Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie
Vizualizări: 358
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cand a plecat tata
Poem: Imoral
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: Iulian
Poem: Din nou părăsit
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: transfigurare 1/4
Poem: Toamnă, toamnă
OMUL SĂPTĂMÂNII: Igor Guzun SCRIITOR, JURNALIST