Autorul Metaforic
Total
69 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Monergism
Umana natură este deprivată
De singura soluțiune ce aduce salvare;
Inima omului originar fiind terminată:
Credința singură aduce chemare.
Această credință nu-i oriunde!
Nu e chip să o primești;
Dar nici de a răspunde,
Este doar dac-o ivești!
De ivit, foarte greu.
Doar Suveranitatea divinului!
Întrebi: sufletul meu?
Sunt neștiutor, doar voia domnului!
Gânduri nespuse
E dificil uneori
chiar să exiști
chiar și să trăiești
Fiind uneori înpins de rutină, de gânduri,de probleme
Pici, într-un gol parcă fiind o scăpare
crezi că se va termina
că acel moment va fi ultimul de durere
Dar abia e începutul
Tristețea te înconjoară
intrându-ți prin gânduri și vise
Depresia parcă erupe din creier spre inimă
Acoperind-o de o pâcmă albă de emoții nespuse
Cazi, te ridici, iar cazi și iar te ridici
Conștientizezi că e în zadar
Că totul s-a terminat
Dar ghici ce... e adevarat.
Trecutul și adevarul te lovesc până numai respiri
Ai sperat ca vei avea o viața bună
O familie, un viitor
Dar au fost minciuni
O minciună ce ți-a stârnit lacrimi
de bucurie, că ți-au dat speranță
dar și de tristețe că ți-au luat speranța
totul s-a terminat, s-a năpustit iarăși noaptea
Soarele nu va mai răsări
Apusul nu va mai fi
Doar noaptea veșnică și rece
Îmi va domina mintea goală de gânduri
Resimt tot, de la naștere până acum
Din clipa conștientizării vieții
Până în cea a morții
vrând ca totul să fie un coșmar
Muza nimanui
Mi-am lasat amprenta.
Prin cuvinte,culori,colaje
Care au avut mii si mmii de pasaje si de muze,
Nciuna insa eu.
M-am murdarit de sentimente,
Lacrimi putrezite,
Epitete compuse
Si melodii robuste.
Am vazut o fata..
Frumos conturata,
Parul neted de satin
Ochii blanzi colorati subtil.
Am vazut-o si am zis:
“Poate nu imi e menit sa fiu si eu pictata asa frumos.”
Asa ca am decis,ca dac tot nu o sa fiu,muză a cuiva,
Voi compune eu,melodii in versuri
Sau explozii colorate pe matesuri.
N-oi fi eu o muza a cuiva,
Dar am fost lumina mea,,
Cand mi-a fost viata necunoscut.
Am dansat cu mine prin mii de cuvinte neintelese…ale nimanui.
Voi continua sa fiu,
Muza nimanui,Caci doar asa..
Poate..
Voi crea si eu la randul meu…
Minuni.
CONDAMNARE
Sunt doar o masă de regret și smoală
Mă nasc din spaima ce te-apasă greu,
Lovesc în pieptul tău cu forță goală
Și mă întorc în hăul sufletului meu.
Sunt acel strigăt fără de răspuns,
Ce macină în gânduri mii de bucăți,
Păstrând în adâncimi de nepătruns
Erori, dureri și vechi singurătăţi.
Te-nec în remușcări și te izbesc ca o plagă,
N-aduc nicio pace în mormântul de gând,
Sunt vina ce curge veșnic întreagă
Pe țărmul pustiu al minții plângând.
Mă zbat devorator, sălbatic și orb
Să-ti spăl amintirea cu gust de venin,
Sunt valul de umbră în care te absorb,
Un chin ce nu vrea să se facă senin.
Fanta
Fanta, Fanta, dulce Fanta
Esti ca o zeita acra
Si de-or pune mai mult zahar
Tot asa ii fi, tot acra
Nu esti acra ca de bors
Ci esti ca o zama chioara
Care face numa' rana
La stomace
Ca pe-acolo sta si face, zaharul
Tot ce ii place.
Poezie dedicata unui bun coleg caruia i-am reprosat mereu ca bea prea mult suc :)
CÂND ALVARO MUNÉRA A ÎNGENUNCHIAT
Corida stă să-nceapă, urma să curgă sânge,
Tribunele sunt pline, cerul s-a-ntunecat...
Alvaro Múnera, văzând rivalul plânge --
Era un taur tânăr, de nimic vinovat.
În acest dans al morții, pașii s-au frânt sub zare,
Ei s-au privit tăcuți — o teamă fără glas,
Taurul nu lovea… privea cu-nspăimântare
Iar Alvaro, zdrobit, sabia și-a retras.
Strigau mulțimile, se fluturau batiste,
Dar nu mai era luptă, ci-un timp care-a-mpietrit,
Cum să ucizi o viață, oricât ar fi de tristă
Ce vine din iubirea Celui ce ne-a zidit?
Putea fi el în locul celui sortit pieirii
Dar a avut curajul de-a nu se-mpotrivi,
Și s-a lăsat purtat pe brațele iubirii --
Nu mai era în stare cu sabia lovi.
Cu mâna tremurândă, i-a atins fruntea lată,
Taurul s-a oprit cu coarnele-n nisip,
În inima arenei, s-a născut o soartă:
Un om a-ngenunchiat ... un suflet n-a pierit.
Nu era sânge-n ring, ci lacrimi neplătite,
Pe fața unui om ce-n sfârșit a-nțeles:
Că forța nu te-nalță, iar moartea nu-i dreptate —
Că gloria ucide și lasă gol ... deșert.
A plecat în tăcere, huiduit de mulțime,
Dar taurul, rămas, l-a privit ușurat —
Două inimi bătând, printr-o clipă sublimă,
Schimbând o lege veche… în adevăr curat.
Și-n fiecare noapte, acea zi îl străbate:
Taurul n-a murit. Sânge nu a mai curs.
Dar nu de groază plânge, ci de-o sfântă dreptate:
Că a ales iubirea… și-un drum cu fruntea sus.
Acum, bătrân și-n umbră, cu sufletu-mpăcat,
Își amintește totul — și-n gândul lui se-nchină.
Că într-o lume oarbă, un suflet a salvat
Cel care-a-ngenunchiat lângă blânda-i inimă!
Acesta-i adevărul acelei zile triste
Al celui ce-a purces pe-un drum mai luminat,
Ce-a renunțat la glorii și deșarte vise
Din milă pentru taurul, la moarte condamnat...
_________
Aceasta nu este o simplă poezie despre o arenă.
Este o mărturisire despre un suflet care, în fața mulțimii flămândă după sânge, a ales iubirea.
Este povestea reală a lui Alvaro Múnera, un fost toreador care, în mijlocul spectacolului, a privit în ochii taurului și a văzut acolo nu un dușman, ci o rugă.
Și-a îngenuncheat în fața vieții, nu din slăbiciune, ci dintr-o forță pe care doar cei ce înțeleg durerea o pot atinge.
Această poezie este despre acel moment.
Despre clipa în care sabia a căzut, iar inima s-a ridicat în har.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
p.o.e.m
Deea
3 septembrie
Mulțumesc
Dor tainic
Vlad VIDA
3 septembrie
poezia asta m-a atins pentru că vorbește despre sentimente prin care mulți dintre noi trecem, dar pe care puțini reușim să le punem în cuvinte atât de...
SĂRUTĂ-MĂ...
edi petecuță
3 septembrie
Cea mai superba poezie pe care am vazut o in ultima vreme!Felicitări👏
Balanța sufletului
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 septembrie
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 septembrie
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 septembrie
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 septembrie
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 august
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 august
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 august
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 august
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 august
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 august
Impecabil scrisă!👏