Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Category: Thoughts
All author's poems: Leticia Bogdan
Date of posting: 27 сентября 2022
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 1157
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Aleargă...
Poem: Eu sunt...
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Poem: Sfaturi
Poem: Oh, vântule
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Visul
Poem: Îndemn
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Silvia Mihalachi