Maree
Tălpile-ţi goale strivesc
Nisipul de aur
Al timpurilor străvechi,
Iar trupul de carne-aburindă
Dansează, vehement,
În lumina perfidă a lunii.
Şi marea se ridică
Peste sinele-ţi încins
Şi te scufundă
În adâncurile de nepătruns
Ale vieţii din tine.
Refluxul se-ntoarce
Cu raze de cuarţ
Ce-ţi scaldă trupul
Surghiunit de secetă.
Eşti adormit, iar fantezia nopţii trecute
E doar un mit în tine...
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: oana prodan
Дата публикации: 1 февраля
Просмотры: 248
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în spaniolă
Поэма: Campionat de strănutat în olandeză
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Поэма: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Поэма: Iluzii în islandeză
S-a deschis raiul pentru micii cititori, la Moldexpo. Peste 16 mii de carti sunt in asteptarea cumparatorilor, iar picii pot invata cum sa faca povesti digitale - VIDEO
Поэма: Sonet de amor
Поэма: Vraja nopții
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea