Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Leticia Bogdan
Data postării: 27 septembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 1173
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Bun-rămas
Poem: De ce?
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 13. Fata cu coroniță
Poem: Joc/2
Scriitori buni, cărți importante și vinuri alese. Programul celei de-a III-a ediții a Zilelor Literaturii Române
Poem: Biologia - Biotopul
Poem: Invitație nocturnă
Din ce trăiesc scriitorii
Silvia Mihalachi