Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 7 februarie 2024
Vizualizări: 547
Poezii din aceiaşi categorie
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.
Nunta(destin)
Motto:Bunul meu vorbind despre razboi
...cazut ca o amintire in mintea unui batran
ma scotoceam de vlaga dans sinistru
ma ridicam si-n ceata cautam
sa ma intorc...dar asta-i peste poate
iar ea tot secera dansand prin jur
incremenit am asteptat sa vina
dar a trecut si glasu-i ca de tina
l-am ascultat cum tot vibra in noapte
Ridica-te fiinta si te du
Pe tine te asteapta alta Moarte
Dus si intors spre tine
azi m ai pictat
cu pensula m ai colorat
cu inima m ai presat
ca intr o armonie de neuitat
cand m ai alintat
cu semne si critici
am crezut ca pici
intr o groapa cu septici
dar ne am regasit
printre valuri
de catre ranile
provocate de criticile
pe care mi le oferi
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Dezamăgire
Unde-s promisiunile, pe care le făceai
Îmbrățișările ce pentru mine le păstrai?...
Ai zis că îți sunt dragă, și mult m-am bucurat
Păcat c-au fost doar vorbe, nimic adevărat!
Dar mult am mai greșit, să cred că tu nu minți
Erau doar vorbe goale, niște gogoși fierbinți.
Pe-atunci atât de mult, cu drag eu te-ascultam
Și fiecare vorbă, în sufletul o strângeam.
Cu ochii tăi frumoși și vorba minunată
Frumos m-ai cucerit ca pe-o naivă fată.
În suflet imi puneam, vorbele tale calde
N-aș fi crezut vreodată, că nu-s adevărate!
Gânduri !
Nici o pată de lumină
În destin nu ne așteaptă
Soarta ne-au făcut-o alții
Hărpăreți și îmbuibați ,
Legea nu-i pentru toți dreaptă .
Legea apără averea
Pentrucă ei au și puterea ,
Îngrădiți de privilegii ,
Ne promit la patru ani
Trai mai bun și mai mulți bani!
DOAR ATĂT
Nu doresc să am mai mult
Mi-e destul să ies afară
Să mă îmbăt cu primăvară
Să privesc cum iarba crește
Raza soarelui pe creste.
Cum înfloresc trandafirii
Și cum apa în vad se zbate
Iar prin lacul plin de nuferi
În barcă să ăncremenesc...
Doar așa vreau să trăiesc.
Nunta(destin)
Motto:Bunul meu vorbind despre razboi
...cazut ca o amintire in mintea unui batran
ma scotoceam de vlaga dans sinistru
ma ridicam si-n ceata cautam
sa ma intorc...dar asta-i peste poate
iar ea tot secera dansand prin jur
incremenit am asteptat sa vina
dar a trecut si glasu-i ca de tina
l-am ascultat cum tot vibra in noapte
Ridica-te fiinta si te du
Pe tine te asteapta alta Moarte
Dus si intors spre tine
azi m ai pictat
cu pensula m ai colorat
cu inima m ai presat
ca intr o armonie de neuitat
cand m ai alintat
cu semne si critici
am crezut ca pici
intr o groapa cu septici
dar ne am regasit
printre valuri
de catre ranile
provocate de criticile
pe care mi le oferi
Ecou de poezie
Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie
Așteptând cuvintele în zori.
Sunetul tăcerii, se simte doar in
ploaie.
lar versurile se văd doar printre
nori.
Cuvintele purtate prin vânturi
străine,
Se-așează pe ståncile inalte,
Se-aud ecouri de poezie,
Le vezi aici, dar sunt in altă parte.
Dezamăgire
Unde-s promisiunile, pe care le făceai
Îmbrățișările ce pentru mine le păstrai?...
Ai zis că îți sunt dragă, și mult m-am bucurat
Păcat c-au fost doar vorbe, nimic adevărat!
Dar mult am mai greșit, să cred că tu nu minți
Erau doar vorbe goale, niște gogoși fierbinți.
Pe-atunci atât de mult, cu drag eu te-ascultam
Și fiecare vorbă, în sufletul o strângeam.
Cu ochii tăi frumoși și vorba minunată
Frumos m-ai cucerit ca pe-o naivă fată.
În suflet imi puneam, vorbele tale calde
N-aș fi crezut vreodată, că nu-s adevărate!
Gânduri !
Nici o pată de lumină
În destin nu ne așteaptă
Soarta ne-au făcut-o alții
Hărpăreți și îmbuibați ,
Legea nu-i pentru toți dreaptă .
Legea apără averea
Pentrucă ei au și puterea ,
Îngrădiți de privilegii ,
Ne promit la patru ani
Trai mai bun și mai mulți bani!
Alte poezii ale autorului
Erotism
Crezi tu că cei ce spun iubirii consumabil,
Cei care-n nebunia lor
Purtați de valul creat ca un tsunami în chip misterios
Fie ca recompensă sau mai degrabă aprigă pedeapsă
Ce-s încercați de propriile plăceri
Și duși in larg trezindu-se în disperata singurătate,
Cer umiliți salvarea unui Dumnezeu inexistent,absent sau surd sau cine știe cum arată....
Iar eu cel ce îți scrie sonete de amor și-ți pune întrebări ce-s din hârtie creponată,
Vrând să-ți sărute gingasele-ți degete de la picioare,
Ori coapsele,sânii și tot ce ai ca zestre
Și-s bine ferecate și păstrate sacru,
Nici tu neștiind cui să oferi atâtea nestemate,
Doar zeii olimpieni putând să-ți afle viitorul,
Sau poate niciodată nici aceștia,
Fie el Zeus ori Jupiter...
Doar le ascunzi ca un tezaur!
Atâta voluptate dar și frumusețe irosită;
De ce-ai ales singuratatea preafrumoaso...?
Cerșesc amorul tău precum un sclav umil din Roma veche,
Îți vreau parfumul trupului,
Și respirația să-ți gust..!
Ești tu o ființă omenească ce vrea să fie pururea iubită?
Ori ești o simplă stâncă rătăcită
Ce lasă valurile mării s-o sărute,
Să stea cuprinsă veșnic in tăcere,
Precum mormintele ce sunt lipsite de viață ori înviere ..
Nu ești tu pentru mine erotismul însuși,
Nu are dragostea așa ceva?
Nu suntem noi însăși iubirea ce trupurile le subjugă?
Nu-i dragostea chiar nebunia ce-și cere partea,
E tragedia amorul comediei,
De ce nu vrei sa-mi spui care e taina ta?
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Șoapte
Când vorbele mor devin șoapte
Cuvintele-s prea grele..
Totuși au viață rătăcită și seacă
Tăcerea le stă deasupra stingheră,râde de ele!
Lacrimile mele ți le-am dat toate,
Amorul acum este dorul İubirea ce doare și-a luat zborul,
Visele tale sau dorințele mele sunt valurile mării ce se dizolvă,
Clipă de clipă pe țărmul unde-ți stă piciorul,
Iar scoicile albe toate sunt corul ce-ți cântă în șoapte!
Iubirea sosește iar în portul,
De unde vaporul pleacă pe norul ce nicicând pirații pot să ajungă,
Iubirea-mi să fure,
E vorba de tine sau de gingașele-ți vorbe moarte sau nerostitele șoapte!
(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Simplitate,dragoste, Dumnezeu
Iubito,nu vrei să ne transformăm in mare?
Tu să fii valurile și eu țărmul
Să ne îmbrățișăm mereu...
Fie pe vreme bună
Ori pe furtună,
Pe ger sau pe căldură,
Să ne iubim fără-ncetare
În simplitate cu Dumnezeu?
Iubito nu crezi că vremea noastră este astăzi?
Surâsul tău să fie fericirea mea?
Iar pașii tăi molcomi
Să-mi mângâie obrajii,
Iar eu s-aștept sărutul tău
Cel magic și plin de amor,
Dar care întârzie să vină
Eu știind că timpul său
Este aproape,dar astăzi
Stă încă captiv prins de un nor...?
Iubito,alungă-mi așteptarea
Și tristețea,
Adu-mi speranța dar și culoarea,
Vorbeste-mi de simplitate
Dragoste și Dumnezeu!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Erotism
Crezi tu că cei ce spun iubirii consumabil,
Cei care-n nebunia lor
Purtați de valul creat ca un tsunami în chip misterios
Fie ca recompensă sau mai degrabă aprigă pedeapsă
Ce-s încercați de propriile plăceri
Și duși in larg trezindu-se în disperata singurătate,
Cer umiliți salvarea unui Dumnezeu inexistent,absent sau surd sau cine știe cum arată....
Iar eu cel ce îți scrie sonete de amor și-ți pune întrebări ce-s din hârtie creponată,
Vrând să-ți sărute gingasele-ți degete de la picioare,
Ori coapsele,sânii și tot ce ai ca zestre
Și-s bine ferecate și păstrate sacru,
Nici tu neștiind cui să oferi atâtea nestemate,
Doar zeii olimpieni putând să-ți afle viitorul,
Sau poate niciodată nici aceștia,
Fie el Zeus ori Jupiter...
Doar le ascunzi ca un tezaur!
Atâta voluptate dar și frumusețe irosită;
De ce-ai ales singuratatea preafrumoaso...?
Cerșesc amorul tău precum un sclav umil din Roma veche,
Îți vreau parfumul trupului,
Și respirația să-ți gust..!
Ești tu o ființă omenească ce vrea să fie pururea iubită?
Ori ești o simplă stâncă rătăcită
Ce lasă valurile mării s-o sărute,
Să stea cuprinsă veșnic in tăcere,
Precum mormintele ce sunt lipsite de viață ori înviere ..
Nu ești tu pentru mine erotismul însuși,
Nu are dragostea așa ceva?
Nu suntem noi însăși iubirea ce trupurile le subjugă?
Nu-i dragostea chiar nebunia ce-și cere partea,
E tragedia amorul comediei,
De ce nu vrei sa-mi spui care e taina ta?
(29 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Știu
Știu că poți iubi tandru,platonic
Fără ale pământului dorințe...
Că-ți place liniștea
Dar și marea cu zgomotul valurilor ei,
Că eu,poate nu sunt ce vrei
Sau poate că da,de ce nu?
Pot fi o mare iubire de-a ta!
Tot ce trebuie să faci e să-mi ceri,
Să mă cerți, să ierți
Să crezi în amorul ce astăzi nu-l vrei sau nu-l vezi..
Sau poate-l dorești mai blajin..
Să speri știind că-s multe griji,greutăți și ispite,
Vorbele vin deja risipte..
Iubito,fără tine nu există nici astazi sau mâine,viitor sau sărut,
Ori amorul ce se vrea viu și el!
Nu e dragostea cum am spus
Rugaciunea lui İisus Dumnezeu?
Iubito te iubesc infinit
Cerșetor de iubiri ne-mplinite îți sunt,
Port otrava fericirii din dulcele-ți mistic blestemat sărut,
Când te-aștept și plâng...
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Șoapte
Când vorbele mor devin șoapte
Cuvintele-s prea grele..
Totuși au viață rătăcită și seacă
Tăcerea le stă deasupra stingheră,râde de ele!
Lacrimile mele ți le-am dat toate,
Amorul acum este dorul İubirea ce doare și-a luat zborul,
Visele tale sau dorințele mele sunt valurile mării ce se dizolvă,
Clipă de clipă pe țărmul unde-ți stă piciorul,
Iar scoicile albe toate sunt corul ce-ți cântă în șoapte!
Iubirea sosește iar în portul,
De unde vaporul pleacă pe norul ce nicicând pirații pot să ajungă,
Iubirea-mi să fure,
E vorba de tine sau de gingașele-ți vorbe moarte sau nerostitele șoapte!
(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Simplitate,dragoste, Dumnezeu
Iubito,nu vrei să ne transformăm in mare?
Tu să fii valurile și eu țărmul
Să ne îmbrățișăm mereu...
Fie pe vreme bună
Ori pe furtună,
Pe ger sau pe căldură,
Să ne iubim fără-ncetare
În simplitate cu Dumnezeu?
Iubito nu crezi că vremea noastră este astăzi?
Surâsul tău să fie fericirea mea?
Iar pașii tăi molcomi
Să-mi mângâie obrajii,
Iar eu s-aștept sărutul tău
Cel magic și plin de amor,
Dar care întârzie să vină
Eu știind că timpul său
Este aproape,dar astăzi
Stă încă captiv prins de un nor...?
Iubito,alungă-mi așteptarea
Și tristețea,
Adu-mi speranța dar și culoarea,
Vorbeste-mi de simplitate
Dragoste și Dumnezeu!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Săgețile lui Cupidon
De n-ai știut iubita mea
Cum ne-au străpuns săgețile lui Cupidon,
Povestea lui Amor se pare că-i asemenea lui Eros,
Și toată taina iubirii ce ne-a cuprins
Pe mine mai întâi apoi pe amândoi,
Desigur și pe tine,
Pare un vis trimis de zei să ne iubim!
E dragostea destinul unor oameni obișnuiți ca noi?
Ori noi bieți muritori înflăcărați și îmbătați de-a lui Amor licoare,
Am devenit niște mici zei
Cuprinși de o iubire așa mare?
Ce mai contează acum acestea toate,
Ce-mi par mărunte pe lângă o dragoste ce crește cât un munte,
Căci clipele frumoase de iubire
Ce-am trăit sau cele ce încă nu-s venite,
Nu se aseamănă cu mai nimic
Din cele povestite!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)