Eu, nu am uitat lumina…
Eu, nu am uitat lumina,
ce a pătruns în întunericul meu,
zguduind bezna din toată
întunecimea ei...
Ea, nu a cerut nimic,
nu a rostit vreun nume,
dar mi-a despicat noaptea,
cu un fulger imens,
și din adâncul mut al umbrei,
a răsărit un alt eu,
străin de întunericul greu,
care mă ținuse captiv.
Eu, nu am uitat lumina,
ce a răsărit în ochii înlăcrimați,
aprinzând în negura lor,
o licărire a visului viu.
Ea, mi-a ars tăcerea surdă,
sfărâmând umbra gândurilor,
și mi-a deschis în zorii zilei,
calea spre un nou început.
Și, de atunci…
de atunci, lumina nu s-a mai stins,
nici nu a devenit umbră,
ci a rămas undeva,
ca o absență apropiată...
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 26 января
Просмотры: 141
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: "I love Paris" în norvegiană
Поэма: Dorul dintre noi
Au iesit cu cartile in strada. Modul in care zeci de oameni pasionati de lectura au sarbatorit Ziua Mondiala a Cititului cu voce tare - VIDEO
Поэма: Nu te teme de-a vieții-nverșunare
Поэма: Primul pas!
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Поэма: Picătura
Поэма: De ce oare te am iubit?
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice