Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie
Vizualizări: 135
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Cu capul în nori
Poem: Destin sau nepăsare
Librăria Bestseller anunță lichidări de stoc pentru vacanța de vară cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Ruga
Poem: Vreau
Poetul Emil Brumaru a murit
Poem: Confuzie
Poem: Acum ce?
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an