Pe suflet e trist....
Pe suflet e foarte trist...
Sufletul nu observă...
Ce pierdem speriind la ziua de mâine...
Se știe că nu ne este dat să fim împreună,
Dar totuși, din nou te vreau...
Scuze că nu am avut grijă,
Iartă-mă pentru toate, scumpul meu,
Eu știu, mă urăști pentru ce am făcut,
Da, știu...
Nu suntem compatibili...
De aceea nu putem fi împreună.
Nici nu te-ai gândit că mă voi frige de iubire...
Câte ori noi
Am încercat din nou să o luăm de la capăt?
De câte ori ne-am certat și am fugit de probleme...
Între noi e o depărtare tot mai mare...
Cuvintele sunt în plus...
Eu vreau să afirm doar un lucru:
„Te iubesc” — asta a spus tot...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: А . Turcan
Data postării: 27 martie
Vizualizări: 157
Poezii din aceiaşi categorie
Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...
Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...
Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...
Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...
Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...
Fără tine Doamne... Caut lung extaz...
Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?
Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?
=============
Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...
Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...
Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...
Suflet pierdut în lume... O lume în abis...
Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...
Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...
Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...
Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...
=============
În această lume... De rele obsedată...
Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...
Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...
Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...
Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...
Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...
Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...
Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...
Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...
Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...
Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...
Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...
Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...
Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...
Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...
Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...
Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...
Puterile vor fi... Cu suflete perfide...
Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...
Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...
Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...
Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...
Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...
Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."
Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...
“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...
Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...
Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”
Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...
Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...
Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...
Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...
Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...
Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...
Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...
Privește spre eter... Urăște al morții gând...
=============
În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...
Două suflete-n culoare... Împreună cresc...
Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...
Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…
Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.
Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...
Alte detalii mai tîrziu...
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Poezie
Să dansez cu tine de mână,
Să spune poveşti sub clar de lună
Să simtim focul iubirii,
Exact cum îţi simt bătăile inimii.
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
Iubire Înșelătoare
Unde-i iubirea-n lume?
Ca toate-s numai niște glume:
Glume proaste simțite,
Glume proaste.. neîmplinite.
Spuse ironic ‘te iubesc’;
De mi-e greu sa deosebesc.
Ma grăbesc intr-o relatie,
De-o primesc doar cu rație.
‘Te iubesc’ spun eu cu suflet,
Și el… pamflet.
Oh, iubirea mea completa,
Nu vezi ca te fumez ca pe o țigareta?
Și țigareta stinsă va fi,
Iar eu tot singur voi jeli.
Iubire
Să poți avea o clipă
Muiată-n stropul fericirii,
Și să răsară un fir,
O floare a simțirii.
Apleacă-ți privirea,
Dă-mi speranțe așteptate,
Sentimentul ascuns
Al unei iubiri neuitate.
Culege lumina din stele,
Laur în patina vieții,
O umbră a bucuriei
Din ramura tinereții.
Plăcutele vise, dorite,
Leagănă o melodie
Pe firul unui gând
Ce sub sentimente adie.
Peste chipul tău... Sau în afara timpului...
În viscolul acestei vieți... Cu păduri străine...
Sufletu-mi tot cată... Al liniște-i coline...
Câți ochi reci de piatră... În lume am văzut...
Toți au rătăcit... Cu suflete-n tumult...
Și inima-mi tot bântuie... Prin negrul meu necaz...
Fără tine Doamne... Caut lung extaz...
Spune-mi Doamne care... Este calea mea...?
Din câte sunt pe cer... De ce iubesc o stea...?
=============
Reci și lungi iubito... Fost-au anii fără tine...
Nesfârșite nopți... De-o pustietate pline...
Am umblat prin lumea... Dusă de al lumii vis...
Suflet pierdut în lume... O lume în abis...
Al codrilor frunze însă... Încă totuși cântă...
Și păsările prin valuri... Încă se mai plimbă...
Prin întunecimea-mi... Sper că te iubesc...
Căci spre lumea fără stele... Mereu eu privesc...
=============
În această lume... De rele obsedată...
Sufletu-mi tot cântă... Prin al picturii artă...
Să tot rup din mine... Al meu trecut smintit...
Ce-n moartă judecată... Lumei cată un sfârșit...
Așa nebunia-mi... Rău mă otrăvește...
Iar ochii mei în tine... Flama liniștește...
Căci în lumea neagră... O flamă te-am găsit...
Să-mi fii ascultătoare... Căci sunt al tău iubit...
Căci inima-mi ca smoala... De secetă-i crăpată...
Și fosta îmblânzită... Cu palma-ți fermecată...
Și am uitat c-am fost... Rege mort și năcăjit...
Și că văzusem umbra... A întunericului cumplit...
Cât păsările cântă... Și calea spre cer ne-o arată...
Cât florile se plâng... Căci lumea e deșartă...
Sunt un simplu om... Și Cerului mă-nchin...
Cât încă mai trăiesc... Voi fi mereu creștin...
Și cât există lumea-n... Gânduri rele și introvertite...
Puterile vor fi... Cu suflete perfide...
Mie-mi viața pe pământ... Se stinge în culoare...
Căci pentru timp sunt fluture... Și iubesc o floare...
Și tot aștept din ochii tăi... Culoare ca din floare...
Și uneori eu chiar o văd... Și crești ca sub un soare...
Iar raza când te va bate... Și ochii ți se vor deschide...
Atunci să îmi șoptești în liniște... "Eu te iubesc iubite..."
Să-mi șoptești cu cîntec viu... De împreunare...
“Tu-mi ești rază de lumină... Pe-o lacrimă de floare...
Să-mi fii tărie pe pământ... Cât moare lumea-n chin...
Sub Cer ție regină... Sub Cer mie stăpân”
Cât eu pe tine te iubesc... Sorbește-a mea gândire...
Și vezi că pe pământ... Nu e fericire...
Vezi că lumea și-a pierdut... Toată a sa onoare...
Ceru-i mort pentru cei morți... E hău fără culoare...
Și vreau să vad în al tău plâns... Cum mor idei deșarte...
Când o să-ți cadă lacrima... Pe buzele-mi uscate...
Când timpul meu va trece... Pleca-voi în mormânt...
Privește spre eter... Urăște al morții gând...
=============
În vremelnică dansare... Sub Împăratului Cel Ceresc...
Două suflete-n culoare... Împreună cresc...
Prin sclipiri din ochii tăi... Văd că ești suflet al meu...
Din lumea fără stele... Noi spre Dumnezeu…
Această poezie e scrisă de personajul principal al unui poem mai amplu care se va numi "Hecto fiu de Flamă". Ea face parte din antractul poemului.
Voi mai posta și alte poezii și poate un fragment din poem ...
Alte detalii mai tîrziu...
Al dragostei război
Ei ne vor împreună? - dar cum să fac să te suport?
Când îți văd chipul și comportamentul prostesc
De adolescent,
Cum să fac de tine să mă îndrăgostesc?
Cum fac să apară vreo cale,
Vreun sentiment.
Noi ne vrem împreună? - dar împreună suntem imposibili,
Tu ești zeul Mars,
Eu sunt Bona Dea
Și amândoi crescuți de nobili
De necomparat,
Suntem total diferiți,
Între noi doi, zidul asemănării, cădea.
Însă toate rănile, împreună le-am îndurat,
Prea răniți ca acum să fim împreună,
Deja, ambii, de tot ne-am săturat,
Lăsându-ne luați de furtună.
Ne vrei împreună? - dar nu te vad acționând,
Poate prin faptele tale o să reușești să mă câștigi,
Dar sub toate te scufunzi,
Eu te scufund?
Te țin?
Nu îți dau voie să fugi?
Poate ar trebui, din nou, să încercăm?
Să nu ajungem ca acum, ura dintre noi să o împiedicăm,
Cum facem? ne lăsăm unul pe altul după ce prima dată eșuăm?
Sau luptăm?
Dar eu? Te vreau cu mine împreună? -nu, spun doar aluzii,
Nu îți pot răbda privirea, ochii,
Mă tem să nu-i fac la sfârșit, umezi...
Să pleci sfărâmat
Apoi să nu mai poți gândi atât de clar,
Astfel decât să fac asta, mai bine rămânem la distanță,
În siguranță.
Toți ne vor împreună, tu, eu, noi,
Mă vrei zi și noapte, iar eu la fel ,
Dar nu vreau să intru...cu tine
În al dragostei război.
Poezie
Să dansez cu tine de mână,
Să spune poveşti sub clar de lună
Să simtim focul iubirii,
Exact cum îţi simt bătăile inimii.
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
Iubire Înșelătoare
Unde-i iubirea-n lume?
Ca toate-s numai niște glume:
Glume proaste simțite,
Glume proaste.. neîmplinite.
Spuse ironic ‘te iubesc’;
De mi-e greu sa deosebesc.
Ma grăbesc intr-o relatie,
De-o primesc doar cu rație.
‘Te iubesc’ spun eu cu suflet,
Și el… pamflet.
Oh, iubirea mea completa,
Nu vezi ca te fumez ca pe o țigareta?
Și țigareta stinsă va fi,
Iar eu tot singur voi jeli.
Iubire
Să poți avea o clipă
Muiată-n stropul fericirii,
Și să răsară un fir,
O floare a simțirii.
Apleacă-ți privirea,
Dă-mi speranțe așteptate,
Sentimentul ascuns
Al unei iubiri neuitate.
Culege lumina din stele,
Laur în patina vieții,
O umbră a bucuriei
Din ramura tinereții.
Plăcutele vise, dorite,
Leagănă o melodie
Pe firul unui gând
Ce sub sentimente adie.
Alte poezii ale autorului
Te ador ❤️
E seara ... Și tu ma aștepți ...
La intrarea în casa se simte miros de crini ...
Mă apropii , tu îmi repeți...
Ca îmi adori ochii mei pelerini
Chiar dacă te caut doar pe tine mereu....
Iar privindu te în ochii tai pătrunzători
Care îmi trezesc cei mai puternici fiori ...
Deja nu am nevoie de nimic....
Nici de flori....Am nevoie doar să mă atingi....
O îmbrățișare.... Să mă topesc ca un fulg ....
Chiar dacă după voi arde pe rug...._
Ochii tai îmi sunt făcliile care mă conduc spre univers... Ceva nemaipomenit...
Iar gândul meu e la foame... Foame de tine
A.Turcanu
@reper
🎤 Monolog: Ecouri de dor
Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.
Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?
De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?
De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?
Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.
Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,
atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.
Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,
dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.
Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.
Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou
ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.
Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,
poate o să învăț să trăiesc fără tine…
Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.
Și ecourile dorului…
ele nu mor niciodată.
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Dragă Moldova
Draga Moldovioara, 🇦🇩
Plaiul meu iubit❤️
Fir de lăcrămioara🌾
Azi ai răsărit ...☀️
Draga mea comoară💎
Scumpa Moldovioara🇦🇩
Draga și Cocheta...
Azi....Independenta ! 🇦🇩🎈
(Felicitări cu Independenta tarii noastre 🎈❤️) Autor. A.TURCANU
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...
Te ador ❤️
E seara ... Și tu ma aștepți ...
La intrarea în casa se simte miros de crini ...
Mă apropii , tu îmi repeți...
Ca îmi adori ochii mei pelerini
Chiar dacă te caut doar pe tine mereu....
Iar privindu te în ochii tai pătrunzători
Care îmi trezesc cei mai puternici fiori ...
Deja nu am nevoie de nimic....
Nici de flori....Am nevoie doar să mă atingi....
O îmbrățișare.... Să mă topesc ca un fulg ....
Chiar dacă după voi arde pe rug...._
Ochii tai îmi sunt făcliile care mă conduc spre univers... Ceva nemaipomenit...
Iar gândul meu e la foame... Foame de tine
A.Turcanu
@reper
🎤 Monolog: Ecouri de dor
Știi… cele mai adânci răni sunt cele pe care nimeni nu le vede.
Le ascund bine, în tăcere, în nopțile în care mă uit la tavan și mă întreb… de ce?
De ce unele suflete se întâlnesc doar ca să se iubească și-apoi să se piardă?
De ce ai fost furtuna din al meu cer, dar ai plecat, lăsându-mi doar o toamnă?
Încă îți aud pașii, încă îți simt prezența în aer, ca un ecou care refuză să moară.
Cel mai dureros adio nu e cel rostit… e cel simțit în suflet,
atunci când încă speri, dar știi că s-a sfârșit.
Și asta doare cel mai tare… că inima încă te vrea,
dar mintea știe că n-ai să mai fii aici niciodată.
Poate… poate într-o altă viață ne vom regăsi.
Poate atunci va fi altfel… fără regrete, fără lacrimi, doar noi doi.
Dar până atunci, îți păstrez amintirea ca pe-un ecou
ce se stinge încet… dar nu dispare niciodată.
Și poate timpul va șterge tot ce-a fost,
poate o să învăț să trăiesc fără tine…
Dar azi… azi încă trăiesc în umbra ta.
Și ecourile dorului…
ele nu mor niciodată.
A fost dată....
A fost o dată ca-n povești
A fost o dată ca-n povești,
O viață minunată,
Când oamenii se mai vedeau,
Prin drum și pe la poartă.
Când oamenii se întâlneau
La veselii și șezători,
Iar fete și băieți jucau,
La hore până-n zori...
Copii până târziu jucau
De-a ascunselea pe-afară,
Și nu conta că-s la oraș
Sau poate, de la țară...
Faceam o gălăgie, Doamne,
Mereu babe ne certau,
Și în suflet realizau
Că copiii se distrau...
Da, ce șotii mai făceam,
Fugeam de acasă,
În ripa ne scăldam,
Boboceii de atâtea ori,
Noi i-am pierdut,
Când ne trimiteau părinții
Pe iarba la păscut!
Din nisip castele
Noi vara construiam,
Câte trăiri, emoții,
Momente noi aveam...
Băieții construiau căsuțe,
Singuri în copaci!
Sculptau locuri frumoase
Din rachite, fagi.
Acoperiș din stuf sau paie
Să ne putem ascunde,
Când vine câte-o ploaie...
Mi-e milă de copiii
Ce cresc azi, acum...
Că n-au trăit emoții
La joaca de "în drum".
Nu știu de "baba oarbă"
Ce seara o jucam,
Și pereche la papuci
Jucând le căutam.
Nimic nu poate fi ca înainte,
Și vara ne era
Cu mult mai fierbinte!
Pe dealuri, pe câmpii
Nici iarba nu creștea,
Animalele iarba o pășteau.
În livadă adesea, noi ne jucam
Cu prune dulci, mereu ne alintam,
În pădure, după flori alese...
Văzut-am animale,
Multe și diverse...
Și o căprioară
Acasă am avut!
Fincă micuță,
Rănită s-a pierdut...
Am văzut și lanuri
De ghiocei cândva,
Iar voi nu știu dacă
O să-i vedeți, cândva.
Pădurea cea de brazi
Astăzi s-a uscat,
Cărările pădurii
Azi s-au astupat.
Oamenii n-au timp
Să le mai pășească,
Pe internet ore în șir,
Reitingul să-și crească.
Cu fetele ne întâlneam,
Cosite la păpuși noi împleteam...
Azi rar de tot ne salutăm
Decât pe internet, când mai intrăm...
Nimic nu realizăm...
Nimic nu ne mai povestim...
Emoții, sentimente
Noi nu mai trăim!
Nu auzim nici cântec
De păsări primăvara...
Nu știm ce e picnic
Familial vara...
Cum e să zburi
Vara pe câmpie,
Cum să mănânci un strugure,
Toamna de la vie...
E O UMBRA 🩶
E o umbră?
Un miraj?!
Un ecou,
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă?
Rană... sau
Momeala-n plasă?
E și miere
Și durere,
E și chin,
Dar și plăcere.
E și soare,
E și beznă,
E și rana mea
Pe gleznă...
Eu un gând
La răsărit,
Dar și omul...
Cel iubit !
Dragă Moldova
Draga Moldovioara, 🇦🇩
Plaiul meu iubit❤️
Fir de lăcrămioara🌾
Azi ai răsărit ...☀️
Draga mea comoară💎
Scumpa Moldovioara🇦🇩
Draga și Cocheta...
Azi....Independenta ! 🇦🇩🎈
(Felicitări cu Independenta tarii noastre 🎈❤️) Autor. A.TURCANU
Poate exagerez
Poate exagerez,
Poate nu-i corect
Ce gândesc,
Poate imaginația
Mi-e prea bogată,
Poate nu am fost
Niciodată,
A ta dulce fată.
Ai fost un vis.
Să ne iubim
Nu ne-a fost scris...
Nu ai fost ceva
Realizabil...
Am fost doar
Un conversator,
Foarte confortabil.
Ai fost un vis de noapte
În care mă cuprindeai
În fierbinți șoapte.
Ai fost o iluzie,
O fantasmă,
Eroul principal
Din a mea basmă...
Ai fost regele
Din al meu regat,
Ceva mai presus,
Mai mult ca împărat.
Erai soarele la răsărit,
Erai luna la apus...
Erai universul...
Ceva mai presus,
Ai fost perfecționismul,
Ceva ideal...
Pentru al meu suflet,
Ai fost ceva fatal...