Автор Cătălin Teodoreanu
Итого
100 публикацииСлучайные публикации :)
Amurg de vară
Un amurg plăcut de vară târzie
Care se apleacă asupra naturii,
Îmi umple inima ca o mică infuzie
Și-și transferă bucuria, făpturii.
Se oglindește deasupra unui lac
Dând acestuia culori nemăsurate,
În care flora și fauna se complac
În liniștea și divinul ce-s instaurate.
Copaci cu coroane prinse-n alai
Își privesc în lac, tulpinile mărețe,
Simțind, ca și când tu le semnalai
Adieri de vânt în ritmuri săltărețe.
O culoare de un viu roșiatic aprins
Se combină cu albastrul cerului,
Și întreg orizontul este cuprins
Și-ncântă ochii și inima privitorului.
CELUI VEŞNIC
Celui care singur îşi atârnă
Sufletul în cui de noapte,
Obosit în viaţa ternă
Tăvălită-n praf de şoapte...
Îi închin pahar de vorbă
Spre deşartă pomenire
A cuvintelor cohortă
Înşirate-n tiv subţire...
Tâmpla de ţi-o pui pe perini
Cu miros de măr sălbatec,
Treaz să fii în gând cu nimeni
Şi-n fuior de vis văratec...
Umbră dulce şi amară
A iluziilor moarte
Trist, ecoul te-nconjoară
Precum ruga dintr-o carte...
colaj//8
compoziție muzicală
pentru
orașul de aur pierdut.....
bătăile ritmice ale tobelor,
nu înăbușă
salvele de tun
în onoarea
regilor antici.
respirație artificială
pentru răsăritul lui aten-oraș
readus la viață...
nefertiti încrezătoare
trece, ca o boare,
pe străzile din piatră,
flancate cu falnice
case.
Psalmi - XXXVIII - Primejdia fricii
Frica, Doamne, nu strigă —
ea șoptește.
Și-n șoapta ei
se clatină stâncile credinței
și se face ceață în suflet.
Am privit lumea cu ochii închiși,
căutând siguranță în ziduri,
în oameni, în mine —
dar zidurile cad,
oamenii pleacă,
și eu mă tem de mine însumi.
Frica e un dumnezeu mic,
dar gelos,
care cere închinare
zi de zi, clipă de clipă,
până ce genunchii slăbesc
nu de rugă, ci de spaimă.
Și totuși, Tu m-ai chemat
nu cu tunet,
ci cu o liniște
care nu se teme.
Mi-ai spus:
„Nu frica e primejdia,
ci să crezi că ea e stăpână.
Eu sunt Cel ce a spart mormântul,
nu Cel ce se ascunde în umbre.”
Și-am ieșit —
nu curajos,
ci ascultător,
cu pasul tremurat,
dar cu inima în Tine.
Fata cu ochii verzi
Nici nu știi ce greu mi-a fost să te găsesc
eram eu în pustiu înconjurat de femei
și dintre toate tu erai muza pierdută
muza ce mai târziu era inspirație
și-am scris despre tine iubita mea
și te găseam în fiecare poem vechi
și parcă niciunul nu te descria bine
și mi-am asumat eu datoria asta
și așa am început să te scriu
te scriam seara cu vinul pe masă
te scriam dimineața cu țigara
te scriam și lângă marea pierdută
și marea atunci se făcea verde
și-mi aducea aminte doar de tine
de fata mea cu ochii verzi
ce a plecat cu furtuna mării
EVADARE DIN PREZENT
Mă port pe mine
ca pe o cetate părăsită de sens,
ale cărei ziduri mai reverberează
ecoul unei vieți neasumate.
Egoismul încolțește tăcut
ca o vegetație nocturnă peste ruine,
acoperind, cu o răbdare oarbă,
urmele fragile ale celuilalt.
Sunt un om rătăcitor
în propria mea devenire,
ca un astru decăzut din orbită,
gravitațional legat de nimic.
Singurătatea mă locuiește
cu rigoarea unei legi nescrise,
ca frigul abstract al vidului
într-o materie care a uitat să ardă.
Și fug -
nu din spațiu, nici din timp,
ci din prezentul acesta lucid,
care mă expune fără rest.
Egoist,
îmi convertesc tăcerile în drepturi,
ca un suveran iluzoriu
al unui regat interior devastat.
Prezentul mă reflectă
ca o oglindă fracturată în adevăruri,
unde fiecare ciob insistă
asupra unei identități imposibile.
În adâncul ființei mele persistă
un gol cu statut de origine,
ca o deschidere ontologică
spre un nimic fertil.
În el mă prăbușesc, ritualic,
ca o formă care își neagă conturul -
de fiecare dată când încerc
să evadez din mine.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Diagnosticul: Tu
anca_nistor
6 октября
Cutremurător de frumoase aceste versuri! Felicitări!
Ce mai faceți, Maiestate?
Vladislav Varzari
5 октября
@Silvia Mihalachi, vă mulțumesc mult
Ce mai faceți, Maiestate?
Silvia Mihalachi
5 октября
,, Ce mai faceți , Maiestate?,, este o poezie de lăudat și poetul merită felicitat. Mă alătur de cei ce il felicită și apreciază aceasta frumoasă po...
MARIA ÎN ȚARA POMILOR
Silvia Mihalachi
5 октября
Cu drag spun legendei că , este frumoasă și că mi - a plăcut să citesc din ea ,, curajul, iertarea , credința și despre lumină,, și despre pomul c...
Temnița
Khosravi Shahin
4 октября
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 октября
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 октября
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 октября
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 октября
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 сентября
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.