O dorință arzătoare..
Băiatul meu brunet,
Așa aș vrea să-ți spun de acum în colo,
"Al meu" așa aș vrea să fie.
Să ne petrecem nopțile și zilele sub cerul înstelat,
să uităm de timp și să facem tot ce ne trece prin cap.
Să călătorim peste tot în lume, să nu ne pară rău,
Și apoi să aud din gura ta "Tu ești viitorul meu".
Asta aș vrea, frumosul meu brunet.
Să pot să te numesc al meu și să mă mândresc cu acest fapt.
Ești îmbrăcat cu o frumusețe pe care nu o pot descrie,
Iar gelozia mă cuprinde când știu că nu sunt singura care te vede,
Dar mă gândesc la altceva și-mi trece destul de repede.
Oh... brunetul meu meu cu ochii ciocolatii..
Ce mi-ai făcut de numai la tine mă mai pot gândi?
Ce ai reușit să-mi faci de mi pot simți ritmurile alerte ale inimii?
Și ce ai de gând să faci cu sentimentele tale?
Te vei ascunde și vei fugi de iubire cum o faci în continuare?
Vei renunța la un viitor alături de cineva care te iubește,
care renunță la tot și toate pentru că doar pe tine te dorește?
Hai te rog spune, renunți? Vorbește!
Exprimă-ți inima in câteva cuvinte simple, nu multe.
Știu că propozițiile ar fi dificile și nu ești genul care să dezvolte.
Alege de fapt viitorul, pe care și tu ți-l dorești de mult,
Pentru că am să aștept aici, mereu, ca sa te ascult.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: andreea_denisa
Data postării: 9 decembrie 2024
Vizualizări: 235
Poezii din aceiaşi categorie
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Aş vrea...
Aş vrea o picătură
De ploaie ca să fiu,
Să pot cădea fecioară
Pe sânul tău zglobiu.
Cu mâna-ţi delicată
Să mă opreşti uşor,
Atunci când de acolo
Mai jos vreau să cobor.
Aş vrea cumva o rază
De soare să devin,
Să pot cădea fecioară
Pe gâtul tău cel fin.
Să te retragi sfioasă
În umbra de sub nuc,
Atunci când de acolo
Pe buze vreau să-ţi urc.
Aş vrea să fiu o floare,
Într-un salcâm să fiu,
Să pot cădea fecioară
În păru-ţi castaniu.
Tu să mă prinzi în bucle
Cu mâna, graţios,
Atunci când de acolo
Vreau să mă las mai jos.
Aş vrea un vânt de vară
Să fiu, ce adie uşor,
Să pot cădea fecioară
Peste al tău picior.
Tu să-ţi fereşti piciorul
Sub rochia de satin,
Atunci când de acolo
Vreau să mai urc puţin...
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Lalele de balsam
Dulci îți sunt oceanele de azur, premărețe ce se mai închină doar la lumina petalelor mele de trandafir înmiresmate
Și dulce e totul ce îți închină grație și splendoare căci tu alini fără să atingi măcar o singură rană
Ești izvor de balsam tămăduitor cu săruturi infinite de iertare și alinare, iar buzele tale îți sunt divine prin balsamul cel mai vindecător
Și de și propria lacrimă ce-ți fragilă precum o floare, niciodată nu ți-a secat izvorul de iubirea ta arcadiană
Ești mare mea iubire, pură și splendidă de sublimă
Ești singura lalea căruia îi port mireasma și mă îmbracă în veșmântul vindecător
Iar aromele tale line de pace sunt parfumul meu preferat, în eternitățile ce plâng cu ecou printre pereți sufletului uman
Pasărea de foc
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
De abia ce-o poţi atinge cu privirea,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit zboară mereu iubirea.
Pare a fi o pasăre de foc,
Care brăzdează bolta nopţii,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca o sfidare la adresa morţii.
De jos dac-o priveşti în zare,
Iubirea-i doar pe cer o mică pată,
Dar de pământ când se apropie îţi pare
Că poate să cuprindă lumea toată.
Pare a fi o pasăre de foc,
Ce bolta nopţii toamna o brăzdează,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca un cocor prin inimi ce migrează.
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
Doar îngerii pe lângă ea de se strecoară,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit iubirea veşnic zboară.
Visul de a fi iubit
Printre alge mișcătoare
Două lebede pluteau;
Veneau din depărtare
Și pe valuri dănțuiau.
Culegeau din apäraie,
Unduindu-si grațios
Penajul in șiroaie
În ritm silențios
Vântul le da târcoale,
Ciufulindu le obrazul,
Împrăștiind petale,
Dezlănțui talazul.
Înaripatele sublime
În tandem pecetluit
Întrupau la înălțime
Visul de a fi iubit..
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Aş vrea...
Aş vrea o picătură
De ploaie ca să fiu,
Să pot cădea fecioară
Pe sânul tău zglobiu.
Cu mâna-ţi delicată
Să mă opreşti uşor,
Atunci când de acolo
Mai jos vreau să cobor.
Aş vrea cumva o rază
De soare să devin,
Să pot cădea fecioară
Pe gâtul tău cel fin.
Să te retragi sfioasă
În umbra de sub nuc,
Atunci când de acolo
Pe buze vreau să-ţi urc.
Aş vrea să fiu o floare,
Într-un salcâm să fiu,
Să pot cădea fecioară
În păru-ţi castaniu.
Tu să mă prinzi în bucle
Cu mâna, graţios,
Atunci când de acolo
Vreau să mă las mai jos.
Aş vrea un vânt de vară
Să fiu, ce adie uşor,
Să pot cădea fecioară
Peste al tău picior.
Tu să-ţi fereşti piciorul
Sub rochia de satin,
Atunci când de acolo
Vreau să mai urc puţin...
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Lalele de balsam
Dulci îți sunt oceanele de azur, premărețe ce se mai închină doar la lumina petalelor mele de trandafir înmiresmate
Și dulce e totul ce îți închină grație și splendoare căci tu alini fără să atingi măcar o singură rană
Ești izvor de balsam tămăduitor cu săruturi infinite de iertare și alinare, iar buzele tale îți sunt divine prin balsamul cel mai vindecător
Și de și propria lacrimă ce-ți fragilă precum o floare, niciodată nu ți-a secat izvorul de iubirea ta arcadiană
Ești mare mea iubire, pură și splendidă de sublimă
Ești singura lalea căruia îi port mireasma și mă îmbracă în veșmântul vindecător
Iar aromele tale line de pace sunt parfumul meu preferat, în eternitățile ce plâng cu ecou printre pereți sufletului uman
Pasărea de foc
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
De abia ce-o poţi atinge cu privirea,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit zboară mereu iubirea.
Pare a fi o pasăre de foc,
Care brăzdează bolta nopţii,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca o sfidare la adresa morţii.
De jos dac-o priveşti în zare,
Iubirea-i doar pe cer o mică pată,
Dar de pământ când se apropie îţi pare
Că poate să cuprindă lumea toată.
Pare a fi o pasăre de foc,
Ce bolta nopţii toamna o brăzdează,
Ca un meteor ce nu stă-n loc,
Ca un cocor prin inimi ce migrează.
Să ştii, iubirea zboară cel mai sus,
Doar îngerii pe lângă ea de se strecoară,
Nu zboară niciodată spre apus,
Spre răsărit iubirea veşnic zboară.
Alte poezii ale autorului
Tot la tine vreau să mă întorc
Mă întrebi curios și cald, ceva de necrezut.
Cum că eu m-aș fi răcit de tine
și iubirea mea pentru tine,
crezi că așa de repede a căzut.
Deși a fost o pauză între noi,
și nu te-am simțit lângă mine,
așteptam să mă săruți cu buzele tale moi,
să mă strângi în brațe tare, să mă lipești de tine.
Nu, băiatul meu brunet, nu m-am răcit de tine.
Simțeam că te sufoc și că prezența mea nu-ți face bine.
Dar mi-ai dovedit contrar și mi-ai explicat cuminte,
cum că de mine îți e dor, și că te-ai învățat minte.
Cu sentimentele confuze și ochii nevinovați,
eu te ascultam pe tine, cât de înflăcărați erați.
Povesteai așa de simplu "A fost o noapte, nu mai mult".
Dar știu că v-ați iubit, de aia tu m-ai pierdut.
M-am retras în bula mea, fără să îmi dau seama,
Și m-am îndepărtat de oameni ca să-mi rezolv inima.
Și îi spuneam cu voce tare, plângând în pumni în noapte,
"Nu poate fi al meu, cu ea poate merge mai departe".
Și uite așa, ai venit atunci și ai întrebat "de ce?",
Eu nu știam la ce te referi, dar tu credeai că sunt rece.
Și privind spre ochii tăi simțeam că fața îmi arde,
Mi-am pus palma spre piept și simțeam inima ce tare bate.
M-ai întrebat simplu, privindu-mă în ochi atent
"Ți-am lipsit? Mă mai iubești?"
Normal ca da...băiatul meu brunet..
A fost o dată..
Ai făcut din iubire... suferință,
Si-ai făcut-o cu propria voință.
M-ai făcut să te urăsc,
Si numele tău să nu-l mai rostesc.
Nu credeam, iubirea mea,
Că așa ușor mă vei uita...
Nu credeam, sufletul meu,
Că vei renunța la tot ce e al meu.
Noi iubire ne-am jurat,
Dar pentru tine a trecut treptat,
De jurăminte ai uitat,
Si pe al meu suflet ai călcat.
Încercări nenumărate am avut,
Să te iert cu inima, nu am putut.
Toată iubirea mea pentru tine,
S-a risipit și a ajuns prin mulțime.
Nu mai sunt al tău, sufletul meu,
Bărbatul care stătea în spatele tău,
Nu mai sunt al tău, îngeraș mic,
De azi...pentru tine sunt un nimic.
Fără tine am învățat,
Că suferința trece treptat.
O nouă persoană eu mi-am căutat,
Și am reușit, însă mă simt pătat.
Dulcele meu hoinar
Și când o să pici,
am să-ți fiu alături și te voi ajuta să te ridici.
Pentru că îmi ești drag,
atât de drag încât aș muta munții din loc pentru tine.
Poate că este ceva mai mult decât îndrăgire,
poate că este ceva acolo în inima mea care vrea de fapt mai mult.
Însă așa cum și tu știi,
mai mult nu putem fi din cauza noastră, a fricilor, a poftelor de dinafară.
Nu suntem îndeajuns de maturi să ne putem jura iubire eternă,
Suntem doar niște copii care vor iubire, afecțiune și multă dragoste.
Dar ce să ne facem, dragul meu hoinar,
că tu alegi nopțile albe și pline de aventură, iar eu,
Eu vreau liniște și siguranța că acasă mă așteaptă același băiat pe care îl iubesc.
Tu ai spus că te vei schimba,
și vei renunța la a mai vâna fete pentru o noapte de amor.
Însă cel mai probabil,
toate astea le-ai spus pentru a-mi crea filme de viitor alături de tine,
Și să te aleg pe tine,
tu să fi singurul băiat pe care să îl iubesc câte zile voi avea.
Dar nu sunt așa de fraieră,
și nu mă încred în tot ceea ce spui, tocmai din pricina minciunilor tale,
Pe care mi le-ai spus fără ca tu să-ți dai seama.
Încercând să-mi explici
toate balivernele înșirate de nenumărate ori,
Eu mă pierd în ochii tăi,
ca o visătoare care privește către luceafărul ce strălucește pe cer.
Și m-am pierdut de atâtea ori în ei,
încât nu mai știu cum să mă adun și să-mi revin din vraja pe care mi-o provoci.
De atâtea ori am încercat să mă regăsesc,
să nu-ți mai privesc cu atâta admirație ochii tăi căprui strălucitori.
Însă nu reușesc, și simt cum
vreau din ce în ce mai mult să îi privesc, să îi admir cu blândețe.
Te-am analizat, cum și tu
îmi cauți privirea pe oriunde mergi, pentru a crea o legătură.
Însă și tu, ca și mine
te pierzi în ochii mei albăstrui precum cerul înseninat și rămâi fără cuvinte.
Deși îmi mărturisești,
faptul că te cuprind emoțiile când mă privești, eu știu de dinainte asta,
Sau poate mă înșel și sunt doar pierdută-n spațiu,
Și doar îmi doresc să-mi fi bărbatul lângă care vreau să trăiesc.
Dar cu toate astea, dulcele meu hoinar,
Te voi alege în altă viață,
să-mi fi tu bărbatul alături de care să-mi petrec anii pe care îi mai am.
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Tot la tine vreau să mă întorc
Mă întrebi curios și cald, ceva de necrezut.
Cum că eu m-aș fi răcit de tine
și iubirea mea pentru tine,
crezi că așa de repede a căzut.
Deși a fost o pauză între noi,
și nu te-am simțit lângă mine,
așteptam să mă săruți cu buzele tale moi,
să mă strângi în brațe tare, să mă lipești de tine.
Nu, băiatul meu brunet, nu m-am răcit de tine.
Simțeam că te sufoc și că prezența mea nu-ți face bine.
Dar mi-ai dovedit contrar și mi-ai explicat cuminte,
cum că de mine îți e dor, și că te-ai învățat minte.
Cu sentimentele confuze și ochii nevinovați,
eu te ascultam pe tine, cât de înflăcărați erați.
Povesteai așa de simplu "A fost o noapte, nu mai mult".
Dar știu că v-ați iubit, de aia tu m-ai pierdut.
M-am retras în bula mea, fără să îmi dau seama,
Și m-am îndepărtat de oameni ca să-mi rezolv inima.
Și îi spuneam cu voce tare, plângând în pumni în noapte,
"Nu poate fi al meu, cu ea poate merge mai departe".
Și uite așa, ai venit atunci și ai întrebat "de ce?",
Eu nu știam la ce te referi, dar tu credeai că sunt rece.
Și privind spre ochii tăi simțeam că fața îmi arde,
Mi-am pus palma spre piept și simțeam inima ce tare bate.
M-ai întrebat simplu, privindu-mă în ochi atent
"Ți-am lipsit? Mă mai iubești?"
Normal ca da...băiatul meu brunet..
A fost o dată..
Ai făcut din iubire... suferință,
Si-ai făcut-o cu propria voință.
M-ai făcut să te urăsc,
Si numele tău să nu-l mai rostesc.
Nu credeam, iubirea mea,
Că așa ușor mă vei uita...
Nu credeam, sufletul meu,
Că vei renunța la tot ce e al meu.
Noi iubire ne-am jurat,
Dar pentru tine a trecut treptat,
De jurăminte ai uitat,
Si pe al meu suflet ai călcat.
Încercări nenumărate am avut,
Să te iert cu inima, nu am putut.
Toată iubirea mea pentru tine,
S-a risipit și a ajuns prin mulțime.
Nu mai sunt al tău, sufletul meu,
Bărbatul care stătea în spatele tău,
Nu mai sunt al tău, îngeraș mic,
De azi...pentru tine sunt un nimic.
Fără tine am învățat,
Că suferința trece treptat.
O nouă persoană eu mi-am căutat,
Și am reușit, însă mă simt pătat.
Dulcele meu hoinar
Și când o să pici,
am să-ți fiu alături și te voi ajuta să te ridici.
Pentru că îmi ești drag,
atât de drag încât aș muta munții din loc pentru tine.
Poate că este ceva mai mult decât îndrăgire,
poate că este ceva acolo în inima mea care vrea de fapt mai mult.
Însă așa cum și tu știi,
mai mult nu putem fi din cauza noastră, a fricilor, a poftelor de dinafară.
Nu suntem îndeajuns de maturi să ne putem jura iubire eternă,
Suntem doar niște copii care vor iubire, afecțiune și multă dragoste.
Dar ce să ne facem, dragul meu hoinar,
că tu alegi nopțile albe și pline de aventură, iar eu,
Eu vreau liniște și siguranța că acasă mă așteaptă același băiat pe care îl iubesc.
Tu ai spus că te vei schimba,
și vei renunța la a mai vâna fete pentru o noapte de amor.
Însă cel mai probabil,
toate astea le-ai spus pentru a-mi crea filme de viitor alături de tine,
Și să te aleg pe tine,
tu să fi singurul băiat pe care să îl iubesc câte zile voi avea.
Dar nu sunt așa de fraieră,
și nu mă încred în tot ceea ce spui, tocmai din pricina minciunilor tale,
Pe care mi le-ai spus fără ca tu să-ți dai seama.
Încercând să-mi explici
toate balivernele înșirate de nenumărate ori,
Eu mă pierd în ochii tăi,
ca o visătoare care privește către luceafărul ce strălucește pe cer.
Și m-am pierdut de atâtea ori în ei,
încât nu mai știu cum să mă adun și să-mi revin din vraja pe care mi-o provoci.
De atâtea ori am încercat să mă regăsesc,
să nu-ți mai privesc cu atâta admirație ochii tăi căprui strălucitori.
Însă nu reușesc, și simt cum
vreau din ce în ce mai mult să îi privesc, să îi admir cu blândețe.
Te-am analizat, cum și tu
îmi cauți privirea pe oriunde mergi, pentru a crea o legătură.
Însă și tu, ca și mine
te pierzi în ochii mei albăstrui precum cerul înseninat și rămâi fără cuvinte.
Deși îmi mărturisești,
faptul că te cuprind emoțiile când mă privești, eu știu de dinainte asta,
Sau poate mă înșel și sunt doar pierdută-n spațiu,
Și doar îmi doresc să-mi fi bărbatul lângă care vreau să trăiesc.
Dar cu toate astea, dulcele meu hoinar,
Te voi alege în altă viață,
să-mi fi tu bărbatul alături de care să-mi petrec anii pe care îi mai am.
Haide să fim...
Și dacă aș plânge ce aș rezolva?
Să-mi înec amarul în băutură?
Când știu exact că nu-ți mai pot avea inima...
Te vreau... te vreau iar lângă mine..
Însă îmi e frică... îmi e frică de a ta respingere
Tot ce știu este că iubirea ta a existat,
Iar eu în fiecare secundă de ea am profitat
Și împreună de probleme noi doi am scăpat.
Hai să fim iar împreună...
Hai să ne iubim din nou
Ne vom duce înapoi pe lună
Și-ți voi picta un tablou
Tot la tine vreau să mă întorc
Mă întrebi curios și cald, ceva de necrezut.
Cum că eu m-aș fi răcit de tine
și iubirea mea pentru tine,
crezi că așa de repede a căzut.
Deși a fost o pauză între noi,
și nu te-am simțit lângă mine,
așteptam să mă săruți cu buzele tale moi,
să mă strângi în brațe tare, să mă lipești de tine.
Nu, băiatul meu brunet, nu m-am răcit de tine.
Simțeam că te sufoc și că prezența mea nu-ți face bine.
Dar mi-ai dovedit contrar și mi-ai explicat cuminte,
cum că de mine îți e dor, și că te-ai învățat minte.
Cu sentimentele confuze și ochii nevinovați,
eu te ascultam pe tine, cât de înflăcărați erați.
Povesteai așa de simplu "A fost o noapte, nu mai mult".
Dar știu că v-ați iubit, de aia tu m-ai pierdut.
M-am retras în bula mea, fără să îmi dau seama,
Și m-am îndepărtat de oameni ca să-mi rezolv inima.
Și îi spuneam cu voce tare, plângând în pumni în noapte,
"Nu poate fi al meu, cu ea poate merge mai departe".
Și uite așa, ai venit atunci și ai întrebat "de ce?",
Eu nu știam la ce te referi, dar tu credeai că sunt rece.
Și privind spre ochii tăi simțeam că fața îmi arde,
Mi-am pus palma spre piept și simțeam inima ce tare bate.
M-ai întrebat simplu, privindu-mă în ochi atent
"Ți-am lipsit? Mă mai iubești?"
Normal ca da...băiatul meu brunet..
A fost o dată..
Ai făcut din iubire... suferință,
Si-ai făcut-o cu propria voință.
M-ai făcut să te urăsc,
Si numele tău să nu-l mai rostesc.
Nu credeam, iubirea mea,
Că așa ușor mă vei uita...
Nu credeam, sufletul meu,
Că vei renunța la tot ce e al meu.
Noi iubire ne-am jurat,
Dar pentru tine a trecut treptat,
De jurăminte ai uitat,
Si pe al meu suflet ai călcat.
Încercări nenumărate am avut,
Să te iert cu inima, nu am putut.
Toată iubirea mea pentru tine,
S-a risipit și a ajuns prin mulțime.
Nu mai sunt al tău, sufletul meu,
Bărbatul care stătea în spatele tău,
Nu mai sunt al tău, îngeraș mic,
De azi...pentru tine sunt un nimic.
Fără tine am învățat,
Că suferința trece treptat.
O nouă persoană eu mi-am căutat,
Și am reușit, însă mă simt pătat.