4  

Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

poezii.online Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu

„Am ales poezia „Testament” de Tudor Arghezi pentru că este una din preferatele mele. În viziunea mea, este o poezie profundă pe care trebuie să o citești de mai multe ori pentru ca să o înțelegi. Totodată, această poezie reușește să-mi trezească emoții puternice”, a precizat Ana Sîrbu, autorul emisiunii „Dosarul Presei”.

„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
 
Decât un nume adunat pe o carte,
 
În seara răzvrătită care vine
 
De la străbunii mei până la tine,
 
Prin râpi şi gropi adânci
 
Suite de bătrânii mei pe brânci
 
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
 
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
 
Aşeaz-o cu credinţă căpătâi.
 
Ea e hrisovul vostru cel dintâi.
 
Al robilor cu saricile, pline
 
De osemintele vărsate-n mine.
 
Ca să schimbăm, acum, întâia oară
 
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
 
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
 
Sudoarea muncii sutelor de ani.
 
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
 
Eu am ivit cuvinte potrivite
 
Şi leagăne urmaşilor stăpâni.
 
Şi, frământate mii de săptămâni
 
Le-am prefăcut în versuri şi-n icoane,
 
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
 
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
 
Lăsând întreagă dulcea lui putere.
 
Am luat ocara, şi torcând uşure
 
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
 
Am luat cenuşa morţilor din vatră
 
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
 
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
 
Păzind în piscul datoriei tale.
 
Durerea noastră surdă şi amară
 
O grămădii pe-o singură vioară,
 
Pe care ascultând-o a jucat
 
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
 
Din bube, mucegaiuri şi noroi
 
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
 
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
 
Si izbăveşte-ncet pedesitor
 
Odrasla vie-a crimei tuturor.
 
E-ndreptăţirea ramurei obscure
 
Ieşită la lumină din padure
 
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
 
Rodul durerii de vecii întregi.
 
Întinsă leneşă pe canapea,
 
Domniţa suferă în cartea mea.
 
Slova de foc şi slova faurită
 
Împărechiate-n carte se mărită,
 
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
 
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
 
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
 
Zace mania bunilor mei”. 

Vedeți în prima ediție un fragment din Hronicul lui Dimitrie Cantemir, care spune de ce limba este româneasca și nu moldovenească, iar în a doua - despre cum l-au mințit pe Grigore Vieru la școală. În a treia ediție este dedicată versurilor „Nu mă las de limba noastră”, iar a patra - lui Nichita Stănescu și Patriei sale, Limba Română. 

Cea de-a șasea a fost „Temelia limbii române” recitată de Victoria Dumbravă.


Preluat de la: Agora.md
Postat 3 septembrie 2017

Creaţii aleatorii :)

Singuratic pe pământ

Viața singură înainte

Merge într-o amăgire.

Omul singur pe pământ

Va nimici propriul său gând.

 

Nopți și zile chinuite,

De gândul omului pricinuite.

In speranța liniștii eterne,

Curată viața omul si-o așterne.

 

Luna blândă și lucioasă,

Oh, zeiță maiestuoasă!

Măreață stai și ne privești

Iar zbuciumul tu îl strivești.

 

Blând soare ocrotitor,

Asupra noastră tu mereu cobori

Raze pline de speranță,

Pline de a Domnului povață.

 

Inima zburlită suferindă

Tu vei bate necontenită.

Ai fost tu întrebată oare?

Mai reziști, mai poți, trăiești?…

Mai mult...

flux de poeme naani /47

dezmăț

în piața uruk

căutând nemurirea

viermele voalează uimirea

Mai mult...

Oda Prunelor și Țuicii

Prună coaptă, violetă,

Dulce-acrișor, bogată,

Din pom cazi ușor, rotunjită,

Gustul toamnei, mult dorită.

 

Strânsă-n coșuri cu grijă mare,

Fermentată cu drag și soare,

Transformi sufletul și umple paharul,

Țuică, licoare cu har.

 

Pe mese festive, la șezători,

Ne aduni cu toții, prieteni și frați,

Un pahar ridicăm, cu zâmbete și cântece,

Cinstim pruna, țuica, dar și frumusețea vieții.

 

Prună și țuică, simbol românesc,

Gustul copilăriei, un vis ceresc,

Din generație în generație, o tradiție vie,

Ce ne unește și ne face să fim fericiți.

 

La mulți ani, prună și țuică!

Să ne umpleți sufletul de bucurie,

Să ne dați putere și speranță,

Să ne țineți mereu uniți, ca o familie.

Mai mult...

În vis, natura

În poiana încărcată cu flori

Soarele răsare dis în zori.

Mândru se-așează în zare

Și încălzește întreaga suflare.

 

Din tulpina verde și firavă

Creând o întreagă dumbravă,

Se naște din boboc o floare

Frumoasă ca ruptă din culoare.

 

Deschisă într-o noanță albastră

Cu ochiul îndreptat printr-o fereastră,

Spre orizont, nevoia spre a lumina

Și caută-n aer vântul spre a germina.

 

Un nor se-mprietenește cu Soarele

Și își descarcă tunând izvoarele,

Dăruind împreună, de milenii

Viață înmiresmată, multicoloră poienii.

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

Mi-e DOR

Si iar e noapte ,si iar m-apuca dorul

Si iar cu ochii-n lacrimi ma gindesc 

De ce ma doare atit de mult tacerea?

De ce atit de mult eu te iubesc?

Ce bine-ar fi ca noaptea-ntunecata

Sa mi te-aduca iar ca sa te vad

Macar o clipa..sa te string in brate

Sati simt mirosul..si sa te ating..

Dar viata e nedreapta uneori

Cu noi se joaca Soarta

Caci noi iubim ca doi nebuni

Iubim.. speram...si GATA...

Mai mult...

Nu cedez

nu cedez

La nici un dușman.

Să ardă în foc.

dușmanul meu,

Arma să i se frângă

Sabia din mâini să-i cadă.

Să se sperie când o să mă vadă .

nu cedez la nici un dușman,

Gustul să-i fie amar,

În genunchi să cadă,

Când o să mă vadă,

Să-și ceară iertare,

Nici nu va face,acest lucru mare

Scânteiul din sabie a ieșit,

Precum focul s-ar putea căzut.

Nu cedez la nimeni,

Nici la un dușman.

 

Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița

Mai mult...