Autorul Irina Patraș

poezii.online Irina Patraș

Sunt o puștoaică de 15 ani. Știu că poate creațiile nu par de vârsta mea dar dau tot ce am mai bun. Iubesc poeziile. Îmi exprim și cele mai întunecate gânduri ale adolescenței mele în metaforele vieții.

Total 34 creaţii

Inregistrat pe 11 august 2024


Protectorul meu orb - 27 vizualizări

Tu, îngere căzut din rai - 46 vizualizări

În siguranța iubirii tale - 55 vizualizări

Ultima îmbrățișare trupească - 63 vizualizări

Pacea ta, dorul meu - 122 vizualizări

Dorul ce nu moare - 59 vizualizări

Evadare din Coșmar - 51 vizualizări

Cinșpe ani de vreme - 83 vizualizări

Nebunia Unei Iubiri - 95 vizualizări

Între “a (mă) Dărui” și “a Regreta” - 97 vizualizări

Tu,Străine - 106 vizualizări

Focul ce mi-a stins inima - 108 vizualizări

Nu te-am uitat - 105 vizualizări

Brațele în care mă regăsesc - 112 vizualizări

Răni și amintiri - 102 vizualizări

Doamne,iartă-mă - 108 vizualizări

5 minute , o eternitate - 117 vizualizări

Iubire în van - 108 vizualizări

Departe de mine însămi - 122 vizualizări

Pentru o veșnicie - 110 vizualizări

Sub ochii mei - 116 vizualizări

Sentimente - 169 vizualizări

Balada - 157 vizualizări

Poezie dedicată mie - 362 vizualizări

Îmi ești defectă - 229 vizualizări

Mama mea - 346 vizualizări

În drum spre mare - 265 vizualizări

Gânduri - 325 vizualizări

Sfârșitul - 407 vizualizări

Dor - 324 vizualizări

Creaţii aleatorii :)

As vrea o..

Rog sa stea o clipa cerul
Sa mai fiu putin cu tine
Atit iubirea cit si adevarul
Sa nu se dasparta de mine
Sa ne-nbratisam aievea
Sarutindu -ne doar noi
Sa fim singuri si natura
Martori pentru amundoi
Te-as lasa sa fugi ca vintul
Sa adii in viata mea
Dar cum vintu-i schimbatorul
Te voi pierde eu cindva
As dori sa vii adesea
Sa te vad mai des mai rar
Ca Romeo tu JUlieta
Te voi astepta la prag
Linga asa o frumusete
M-as simti si eu poet
As trai intr-o poveste
Dintr-o zina si un fat.

Mai mult...

Viețile-s deșarte…

 

Am adormit în zborul către tine,

Și-acum mie rău de atâta bine,

Citesc nedumerit pe-o filă-n carte,

Că toate viețile de om ar fi deșarte.

 

Gândesc acum ce mult am mai iubit,

Și brusc din zboru-mi m-am oprit,

Căci și iubirea are un fel de moarte,

Atunci e adevărat, că viețile-s deșarte!

 

Prea mult cu ochii cufundați în carte,

Deodată m-am trezit că ești departe,

Și soarta manifeste peste tot împarte,

Că toate viețile de om ar fi deșarte,

 

Iar fiecare arde-n propriul univers,

Și-apoi din Cartea Vieții va fi șters.

Mai mult...

Te caut în fiecare apus de soare

Blând, cald, cu ale tale raze 
Mă faci să zâmbesc 
Dar, îmi amintesc 
Mă vei părăsi, până la răsăritul altei zi. 
 
În gazda florilor m-ai lăsat 
Cu inima-mi arzând ca scrumul de țigară 
În compania stelelor căzătoare m-ai uitat 
Cu dorința înfocată de a te găsi. 
 
Însă nu e în zadar 
Tu din nou vei răsări 
Cu ale tale fierbinți raze mă cuprinzi 
Până la asprul capăt de zi. 
 
O dată cu tine, zâmbetu-mi răsare. 
Uit de suferința-mi înăsprită, ciob de sticlă 
Te privesc și greu îmi e 
Când tot ce ne-a rămas este un simplu ,,rămas-bun". 
 
Dar nu e supărare, iubitul meu soare 
Căci va mai trece o zi 
Iar noi ne vom regăsi.

Mai mult...

Noapte de plecare

E noapte de plecare,

Îmi țin mințile, inima și nervii,

Înceți, liniștiți.

Tot cadu-mi în privire,

Urma ta, pe ușă lăsată.

Încă odată o caut,

Dar nu o găsesc.

Am  pierdut-o.

 

"Noapte de plecare" este o  dedicație. 

Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤

 

Mai mult...

singurătate

o să vină o vreme când...

îngerul meu păzitor se va închide într-o cutie

albă

fără tavan

și fără pereți

îngerul meu păzitor va bea, va fuma

și va plânge amarnic

va fuma și își va ține mâna la beregată

va bea Smirnoff și-l vor durea aripile

va îngâna, geme și suspina în consoane

cui se roagă îngerul?

cine se roagă la el?

 

toate astea căci o să vină o vreme când

Dumnezeu ne va părăsi.

Mai mult...

Cer fără stele

Unde-s stelele in astă seară?

Căci eu văd doar un nor

Ce stă să se piardă.

Mă întreb dacă tu îl vezi,

Mă întreb dacă mă vezi,

Cum stau și tot analizez

Lumina stâlpului ce pâlpâie 

Ce anunță, poate, un început de vară.

Totul e liniștit, vântul nu vrea să bată,

Iar drumul este înconjurat 

De blocuri vechi

Și o grădină uitată. 

 

Cine sunt eu în astă seară,

Poate un umil muritor 

Ce așteaptă să ațipească,

Sau să se scalde-ntuneric 

Și să prindă în a sa palmă,

Un greier ce își cântă 

Propria serenadă.

 

Cine sunt eu, 

Un cântec pus la radio

La o oră târzie,

O frunză ce o să cadă,

Căci nu se simte vie.

Cine sunt eu,

O stea poate pierdută 

Ce tot caută luna,

Să-i țină companie

Pentru o seară lungă 

Într-un colț de armonie.

 

Mai mult...