Strigoi
Ce păcat că nu-ți mai amintești de noi
Și mă lași să plâng în perne moi,
Golindu-mă picatură cu picatură
Și tot ce-a rămas e numai ura.
Fără culoare este viața mea
De când tu ai plecat din ea
De când m-a părăsit inima.
Tot ce pot să fac acum este să sper,
Dar e greu când nu mai sunt nori pe cer,
Și nici flori pe pământ,
Să le folosesc la un descânt.
Căci, numai așa te pot aduce înapoi,
Însă într-o altă formă,
De strigoi.
Category: Love poems
All author's poems: Leticia Bogdan
Date of posting: 15 августа 2022
Added in favorites: 1
Views: 556
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Jertfe aduse toamnei
Poem: Te știu...
Grigore Vieru, omagiat la Chișinău. Poetul ar fi împlinit 84 de ani
Poem: Cioroi
Poem: Prioritatea prostiei
Timp de patru zile, autorii mai multor romane si volume de poezii, de pe ambele maluri ale Prutului vor putea fi auziti la o librarie din capitala - VIDEO
Poem: Clasa noastră.
Poem: Weak
La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”