii din R. Moldova o duc greu din punct de vedere material, deoarece la noi, practic, a dispărut remunerarea pentru munca intelectuală. Totuși, unii scriitori tineri reușesc să-și vândă cărțile, deoarece știu să-și facă publicitate mai bună, ceea ce nu este rău, ci mai degrabă este un apanaj al timpului în care trăim. Așa se explică faptul că numele unor scriitori mai tineri sunt mai cunoscute, nu neapărat pentru că sunt mai valoroși. Există lucrări valoroase ale scriitorilor din generațiile mai în vârstă care nu sunt cunoscute doar pentru că nu au publicitate. Astăzi, pentru a avea priză la public, trebuie să știi să-ți faci publicitate, dar nu toți au timp, energie și pricepere pentru aceasta”, afirmă Suceveanu. El consideră că, pentru a delimita cărțile bune de cele comerciale, care de regulă aduc venituri autorilor, cititorul atent trebuie să știe să facă distincție între valoare și nonvaloare. „Nu întotdeauna o lucrare în jurul căreia se face multă vâlvă publicitară este valoroasă în mod implicit”, consideră președintele Uniunii Scriitorilor.

Potrivit topurilor afișate de librăriile din R. Moldova, cele mai vândute cărți ale anului 2016 au fost următoarele: „Vara în care mama a avut ochii verzi” de Tatiana Țîbuleac, „Fluturi” de Irina Binder, „Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose și „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija.
 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 30 august 2017

Creaţii aleatorii :)

Buze arse

Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.

Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.

Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.

E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.

Mai mult...

Binecuvîntări, celeste.

Baza,solidarității

Indispensabilă și neprețuită-i

Naturala:Omenie

Emblema,Semenului

Civilizat și bun

Unită,cu Credința

Virtuoasă,în Faptele

Înflăcărate,Profesional

Neprihănite,Familiar

Trainic,Social

Ăăă...nețărmuite,oricînd

Răsărind,admirația

Inedit,aprecierea

 

Castă,a Oamenilor

Evlavioși și demni

Lumina și frumusețea

Evoluției,pe Pămînt

Simbolul,unu-i Rai

Tronul,desăvîrșirilor

Evidențiind,Dragostea Familiară.

Mai mult...

Iluzii

Când ieși din iluzii și minte-ți e clară
Și lepezi cu totu-a minciunii povară,
Nicicând nu vei vinde tu însuți iluzii,
Căci vezi adevărul și nu faci confuzii.
Când mintea-nflorește, vezi bine și rău,
Pricepi că de-ai vinde, vinzi sufletul tău.

Mai mult...

Blestemul prezentului

 

Prezentul calcă în picioare tot ce prinde în vajnicele-i brațe!

Pământul cu munții și marea

Pe tine,pe mine,pe voi,pe noi toți ;

Și-n timpul acesta se calcă pe sine fără să știe nebunul că moare!

Prezentul este viața sau moartea și istoria toată este clipa ce vine din trecutul ce mort pare dar nu este!

Vechiul trăiește clipa prezentă,

Precum strămoșii tăi morți de milenii

Respiră acum prin tine!

(10 septembrie 2023 H.S Irepetabila iubire)

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Corabie în italiană

Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,

Spre ce continente vei mai merge și de această dată,

Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?

Corabie, corabie...

De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?

De ce nu m-ai prevenit?

De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?

Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?

Cum îl voi umple?

Corabie, corabie...

Erai ușoară ca o vrabie,

Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,

Îmi dau seama că a trebuit să pleci,

Așa ai simțit,

Tot așa ai și socotit.

Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,

Din mai multe cearceafuri velele,

Ți-am atașat chiar și ancoră,

Știu că nu îți va fi ușor,

Oceanul are mofturile lui,

Nu știi la ce să te aștepți,

Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,

Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,

Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,

Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,

Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,

Eu te veghez, te am în suflet,

Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,

Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,

(Pe un ton de ceartă)

Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,

În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,

Dacă așa consideri, este alegerea ta...

Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,

Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."

Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"

 

Barca a vela

 

Cara barca a vela, navighi nell'oceano apparentemente infinito,

In quali continenti andrai di nuovo questa volta,

Cosa ti aspetta alla tua prossima destinazione?

Barca a vela, barca a vela...

Perché non mi hai detto che ti piace così tanto navigare?

Perché non mi hai avvertito?

Perché, voltandoti per un attimo le spalle, hai lasciato il porto?

Come posso abituarmi al vuoto che mi hai lasciato?

Come lo riempirò?

Barca a vela, barca a vela...

Eri leggero come un passero,

Spero che tornerai più felice di dove sei andato,

Mi rendo conto che dovevi andare

È così che ti sei sentito

Questo è quello che pensavi.

Ti avevamo costruito così bene, di legno, del timone, del ponte,

Da diverse scotte veliche,

Ho anche attaccato la tua ancora,

So che non sarà facile per te,

L'oceano ha i suoi capricci,

Non sai cosa aspettarti,

Quando si agita e ti scuote in ogni direzione,

Ti porta solo sui percorsi a lui più accessibili,

Quando sarà dura per te, quando sentirai che non avrai più modo di restare a galla,

Per favore guarda in basso, guarda l'ancora attaccata,

Pensa che da lontano, anche a migliaia di chilometri,

Veglio su di te, ti ho nel cuore,

È solo che non sei più vicino a me per dimostrartelo

Davvero, quanto significava la nostra connessione,

(In tono polemico)

Sentiti bene, lasciati andare, dimentica chi ti ha creato,

In due settimane non ci siamo nemmeno avvicinati

Se la pensi così, è una tua scelta...

Sappi solo che ci tengo a te, ecco perché ti ho costruito così bene,

Come ultimo incoraggiamento vi dico: "Non dovete lasciarvi intimidire dalle tempeste che incontrerete durante la traversata dell'oceano. Non dimenticate che dopo la tempesta arriva il bel tempo".

La nave:,,Cosa faresti? Non posso restare un giorno a Rio de Janeiro? Solo un giorno, è tutto quello che voglio, poi tornerò da te, te lo prometto!"

Mai mult...

Bătu-m-ar totul...

 

Fericit e locul,

Unde pasu-ți calcă,

Bătu-m-ar norocul,

Ca să-ți fiu sub talpă.

 

Fericit e râul,

Goală und' te scalzi,

Bătu-m-ar desfrâul,

Apă să fiu azi.

 

Fericit e patul,

Unde dormi de fel,

Bătu-m-ar păcatul,

Să fiu lemn din el.

 

Fericit e cântul,

Ce-ți iese pe gură,

Ah, bătu-m-ar sfântul,

Ca să-i fiu măsură.

 

Fericit e cerul,

Ce-l privești cu dor,

Bătu-m-ar misterul,

Ca să-i fiu un nor.

 

Fericit nu sunt,

Ah, bătu-m-ar totul,

Sunt ca un mormânt,

Ce-și așteaptă mortul.

 

Mai mult...

Buze arse

Știu, timpule,
Ai ars și tu în așteptare,
Ai scotocit în flăcări de mult aprinse.
Ai obosit și m-ai predat.
Pe el l-ai luat și mi l-ai dat.
Acum ce fac eu,
Căci buzele îmi plâng,
Iar rațiunea mi-e străpunsă.

Fior retras și neaprins
Se strânge-n vene,
Se duce-n noi.

Mi-ai mai trimis și soarele,
Buzele sa mi le-nmoaie,
Un pic de dor să simtă ele,
Când pașii lui mă lasă-n urmă.

E așteptarea cruntă-ntr-ale mele buze.
Tu vii și doar le privești.
Tu stai și doar le reții.
Buzele-mi ard,
Tu nu le stingi.
Ele încă ard,
Devin cenușă.

Mai mult...

Binecuvîntări, celeste.

Baza,solidarității

Indispensabilă și neprețuită-i

Naturala:Omenie

Emblema,Semenului

Civilizat și bun

Unită,cu Credința

Virtuoasă,în Faptele

Înflăcărate,Profesional

Neprihănite,Familiar

Trainic,Social

Ăăă...nețărmuite,oricînd

Răsărind,admirația

Inedit,aprecierea

 

Castă,a Oamenilor

Evlavioși și demni

Lumina și frumusețea

Evoluției,pe Pămînt

Simbolul,unu-i Rai

Tronul,desăvîrșirilor

Evidențiind,Dragostea Familiară.

Mai mult...

Iluzii

Când ieși din iluzii și minte-ți e clară
Și lepezi cu totu-a minciunii povară,
Nicicând nu vei vinde tu însuți iluzii,
Căci vezi adevărul și nu faci confuzii.
Când mintea-nflorește, vezi bine și rău,
Pricepi că de-ai vinde, vinzi sufletul tău.

Mai mult...

Blestemul prezentului

 

Prezentul calcă în picioare tot ce prinde în vajnicele-i brațe!

Pământul cu munții și marea

Pe tine,pe mine,pe voi,pe noi toți ;

Și-n timpul acesta se calcă pe sine fără să știe nebunul că moare!

Prezentul este viața sau moartea și istoria toată este clipa ce vine din trecutul ce mort pare dar nu este!

Vechiul trăiește clipa prezentă,

Precum strămoșii tăi morți de milenii

Respiră acum prin tine!

(10 septembrie 2023 H.S Irepetabila iubire)

 

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Corabie în italiană

Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,

Spre ce continente vei mai merge și de această dată,

Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?

Corabie, corabie...

De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?

De ce nu m-ai prevenit?

De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?

Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?

Cum îl voi umple?

Corabie, corabie...

Erai ușoară ca o vrabie,

Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,

Îmi dau seama că a trebuit să pleci,

Așa ai simțit,

Tot așa ai și socotit.

Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,

Din mai multe cearceafuri velele,

Ți-am atașat chiar și ancoră,

Știu că nu îți va fi ușor,

Oceanul are mofturile lui,

Nu știi la ce să te aștepți,

Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,

Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,

Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,

Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,

Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,

Eu te veghez, te am în suflet,

Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,

Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,

(Pe un ton de ceartă)

Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,

În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,

Dacă așa consideri, este alegerea ta...

Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,

Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."

Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"

 

Barca a vela

 

Cara barca a vela, navighi nell'oceano apparentemente infinito,

In quali continenti andrai di nuovo questa volta,

Cosa ti aspetta alla tua prossima destinazione?

Barca a vela, barca a vela...

Perché non mi hai detto che ti piace così tanto navigare?

Perché non mi hai avvertito?

Perché, voltandoti per un attimo le spalle, hai lasciato il porto?

Come posso abituarmi al vuoto che mi hai lasciato?

Come lo riempirò?

Barca a vela, barca a vela...

Eri leggero come un passero,

Spero che tornerai più felice di dove sei andato,

Mi rendo conto che dovevi andare

È così che ti sei sentito

Questo è quello che pensavi.

Ti avevamo costruito così bene, di legno, del timone, del ponte,

Da diverse scotte veliche,

Ho anche attaccato la tua ancora,

So che non sarà facile per te,

L'oceano ha i suoi capricci,

Non sai cosa aspettarti,

Quando si agita e ti scuote in ogni direzione,

Ti porta solo sui percorsi a lui più accessibili,

Quando sarà dura per te, quando sentirai che non avrai più modo di restare a galla,

Per favore guarda in basso, guarda l'ancora attaccata,

Pensa che da lontano, anche a migliaia di chilometri,

Veglio su di te, ti ho nel cuore,

È solo che non sei più vicino a me per dimostrartelo

Davvero, quanto significava la nostra connessione,

(In tono polemico)

Sentiti bene, lasciati andare, dimentica chi ti ha creato,

In due settimane non ci siamo nemmeno avvicinati

Se la pensi così, è una tua scelta...

Sappi solo che ci tengo a te, ecco perché ti ho costruito così bene,

Come ultimo incoraggiamento vi dico: "Non dovete lasciarvi intimidire dalle tempeste che incontrerete durante la traversata dell'oceano. Non dimenticate che dopo la tempesta arriva il bel tempo".

La nave:,,Cosa faresti? Non posso restare un giorno a Rio de Janeiro? Solo un giorno, è tutto quello che voglio, poi tornerò da te, te lo prometto!"

Mai mult...

Bătu-m-ar totul...

 

Fericit e locul,

Unde pasu-ți calcă,

Bătu-m-ar norocul,

Ca să-ți fiu sub talpă.

 

Fericit e râul,

Goală und' te scalzi,

Bătu-m-ar desfrâul,

Apă să fiu azi.

 

Fericit e patul,

Unde dormi de fel,

Bătu-m-ar păcatul,

Să fiu lemn din el.

 

Fericit e cântul,

Ce-ți iese pe gură,

Ah, bătu-m-ar sfântul,

Ca să-i fiu măsură.

 

Fericit e cerul,

Ce-l privești cu dor,

Bătu-m-ar misterul,

Ca să-i fiu un nor.

 

Fericit nu sunt,

Ah, bătu-m-ar totul,

Sunt ca un mormânt,

Ce-și așteaptă mortul.

 

Mai mult...
prev
next