Râsul
Râsul ni s-a stins ca o candelă veche,
Sub ura ce umblă prin inimi pustii,
Grimase se scurg cuprinse de streche,
Cu urme de hohot din snoave târzii.
Tristețea se-așază ca praful pe tâmple,
Surâsul se inhibă ca un fel de rușine,
Așteptăm nefiresc ceva să se întâmple,
Ca iarăși trupul de râs să leșine.
Râsul s-a stins în oglinzile lumii,
Iar fețele poartă urme ursuze,
Comicii plâng atunci când spun glume,
Și doar lacrimile par să ne-amuze.
În pieptul orașelor, străzile plâng,
Fără hohot de râs ori zâmbete line,
Griji și suspine sub pași se răsfrâng,
Iar moartea rânjește ascunsă-n vitrine.
Salutul ni-i scurt și mângâierea amară,
Gestul firesc, ne e azi, calculat, plănuit,
E atât de multă tristețe în noi și afară,
Încât, râsul, definitiv a murit…
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Vin grabnic la tine
Поэма: Mă uit în sarea albastră
Scriitorul Alexandru Cosmescu a fost comemorat la 95 de ani de la naştere
Поэма: Cararea
Поэма: Mă uit la somnul țării mele...
Din ce trăiesc scriitorii
Поэма: Viață, cine ești?
Поэма: ,,AM FOST... VOI FI,,(anonimul)
Lista celor mai vândute cărți Cartier de istorie, proză, poezie, albume, pentru copii și adolescenți