Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: Leticia Bogdan
Data postării: 27 septembrie 2022
Adăugat la favorite: 1
Comentarii: 1
Vizualizări: 925
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Ascult tăcerea ta
Poem: Te rog de azi
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani
Poem: "Ja, einmal ich träumte" în islandeză
Poem: Politica de azi
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Poem: Les belles femmes
Poem: Vraja mării...
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Silvia Mihalachi