Autorul Irina Patraș
Sunt o puștoaică de șaisprezece ani. Știu că poate creațiile nu par de vârsta mea dar dau tot ce am mai bun. Iubesc poeziile. Îmi exprim și cele mai întunecate gânduri ale adolescenței mele în metaforele vieții.
Total
60 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Fir
Tragi de un capăt —
celălalt dispare.
Lași drumul —
drumul te ține.
Acesta e nodul
pe care nu-l poți desface:
că ești și cel care leagă,
și cel legat.
Perdeaua!
Mă plimb pe o alee pietruită
Puțin mai sus de casa noastră,
Și trag cu ochiul chipul să-ți văd
Udând mușcata de la fereastră.
Știu că privești și-mi vezi privirea
Dar nu dorești să tragi perdeaua,
Nu poți uita că am plecat atunci
Când pe pământ se punea neaua.
Nici eu nu am ceva de explicat
Că doar am discutat cu voce tare,
Și ne-am adus acuze fără număr
Făr 'a rosti cuvântul greu...iertare.
Acum zăpada s-a topit de mult
Și primăvara frumusețea își arată,
Aminte îmi aduc cum ne plimbam
Nimic nu se vedea să ne despartă.
Aș vrea să-ți fac un semn cu mâna
Însă nu știu dacă ești singurică,
Așa că am să mă întorc și mâine
Sperând, poate perdeaua...se ridică!
Aș vrea
Aș vrea să trăiesc într-o lume-n care
Cuvintele nu-s goale ci-s pline de valoare
Aș vrea să pot să-i cred pe toți pe cuvânt
Să nu fie nevoie de niciun jurământ
Aș vrea să trăiesc singur pe pământ
De singurătate să nu mă-nspăimânt
Pentru că mai bine-s singur pe lume
Decât să mă simt singur în mulțime
Copilăria voastră, rana noastră
Dorul îmi smulge inima, dorul mă face nod și papură
Si încerc a mai zbura, a mai țintit spre libertate
Spre abisul gol a speranțeii, unde până și vântul e tare tăios, tăindu-mi aripile de existența umană, care este doar un privilegiu
Fiind mort printre vii și existent doar când am de oferit ceva în schimb lumii cerșetoare
Care ei, si-ar vinde sufletul și sufletele a întregul popor doar pentru o vizibilitate în trăirea lor monotonă
Unde, carpele te definesc, dar nu e nimic mai important decât să "fi cineva"
Pierdut printre universuri, pierdut în minții durere și abuz de manipulare
Neștiind ce-i iubirea, mort fără de tata și de mamă
Dar toți până la urmă, suflete nehranite ne hrănim cu iluzia reproducerii
Cu iluzia că avem nevoie de o lume întreagă ca să ne simiți compleți
Și tot aia ne este, chiar dacă avem tot ce ne am putea dori, degeaba dacă nu avem nevoie de totul nefolositor
Căci lacrima când s-a zbătut pe a nostru obraz bătrân de amăgiri, cu toți ne-am trezit copii
Copii la clipa în care cei pe care i iubim ne spun că nu suntem competenți
Copii în clipă când tot ce aveam nevoie era iubire și înțelegere
Fusta
Mai acu vreo săptămână,
Mă plimbam cu voie bună,
Văd pe Ion cel "înțelept",
Avea vânăt ochiul drept.
-Ioane! ce s-a întâmplat?
-Ședință de sindicat...
Leana, - sta în fața mea,
Sări să spună ceva.
Observ, când s-a ridicat
Că-n fund fusta i-a intrat.
Eu, bărbat politicos,
Mă-ntind și i-o scot din dos.
Ea a înțeles greșit
Și ochiul mi-a-nvinețit...
-Ioane, vezi pe viitor
Las-o mai încetișor!
Ții la sănatatea ta,-
Nu mai face-așa ceva.
Îl văd astăzi pe Ion,
Avea ochiul stâng, beton...
Și mai vânat și umflat.
-Ioane! tot n-ai învățat?
-Stai să vezi că, nu-i așa,
Fu aseară, altceva...
Ședință de sindicat.
Leana, iar s-a ridicat.
Fusta, tot în fund avea,
Io-mi văzui de treaba mea.
Gheorghe, sta chiar lângă mine,
Se întinse el -vezi bine,
Șii trase fusta din fund.
Mie, ce-mi trecu prin gănd:
Ștind că fetei nu îi place,
Mă-ntinsei, - să fie pace,
I-mpinsei fusta la loc
Și-atunci, înc-odată: Pooooc!
MELANCOLIE FRUMOASĂ
Toamna-i o melancolie frumoasă
Pe foșnet de frunze galbene dansează
Din când în când , vântul fură roșul pudrat
Pe trandafirul ce-n zori ,roua l-a sărutat
Toamna-i o melancolie albastră
O chemare prin ochiul din fereastră
La verdele ce-și umple cupa de culori
Din crizanteme albe, mov…Două surori
Ce cântă refrene pentru tomnatice flori
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Я смерти нет сказал
myiilau
29 august
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 august
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 august
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 august
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 august
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 august
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 august
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 august
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 august
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...
Vara fără Soare
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Felicitări Alexina pentru această poiezie Vara fără Soare
Astăzi..
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Ți-aș fi dat..
Gheorghe Ascurtulesei
28 august
Frumoasă poiezie felicitări Alexina
Pradă si putere
Alex Black
27 august
O poezie care iti prinde mintea in capcană.
🎦 O SEARA FUMOASA DE TOAMNA
Gheorghe Ascurtulesei
27 august
Mulțumesc frumos tuturor celor care le place poeziile mele
🎦 Ultima sărutare să-mi dai
Gheorghe Ascurtulesei
27 august
Mulțumesc frumos pentru mesaj Smaranda Ploaie