E curcubeu sau imaginare?

E curcubeu sau imaginare?

Pentru mine nu are valoare...

În spate îmi stă adevărul,

Dar de ce numai apare ?

Am acum o anumită stare,

Și o anumită manipulare,

Simt acum o mică trădare,

Aud și aud doar cuvinte amare.

De ce pe corp așa de tare doare?

Oare sentimentele mă provoacă?

Este o acțiune mică sau mare ?

Sau e procedură sau este o joacă?

Există oare prieteni reali?

Sunt pe lume oamenii loiali?

Care să-ți spună ,,ești fericit'',

Și să-i răspunzi la timp uluit.

Cu timpul observi totul,

Chiar și minciuna,

Puțin vei fi trist,

Că șansa e una..

 

Autor: Nicoleta Postovan 

 


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Postovan Nicoleta poezii.online E curcubeu sau imaginare?

Data postării: 24 noiembrie

Vizualizări: 70

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Copilărie

Draga mea copilărie,
Îți scriu ,iar o poezie.
Dintr-o veche librărie
Pe un colț de hârtie

Plecata-i tu departe
De păcate, tot și toate
Ai fost fragilă, delicată
Dar n-aș fi vrut să pleci niciodată .

Adultul din mine
Ce încă nu a uitat de tine
Care a devenit treptat
Un om tot mai asumat
Acum are responsabilități
Cu tot cu greutăți
Are casă, familie și copii
Ce se joacă iar cu jucării
Pun întrebări și tu nu ști

Ca îmi tot amintesc
Cat de mult voiam să cresc
Pe nimeni să nu dezamăgesc
De ar fi să mă răzgândesc
Să te-ntorci e tot ce-mi doresc

Mai mult...

Iarăși sunt lent....

Iarăși sunt lent.
Observație atât de apăsătoare.
Încerc să alerg,înecat de sudoare,
În timp ce miros eternă pierzare,
Ce îmi provoacă a sufletului lentă secare.
 
Te credeam întrecută pierzanie crudă
Când în suflet simțeam fericirea profundă,
Mă credeam într o victorie clară, măiastră,
Afară din blestemată camera albastră.
 
Te-am întrecut odată sărind în trecut
Dar încet avantajul avut l-am pierdut
De ce ai început tu inima să bați
Nu observi că iarăși degeaba te tot zbați
 
E anormal să iubești,
Normal de anormal.
Un recital digital mai pur că un cristal,
Un DING mintal,fatal dar normal
Deloc verbal,"tot ce ai e un gol social".
O pui pe piedestal,el fiind deloc real.
Ești pe un deal ireal,irațional,imoral,
Exprimat literal,pierdut gradual
Exteriorizand jovial un gând senzual.
 
Trezește-te din acest vis glorios
Din picioarele tale a rămas numai os
Se pare că iar încep să iubesc violent
Din păcate observ că 
iarăși sunt lent.
Mai mult...

Cuvintul scris

Cuvintul scris,in zid zidit

Cuvintul scris,potrivnic risipirii

Cuvintul scris in marginea umbrei.

 

In partea dinspre soare, visin

In partea dinspre umbra, nuc

Nehotarit,vintul,amesteca gustul

Racoreste,din stinga

Usuca,din drepta.

Ingenunchiat de soare

Impovarat de carti

Astept inserarea

Noaptea,la vremea potrivita

Un cutit ascutit ca cel de nerostit

Taie tigara

Carafa,plina cu-n rosu greu

Asteapta

Cerul,e plin de stele

Mai mult...

Cavalerul tristei figuri(Meta)

amagitoare priveliste de iarna

in teritoriul hispanic sontacai fara cal

fara scutier,fara lance-umbra de vis

sau idee a scriitorului poate

(in pana de idei deocamdata)

pana si dulcineea e moarta

(sau nenascuta)

au incercat multi sa ma descifreze

in van cautarile lor

Le iesea mai mereu aceleasi cuvinte

vis,vise,poetul de vis

Iar eu le zambeam calp 

stiind ca dupa o viata de om

am ajuns doar alfabet al limbii

Miguel Cervantes des Don Quijote

Mai mult...

fulguiri//3

liniștea unei dimineți

încremenită de spaimă,

a secat

izvorul lacrimilor de căință.

 

la capătul drumului întoarcerii,

tatăl-cel îndelung răbdător,

ne face semne disperate

cu năframa.

Mai mult...

Viata omului

Ce e viata?…….trecatoare.

Atat de scurta…….pare mare?…

Ce e viata?…repede trece.

Intr-o zi totul e rece.

Viata lunga,trecatoare

Nu-i nimic ceea ce pare

Timpul nostru-i limitat…

In urma ce am lasat?..

Ce e viata?…lasa-mi scris

Cand te trezesti din vis.

Ce e viata?noi nu stim

Stim doar sa ne grabim

Niciodata pas,mereu alergare

Spre nimic fara incetare

Viata,viata,cum ne lasi

Usor,usor,faci pasi,multi pasi

Ne lasi in urma……niste nume

Oameni putini si multa lume.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

O carte

O carte, te face deștept, 

Citind informații, vei fi înțelept, 

Din ea citești povești, 

Despre oameni, harnici și Onești, 

Să nu uităm de poezii, 

În care aflăm situații hazlii, 

Făt frumos pe cal călare,

Pinocchio, cu nasul mare, 

O mică, cărticică, de matematică, 

Nu i de scris sau dramatică, 

Acolo sunt și cifre, chiar și numere 

Semnul bețișoare, Plus ,

Ce înseamnă adunare,

Și scăderea, la minus.

Fel de fel, de paranteze, 

Iar gândirea, operații să creeze, 

Mini probleme și acolade, 

La română, lungi balade.

Apoi și muzica, 

Nu mai prind de logica, 

Compozitor vestiți și piesa lor melodioasă,

Prin versuri scrise, e frumoasă, 

Știința omenirii! 

Îți zice, cum să înflorească crinii!

Cum Steluța a căzut? 

Cum Un om a apărut? 

Istoria, misterul mare, 

 Îți spune, trecutul ce secrete are! 

Pun pariu că ați auzit, de cartea roșie, 

În care se prezice, ce animale, sunt în dispariție.

 

Autor: Nicoleta postovan

Mai mult...

Îmi bate la orice

Îmi bate inima ca o bicicletă,

Că băiatul m a văzut cochetă, 

Chiar și soarele se uită, 

Și spre mine chiar se mută.

 

Inima nu se oprește, 

Când prietena sosește, 

Și pe mine mă silește, 

Cu întrebări prietenoase. 

 

Autor Nicoleta postovan

Mai mult...

Mămica mea cea ideală

Ești o rază luminoasă, 

Ce prin gânduri, se revarsă, 

E scumpica mea mămică,

Pentru mine, lacrimi pică. 

Nopțile-mi sărută fruntea, 

Limpezâ-ndumi chiar și mintea,

Ea mă iubește, 

Și mă ocrotește.

Mai mult...

Un nou început

Un nou început vine,

Spre bolta cerească,

Iarna sosește,

Spre lumea sfințească.

Ninge , ninge în orașe și sate ,

Oameni de zăpadă stau în ogradă,

Ape și lacuri stau înghețate,

Visuri și gânduri stau pe-altădată.

 

Autor: Nicoleta Postovan 

 

Mai mult...

Cine e educat

Irina e fată educată, 

Activă, frumoasă, aranjată. 

Iar Costică și Mitică 

Din magazin ridică 

Un obiect din frigider, 

Un frate ea se simțea Lider,

Tot cădea de pe mână, 

Laptele pe o râmă, 

Oare cine-i educat 

Hai zice-ți prieteni, imediat. 

 

Autor: Nicoleta postovan

Mai mult...

Îmi pare că mi se dă ușor

Îmi pare că mi se dă ușor,

Prin cuvinte și răspuns,

Nu am doar un anumit dor, 

Mi se pare făcut și spus. 

Sunt mai mare în familie,

Și nu regret chiar nici un pic, 

Și e cam grozav puțin,

Nu pot să spun că fac nimic.

Mă uit în oglindă, 

Și sunt cea mai frumoasă, 

Nu pot să spun că sunt omidă, 

Sunt prințesa cea aleasă.

Prima la inteligență,

Prima la stăruință,

Prima la tot,

Eu tot o să pot.

 

Mai mult...