🎤 Monolog: Ecouri de dor
Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.
Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?
De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?
De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?
Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.
Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,
atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.
Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,
dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.
Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.
Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou
ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.
Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,
poate o să învăț să trăiesc fără tine…
Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.
Și ecourile dorului…
ele nu mor niciodată.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: А . Turcan
Data postării: 1 martie
Vizualizări: 140
Poezii din aceiaşi categorie
Sirop
Mă uit mereu la pozele ce eu însumi ți-am facut
Și te privesc mereu cu-aceiași ochi
Dar cred de fiecare dată
Că-i prima oară când te văd!
Te văd așa de dulce încercând să-ți gust al tau sirop ce-ți curge din priviri...
Te tot privesc și-mi vine brusc să te sărut!
Mă-ntreb mereu de unde vii
De ești norocul meu,
Ești oare tu destinul ce l-am prins,
Ori eu sunt doar trimisul tău
Și amandoi stăteam in gară așteptând același tren,
Eu pe al tău, tu pe al meu....
Fără să știi ce dragoste poți dărui,
Nu-mi spui încă nimic...
Ci doar frânturi de adevăr
Ce-ți stau prinse colorat în păr
Îmi spui că mă iubești și tu,
Ori nu....
Aștept siropul tău...
Ai glasul unui zeu
O să te-aștept mereu
Să-mi spui că mă iubești.
(3 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
Ce frumoasă ești...
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Amintirea-mi ninge peste suflet,
Păsările-mi spun că mă iubești,
Soarele mă arde cu-al tău zâmbet.
Ce frumoasă ești când iar nu ești,
Luna plânge întruna și suspină,
Stelele îmi spun că mă iubești,
Ochiul mi se scaldă în lumină.
Ce frumoasă ești când ești departe,
Dorul mi te cântă-n poezie,
Te iubește!...scrie într-o carte
Cu o lacrimă rămasă pe hârtie.
Ce frumoasă ești în gândurile mele,
Adesea zbor cu ele înspre trecut,
Mi-am închis uitarea undeva sub piele,
Să nu te ia cu dânsa, de aia m-am temut.
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Nu te mai întoarce niciodată acasă,
Păsările-mi spun că-mbătrânești,
Eu te port în suflet...tânără, frumoasă!
Recviem
Uscate zilele atârnă pe tulpină
Le smulge timpul alergând irațional
Ucise zboară pe o pajiște străină
Foșnind supuse recviemul natural
Privirea umblă căutând fără lumină
Scânteia ochilor s-a stins emoțional
Șade-ntunericul plângând ziua senină
Murmură misa inspirată cauzal
Tristețea caută speranța clandestină
Ascunsă-n suflet e-mbrăcată rațional
Înfige-n inimă săgeata asasină
Lăsând otrava să pătrundă visceral
Concert de lacrimi se aude în surdină
Curgând vibrează pe obraz un recital
E recviemul scris de liniștea sublimă
Cuvinte calde au murit sentimental
Sufletu-i smuls neașteptat din rădăcină
Zburând se scutură lipsit fundamental
Cade răpus în hipogeu fără de vină
Îi cântă norii recviemul procesual
Cortegiul viselor pierdute mă deprimă
Încolonate se îndreaptă spre sanctuar
Petrec blazate biata inimă infirmă
Sfârșită bate recviemul infernal
Pământul cade năvălind ca o cortină
Ascunde dragostea în gânduri abisal
Iubirea plânge refuzată în surdină
Doar recviemul se aude pe fundal
Sirop
Mă uit mereu la pozele ce eu însumi ți-am facut
Și te privesc mereu cu-aceiași ochi
Dar cred de fiecare dată
Că-i prima oară când te văd!
Te văd așa de dulce încercând să-ți gust al tau sirop ce-ți curge din priviri...
Te tot privesc și-mi vine brusc să te sărut!
Mă-ntreb mereu de unde vii
De ești norocul meu,
Ești oare tu destinul ce l-am prins,
Ori eu sunt doar trimisul tău
Și amandoi stăteam in gară așteptând același tren,
Eu pe al tău, tu pe al meu....
Fără să știi ce dragoste poți dărui,
Nu-mi spui încă nimic...
Ci doar frânturi de adevăr
Ce-ți stau prinse colorat în păr
Îmi spui că mă iubești și tu,
Ori nu....
Aștept siropul tău...
Ai glasul unui zeu
O să te-aștept mereu
Să-mi spui că mă iubești.
(3 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Lumina unui vis
Ce noapte grea mi s-a lăsat,
Pe suflet ca un sloi,
Și parcă cerul răsturnat,
Se frânge peste noi.
Ce vânt pustiu îmi bate-n piept
Ca-n trunchiul unui fag,
Când brațul cald eu mi-l îndrept ,
Să-ți prindă trupul drag.
Ce iarnă albă-mi curge-n sânge,
Cărând troieni de patimi,
Iar ochiul trist adesea plânge,
Numai ninsori de lacrimi.
Și, valuri vii din alte mări,
Mă cheamă cu-al lor glas,
Să scap de acele încercări,
Ce-n inimă-au rămas.
O, stele, stingeți rând pe rând,
Lumina unui vis,
Să nu mai sper, să nu mai plâng,
În sufletu-mi închis.
Lângă ea!
Stau lângă ea de ceva vreme,
Și îmi aduce liniște și pace,
Ne înțelegem și prin semne,
De asta o iubesc, pe Marce
Prin versuri, ne cântăm iubirea,
Și dragostea ce este între noi,
Nu știm să definim ce-i fericirea,
Dar cred că e în casă la noi doi
N-am fost feriți de supărări,
Și vorbe spuse la mânie,
Dar le-am luat ca încercări,
Și n-am purtat vreo dușmănie
Acum când stăm și numărăm,
Anii ce ne-au furat tinerețea,
Am vrea pe voi să vă-ntrebăm?
Poți tânăr să rămâi, cànd vine..bătrânețea!?
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Din uitare, să mi culegi fărâma
Mă furișam în gol,agale
La fereastra casei tale;
Tânjeam un semn, oarecare
Să-mi schimb În bine a mea stare.
Dar tu te inchideai În tine
Cu jaluzeaua trasă pt mine..
Mă udă ploaia pan la piele,
În talpă crapă pietrele.
Vântul aspru mă cuprinse,
Orbită de becurile stinse,
M am rătăcit pe drum
Purtată de al meu zbucium.
Norii cenușiu apasă,
Lasă urme pe grimasă.
Îți las la ușă o scrisoare;
Ți am scris tot ce mă doare.
Poate o vei zări vreodată,
Dintr un colț, înstrăinată..
Și cu brațe tremurânde
Îmi vei citi vorbele blânde,
Și -un dor ascuns te va chema
Din uitare, să mi culegi fărâma..
Ce frumoasă ești...
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Amintirea-mi ninge peste suflet,
Păsările-mi spun că mă iubești,
Soarele mă arde cu-al tău zâmbet.
Ce frumoasă ești când iar nu ești,
Luna plânge întruna și suspină,
Stelele îmi spun că mă iubești,
Ochiul mi se scaldă în lumină.
Ce frumoasă ești când ești departe,
Dorul mi te cântă-n poezie,
Te iubește!...scrie într-o carte
Cu o lacrimă rămasă pe hârtie.
Ce frumoasă ești în gândurile mele,
Adesea zbor cu ele înspre trecut,
Mi-am închis uitarea undeva sub piele,
Să nu te ia cu dânsa, de aia m-am temut.
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Nu te mai întoarce niciodată acasă,
Păsările-mi spun că-mbătrânești,
Eu te port în suflet...tânără, frumoasă!
Recviem
Uscate zilele atârnă pe tulpină
Le smulge timpul alergând irațional
Ucise zboară pe o pajiște străină
Foșnind supuse recviemul natural
Privirea umblă căutând fără lumină
Scânteia ochilor s-a stins emoțional
Șade-ntunericul plângând ziua senină
Murmură misa inspirată cauzal
Tristețea caută speranța clandestină
Ascunsă-n suflet e-mbrăcată rațional
Înfige-n inimă săgeata asasină
Lăsând otrava să pătrundă visceral
Concert de lacrimi se aude în surdină
Curgând vibrează pe obraz un recital
E recviemul scris de liniștea sublimă
Cuvinte calde au murit sentimental
Sufletu-i smuls neașteptat din rădăcină
Zburând se scutură lipsit fundamental
Cade răpus în hipogeu fără de vină
Îi cântă norii recviemul procesual
Cortegiul viselor pierdute mă deprimă
Încolonate se îndreaptă spre sanctuar
Petrec blazate biata inimă infirmă
Sfârșită bate recviemul infernal
Pământul cade năvălind ca o cortină
Ascunde dragostea în gânduri abisal
Iubirea plânge refuzată în surdină
Doar recviemul se aude pe fundal
Alte poezii ale autorului
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...
Stiu...
Știu ,că nu o sa vin diseară
Și vei sta iar în tăcere....
Îți trimit din depărtare
O călduță adiere ....
Să te atinga cu dulceață,
Cu tandrețe, ca un zeu....
Să te atinga așa dulce
Cum te-aș atinge doar eu...
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță ,
Un maiou cu bulinele ...
Ochelari cu doua stele
Uite ca sosește vara,
A plecat și primăvara
La bunica v-om pleca
Cireșele v-om mânca....
Ca și ele au bulinele
Înăuntru sâmburele
Fix ca bulinele mele
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Turcan)
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...
Stiu...
Știu ,că nu o sa vin diseară
Și vei sta iar în tăcere....
Îți trimit din depărtare
O călduță adiere ....
Să te atinga cu dulceață,
Cu tandrețe, ca un zeu....
Să te atinga așa dulce
Cum te-aș atinge doar eu...
Nu judeca
Nu judeca nimic în lumea asta..
Nu judeca trecutul cuiva,
Cunosc bărbați ce nu-și iubeau nevasta,
Deși în public invers demonstrau ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca, ceea ce nu știi...
În viața poți să ajungi singur
Cel ce va fi mâine judecat.
Cunosc femei ușuratice în asta lume..
Când chipul lor părea așa curat ,
Și alcoolici cu un chip deștept
Ce în alcool durerea au inecat.
Nu judeca trecutul cuiva ,
O lecție ce a fost învață...
Nici hotărârile cuiva,
Asa au fost scrise ,de a lui soartă.
Azi râzi de un copil străin
Că e murdar și de tot lipsit,
Mâine primești cuțit în spate
De la copilul tau ,cel mult iubit...
Nu judeca o mamă
copii ce sii crește
Singura, așa cum poate
Poate nu a avut de ales,
Nu îi știi istoria din spate ...
Nu judeca pentru ce nu ești sigur,
Nu judeca ceea ce nu știi.
Iar mane un accident în grabă
Ramai și singur și invalidat
Te vor judeca pe strada
Invinuidu-te, că tu ești vinovat
Și dacă sufletul e moale ,
Firav și neajutorat...
Te vei întreba atunci în sine
Dece oare toți m-au judecat?...
Autor A.Turcanu @reper
Buburuza
Buburuza cea micuță
Are fustiță drăguță ,
Un maiou cu bulinele ...
Ochelari cu doua stele
Uite ca sosește vara,
A plecat și primăvara
La bunica v-om pleca
Cireșele v-om mânca....
Ca și ele au bulinele
Înăuntru sâmburele
Fix ca bulinele mele
Dar mai vreau și căpșunele...
(A.Turcan)
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,