Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Category: Thoughts
All author's poems: Leticia Bogdan
Date of posting: 27 сентября 2022
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 1174
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Migdală și scorțișoară
Poem: Tatăl meu drag
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Ca o flacăra de foc
Poem: Văd toamna în ochii ei
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Poem: (imnuri tracice – sărbătoarea)
Poem: Neobosite, aceste nave spațiale ale gândului
Cea mai veche lucrare de literatură
Silvia Mihalachi