La dentist

SUNT MICUTA SI DRAGUTA

SUNT O BIATA FURNICUTA.

AM IESIT ACUM LA SOARE

DUPA IARNA GREA SI GERUL MARE

NU AM DE GAND SA LENEVESC

TOATA VARA EU MUNCESC

STRANG HRANA SI MA GRABESC

CA LA IARNA NU GASESC.

Sub clar de lună, în noapte senină,

Fulgii de nea dansând în lumină,

Întrebăm cu dor în inimă,

Unde ești, Moș Crăciun, în noaptea asta?

Pomul e împodobit cu dragoste și speranță,

Peste case a apărut o bizară ceață,

Te visăm venind cu zurgălăi și clopoței.

Fulgii se odihnesc pe acoperișurile albăstrii,

Unde ești, Moș Crăciun, te așteptăm cu drag, cu toții!

asemenea

unei bărci fără cârmă,

o picătură de ploaie

se rostogolește

de-alungul acoperișului.

 tânjind

la îmbrățișarea duioasă a unui

crin.

Cea mai strălucitoare dintre stele,centrul sistemului solar!

Lumina si razele tale calde nu cunosc nici un hotar.

Te-am privit prin gând si intr-un colțișor al razei vizuale,

Sentimentele pe care mi le dai sunt de-a dreptul ireale.

M-ai ales sa te privesc din infinitul necunoscut,

Te doream cel mai mult si te schițam din neștiut.

De nedescris puterea ta,planeta strălucind de plasma!

Numai luna putea concura cu a ta carisma.

Printr-un dans astral ți s-au alătura planete,

Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!

Tinerete fără batranete si viața fără de moarte,

Se micsora si se întărea,de mare putere avea ea parte!

Venus mândra,strălucind a feminin s-a alătura la ce-i divin.

La erupții vulcanice va trebui ca sa ma închin.

Caldura e mare si norii sunt portocalii,

Aici nu este un loc pentru cei care vor sa fie vii!

Aliniandu-se perfect la soare,planeta Pământ este in floare!

Habitatul ideal pentru viața ce vrea sa prospere.

Albastra de ape,se scaldă in abundenta vieții!

Locul de întâlnire al elementelor,descrierea frumuseții.

Planeta roșie s-a alăturat in pași de dans,

Marte furios aproape ca a făcut balans!

Rece si uscat,condus de gelozie!

Isi dorește da fie colonizat,câta ipocrizie!

Jupiter nu a întârziat sa apăra,ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.

Planeta s-a acoperit cu un ocean metalic de tip smoala.

Impunatoare prin mărime si furtuni, te va învața cu ea sa nu te pui!

Ea are si ajutoare,planete mici de bine făcătoare.

Regele balului va fi Saturn desigur,

Mandru cu inele niciodată nu se va simții nesigur!

Stapan pe sine cu norii lui de gheata,

Planeta modernă ii va fi scrisă pe prefața.

Uranus departe de soare a înghețat in albastruie culoare,

Gigant de gheata cu temperaturi polare!

Planeta s-a alăturat la dans strategic si rece,

Nu prea știe el a se petrece...

Nori de vortex si furtuna,trebuie sa fie ea!

Neptun la fel de rece,de gheata ii e calea!

Intunecata si puternica,ea va fi regina!

Intr-un final fericit ea va fi eroina.

Orbitand soarele in sens contrar al ceasului,

Trecere timpului va fi favoarea dansului.

Prin savurarea clipei ei făceau întrecere,

Aseara ei au dat o adevarata petrecere!

ÎNTRE  STUP  ȘI  FLORI  DE  TEI  ,

SUNT  ATÂT  DE  MULTE  CĂI ,

DAR  ALBINA  LUCRĂTOARE  ,

NU  SE  PIERDE  NICIODATĂ .

UNIVERSUL EI , ȘI-L  ȘTIE 

FĂRĂ  ADRESĂ  PE  HÂRTIE !...

CHIAR  DE  PLOUĂ  SAU  E  VÂNT ,

SEARA  SE  ÎNTOARCE  ACASĂ ...

ÎN POIANA  CEA  FRUMOASĂ !...

Sa iubesc cum te iubesc ?

N-am crezut că pot 

Dar tu mie-sti

Soarele în gânduri 

Și în inimă tot 

Un mic omuleț 

Jucăuș și intrazneț

Tu ești soarele 

In zilele senine 

Și stele in privirea ta

Căci luminezi ca una

Sa iubesc cum te iubesc?

Normal 

Doar ești luna mea

Fără tine nu mă văd 

Căci ești universul tot

Tu ești raza mea 

Ce îmi încălzește inima 

Ochii tai

Maro ca pomii toamna

Și strălucitori ca zăpada iarna 

Tu îmi ești vara și primăvara 

Sa iubesc cum te iubesc?

Se pare că pot

Căci

tu îmi ești în viața 

Tot....

Inima mea, o simt așa,

Și liniștea se aude a ta.

Viața omului e un destin,

Și fără un vis foarte divin...

În note se aude ghitara,

Mai răsună și minora,

Nu aș mai putea reține,

Înăuntru ce mă ține,

Ce se trage după tine,

Ce se ține după mine,

Ce se leagănă pe buze,

Se mai mișcă buburuze,

În piept bate inimioare,

Am și zile de onoare.

Ochii se clatină că ceasul,

Viața miroase ca parfumul,

În lume e greu să cauți lucruri,

E greu să ajungi undeva pe drumuri,

Ne-a dat viață Dumnezeu,

Ca să mai trăiesc și eu,

Ne ajută la bine și la greu,

Și pentru asta îl susțin mereu.

Inima lui bate...

Amintirile lui minunate...

Zilele întunecoase le răzbate,

Dumnezeu are case luminate,

Ziua și noaptea...

Luminoasă ca o stea!

Doamne fără vrută...

Ocrotitorul ne ajută...

Mama mă îmbracă că pe-o prințesă,

Dar au invidie toți că sunt frumoasă,

Sunt pe cer o stea luminoasă,

Prieteni spre invidie, hai băi mai lasă.

Cine știe că învățământul e deștept,

Poate omul cu învățământ e înțelept...

Eu am învățământul și gândirea mea...

La un moment de evaluare mai apelez la ea.

Cu care dorințe ai merge ,

Unele desigur că se vor îndeplini.

Repede prin vis să alerge,

Acuș ușor ca gândul la tine vor veni...

Jocul nu-i atractiv...

O dar dorința te-atrage ,

A și poate să fie distractiv.

Simțul la joc te trage,

Ăla care te-mpinge înapoi..

Unu doi și apoi...

Știe tot despre noi,

Că citește a noastre scrise, foi...

Te uiți la casa vecinului,

Și vezi că vremea trece,

Cum-se albesc florile copacului 

Și viața e pe cale să sece.

Ooou viață cum să te opresc,

Să stau mai mulți ani , pe acest pământ,

Ooou să te opresc ca să iubesc,

Și să-mi i-au mai puțin avânt.

Pe acel copac, al raiului,

La sfârșit de crai

Stă și omul înțelept,

Și milodios cântă, la nai.

Prin toate simțurile,trece pacea,

Iar răul nu câștigă,

Dumnezeu ne-ajutat și ne mai ajută crucea,

Binele prin lume trece,

Și pe noi ne ocrotește.

    Autor: Nicoleta Postovan 

    De fapt poezia era creată: 2023--2024 în luna mai

Un val de zăpadă,

Adus pe pământ,

Creat din steluțe,

Sau dintr-un vânt,

Acel cuvânt ușor îndeplinit,

Aduce în oraș un zvon cumplit,

Copiii stau afară,

Cu săniuța mică,

Și se dau de mii de ori,

De omătul îi ridică,

Iar valul de zăpadă,

Așa și stă ,

De nimeni nu-i ratată,

Viața îi curată.

Autor: Nicoleta Postovan 

Undeva departe, trăiau nefericit ,o mamă și un pui. Și așa într o zi ,mama lui, se gândi să i oprească nerespectarea când veneau oaspeții și să fie mai politicos ,deoarece el era răsfățat, răutăcios și nu e cam bine să fii pentru toată viața ta, uite ,așa cum e el 

Puiule, vino la mama, că îți fac eu, socoteală! , fiul ei venise nedumerit cu o înfățișare ciudată .

Ce mamă vreai ? Nu vezi că am obosit? Despre ce vorbești? Despre ce socoteală?, mama lui, dorea să l facă educat, pentru că educația pentru ea, e pe primul loc. Mama lui spuse: 

De azi, înainte, nu mai faci nicio prostioară, măi băiete! Dacă azi o să mă câștigi la jocul de cuvinte ,îți dau treizeci de lei ,dar dacă pierzi, tot anul vei învăța și vei asculta profesorii, dacă nu vrei să fii bătut! , băiatul, dacă nu putea să facă nimic, o ascultă și  începuse să se joace cu propria sa mamă. Dar problema lui, era că el, nu a învățat la școală și nu știa să se joace în așa fel de joc. Și să ghiciți, el a pierdut.

Mamă, mai dă mi o șansă! , dar ea, nu-i dădu această șansă în orice caz, dacă nu dorea să fie lovit peste față, pentru că pentru el fața e lucrul cel mai important. Fără acest lucru nu aveau să se îndrăgostească fetele. Când mama lui, a aflat despre asta, l-a dus, la o altă școală, în care din nou trecea clasa întâi, iar fiul ei, așa de tare o ruga să nu-l ducă la o altă școală , dar nimic, totul în zadar, cu mama lui,  nu s-a primit, deoarece ea dorea, ca el , să învețe și să fie un băiat educat bine. Peste câteva zile, el a devenit puiul mamei ,cel mai deștept. Și cuvântul mamei a fost:

Să înveți bine la școală ,Vasilică!

Autor: Nicoleta Postovan 

In ochii tãi vãd doar sclipirea soarelui,

lar Când mä uit pe cer vãd culoare cerului,

Esti o floare în fata mea si sclipesti ca

un soare,

Tu esti acel portret de destin acel

portret mare.

Tu esti mamä acel portret în viata

mea,

Tu din dorinte faci visul si din visuri

realitate,

lar roua, cade si surprinde lumea când

te ivesti,

Sunt fetita ta si de aia mä iubesti!

O floare ciudată ,azi stă în ogradă,

Puțin E surie ca trotuarul de pe stradă,

E ca firul alb de pe al nostru cer,

Ce ne veghează ca un vis efemer.

În noapte strălucește chiar dacă soare nu-i,

Ai vrea așa o mie să le scoți și să le pui,

Ea e o minune printre cele mai frumoase,

Dar dacă ar fi om ar fi fost cam somnoroase.

De zi cu zi tot crește mai înaltă,

O vede iepurașul și-ncepe să mai salte,

Iar acel miros suav aduce fericire,

Îi aduce un farmec doar dintr-o sclipire.

Una cea mai unică printre toate,

Să sclipească asta o să poată,

Să uimească acum nu-i speranță,

Deoarece deja uimește cu eleganță.

Autor: Nicoleta Postovan 

În lume sunt mii de limbi,

De exemplu albaneză,

Chiar nu știu toate,

De exemplu și engleză,

Toate sunt neobișnuite,

Română, rusă și franceză,

Greacă, coreeană și arabă,

Italiană, spaniolă și japoneză,

E o listă de cuvinte,

Trebuie să le ții minte,

Germană, daneză și portugheză,

Neerlandeză, Hindi și bengaleză,

Sunt mai multe dar nu le știu,

Cred că mai deșteaptă o să fiu...

Autor: Nicoleta Postovan