Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Category: Thoughts
All author's poems: Leticia Bogdan
Date of posting: 27 сентября 2022
Added in favorites: 1
Comments: 1
Views: 929
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Fata cu ochii azur
Poem: Dacă tu ai apărea
Grigore Vieru - 86 de ani de la nașterea marelui poet român. 14 februarie
Poem: crochiu liric/14
Poem: Tavanul
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Poem: daca ai stii..
Poem: Nustiu
Honoré de Balzac et George Călinescu
Silvia Mihalachi