Nebunia Unei Iubiri
Ai zis că vrei să-ți dedic o poezie doar ție
Pot să-ți îndeplinesc dorințele,dar când te vei căsători cu mine?
Nu rezist să nu te știu al meu,să nu îți fiu soție
Știu că la finalul timpului meu îmi vei aparține.
Ce-ar putea glasul meu mort să împărtășească despre noi,
Dacă iubim așa mult, încât ne evităm și ne ascundem?
Poveștile de dragoste mereu se vor termina în doi
Astfel cei goi,și anume noi,sufletul unul altuia îl pătrundem.
Dacă am juca vreodată într-o piesă de teatru,
Eu aș fi acea femeie care e nebună după tine,
Iar tu, tu ai fi acel bărbat pe care l-ar împărți dracu-n patru,
Încercând din răsputeri să mă facă să nu-l pot obține.
Ești un mare porc care nu-și vede de treaba lui.
Ți-aș da în cap cu tot ce aș prinde la mâna dreaptă,
Dar și când te-oi prinde te voi săruta în noapte până vei simți razele soarelui…
Până atunci las ca relația dintre noi să rămână tăcută,să vorbească în șoaptă.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Irina Patraș
Data postării: 4 ianuarie
Vizualizări: 63