Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: oana prodan
Data postării: 1 februarie
Vizualizări: 371
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Omul
Poem: Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
(video) Un teatru din România a ajuns în Cartea Recordurilor Guinness. Ce record a reușit să înregistreze
Poem: REGRET
Poem: Tărână și morminte
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Tu, ochi al ei...
Poem: Is this love
Misterele morţii celor mai mari zece scriitori români: ce i-a adus, de fapt, sfârşitul lui Eminescu. Sadoveanu, asasinat de un mason?