Автор LORENA BUJOR
---------------
Итого
4 публикацииСлучайные публикации :)
Fără urmă
Merg.
Calea mă poartă,
tăcută,
ca un râu fără maluri.
Fiecare pas
se topește
în nemărginire.
La capăt,
doar un cer gol
ce mă privește înapoi.
Pact cu mine,
Într-o liniște profundă,
Din adâncuri se înalță,
A mea umbră ca un fum,
Ce nu e chiar fioroasă.
Față in față cu lumina,
Ce din interoru-mi iese,
Parca vrea sa o inghită,
Și în ea sa se reverse.
Dar lumina mea cea calmă,
Prin a sa înțelepciune,
Nici un gând că dă să piară,
In umbra ce-i aparține..
Stau privindu-se in față,
Una emană iubire,
Cealalta-i plina de ură,
Și exclamă doar furie.
Umbra cea cei înțeleaptă,
Când incepe a rosti,
Liniștea acaparează ,
Prin ce-nseamna a iubi.
Umbra mea cea luminata,
Îi vorbește calm și ferm,
Mai trecut prin al tău iad,
Am trecut teste de lei...
Sunt umilă doar iubirii,
M-am predat înțelepciunii,
Și din stare de iertare,
Eu te chem la integrare.
Nu resping nimic din tine,
Ești parte ce-mi aparține,
Căci lumina nu există,
De întunericul e lipsă.
Nu resping ceea ce ești,
Nu aprob tot ce oferi,
Îți cer astăzi integrare,
Uniune și predare.
Acel fum închis și gros,
Ce vârtejuri tot făcea,
Se calma când se vorbea,
Și pe loc se transforma.
La culoare este negru,
El așa o să rămână,
La schimbarea lui aderă,
Prin lumină nu din ură.
Uneori chiar mai încearcă ,
Să devină un vârtej,
Dar lumina îi arată,
Echilibru cu un sens...
Fără mine nu exiști,
Fără tine n-am un sens..
Astăzi suntem împreună,
Echilibru-n Univers.
Pact cu tine din iubire,
Pentru tot ce este-n jur,
Pentru cei ce integrează ,
Alb și negrul - tot ce sunt.
metamorfozele unui gând/3
iertarea
e un cuvânt cu mireasmă înviorătoare
ce-nflorește-n inimă;
iertarea
e o desprindere din focul spiralat
al amintirilor neplăcute,
e o recalibrare a ființei umane.
Dulce acrișor
Peste liniștitele câmpii,
Iar cât n-aș da pentru a auzi
Savoarea cuvintelor tăcute
Izvor de fapte prin ochii trecute
Cum a ta subtilă gingășie
Și ca o floare, frumoasă tapițerie
Ierni întregi aș admira
Magnolia rece, dulce înfășura
Atat suflet cât și trup
Tot aș da dar să nu te rup.
Cum ai putea să vi cu mine?
Umilă floare, oferiți-ai liniștite caline
De vi de tot, în palme te-aș ține
Rostesc cu drag, frumos bujor,
Ar fi perfect și fără dor
Gust color, dulce acrișor.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Auguste Deter
( dedicată celor ce suferă de alzheimer / dementia )
Mă trezesc cu tine
Într-o urmă de-ndoială,
Te cunosc dar nu mi-e bine …
Sunt chipul tău și-a noastră boală.
Noaptea vine dintr-o dată
Toate stelele-s pe cer,
Numele mi-l spui în șoaptă …
Auguste Deter.
Ce scriu defel mi se-ntrevede
În miez de noapte așternut,
Și privirea mi se pierde
Rătăcită prin trecut.
Și simt cumva o mână caldă
Mă-ntreabă de sunt bine,
Teama ta deja să vadă
Că sfârșitul totuși vine.
Orele se scurg obscure
Pendul cu chip de ghilotină
Tu mă păzești să nu mă fure …
Iar eu mă simt mereu de vină.
Te privesc întâmplător
În închisoarea scrisă mie,
Cum dai târcoale întrebător
În eterna reverie.
Și de-aș ști unde mi-e gândul
În timpane țipător,
Aș cutreiera pământul…
Și aș da leacul tuturor.
Al tău nume … l-am uitat!
Te știu… savantul fără nume,
Închizi ochii resemnat
Acuzatori și triști spre lume.
În ochii tăi sunt eu, o clipă …
Te rog să nu clipești,
Un gând… parfum ce se risipă,
Să poți să-ți amintești.
Am pierdut deja o viață
Nimeni nu mai vine,
În jurul meu e multă ceață,
“Și m-am pierdut… pe mine”.
Nu pot să dorm, pendulul țipă
O ultimă chemare …
Groparului pasiv ce sapă,
Și mortului o lumânare.
Mi-e groază de acest halat …
Îmi descrie neputința,
În noaptea-n care s-a lăsat …
Ghilotina și sentința.
Iar oglinda-i prăfuită
Prin fereastra cu nuiele
Privind cu-n ochi la ghilotină
Și cu celălalt… la stele.
*
În 1906, ca-ntr-o colivie
Un nume moare și se naște
O lume-ntreagă să îl știe …
Auguste Deter.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Balada sufletului
Cornelia Buzatu
15 августа
Mulțumesc din suflet pentru admirația pe care o presărați cu sensibilitate, mereu, asupra scriiturilor mele.
Blestemul meu
Mihăiță Mihai
14 августа
Nimic mai adevărat! O poezie tare bine scrisă!👏
POSTGUSTUL UNEI MINUNI
Mihăiță Mihai
14 августа
Felicitări!🌹 frumoasă poezie!
Pahar de poezie și... atât!
Mihăiță Mihai
14 августа
Versuri puternice. Frumos scris!🌹
Ai fost ca valurile mării, noaptea....
Mihăiță Mihai
14 августа
Frumoasa!🌹
Lectura unui gol
Anaa Apetrei
13 августа
M-a strâns de inimă... 🥹 „Am învățat să mă aleg pe mine, în sfârșit” – exact ce aveam nevoie să citesc azi! Superb!!!!
Sticla din colțul serii
Maddy94
13 августа
Uneori chiar si durerea pare ca vrea sa stea un ceas - frumos scris!
Pahar turnat în vânt
Maddy94
13 августа
Adorabil scris... într-adevăr păcat.
Blestemul meu
Maddy94
13 августа
Superbă! Mi-a plăcut maxim!🤗
Pahar turnat în vânt
Femeia in litere
13 августа
Frumos scris... păcat ca te-ai oprit...
Arta lutului
Femeia in litere
13 августа
Îți mulțumesc frumos.
Lumina din noi
Dora●Dor
12 августа
Frumos!❤️
Arta lutului
Dora●Dor
12 августа
Frumoase gânduri!❤️
Umbra dorului
Dora●Dor
12 августа
Superba!❤️
Pahar turnat în vânt
Dora●Dor
12 августа
Poezia asta mi-a placut enorm! Scrii si simți tare frumos ❤️