Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
Категория: Мысли
Все стихи автора: Leticia Bogdan
Дата публикации: 27 сентября 2022
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 926
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Începutul contează în daneză
Поэма: Se apropie toamna
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Поэма: LUTIERUL ȘI PĂDUREA
Поэма: Cotidian
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Corabie în germană
Поэма: Mâna (parodie)
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii
Silvia Mihalachi