Credința
Libertatea este Însuși Dumnezeu,
Chiar dacă nimeni nu știe cine este Acesta...
Credința este libertatea ta de a-ți închipui ce vrei!
Voința este libertatea de a crede,
De a nu renunța ușor,
Iar Dumnezeu este partenerul tău nemuritor!
Cine crede în Dumnezeu nu-i niciodată singur,
Chiar aflându-se în cea mai aspră singuratate...
Renegat,uitat,alungat!
Desigur,credința poate fi oarbă,
Este o metaforă doar!
Oamenii sunt orbi în realitate,
Le cercetează pe toate,
Văd doar ce se poate,
Chiar dacă au primit ochi
Ce-i poartă de formă!
(27 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 15 septembrie 2023
Vizualizări: 604
Poezii din aceiaşi categorie
Toamna la pedală!
Călătoresc pe drum de munte
Și pedalez către Izvorul Alb,
Nu simt să merg la hibernare
Cât timpul mai este încă cald.
Mă uit în dreapta și văd lacul
Ce se numește Bâtca Doamnei,
E plin de lebede, gâște și rațe
Ce parte fac din sânul toamnei.
În stânga mea se-ntinde pădurea
Cu al ei colorit bătând spre arămiu,
E frunza cândva verde de foioase
Ce va cădea pe jos într-un târziu.
În față se aude apa unui izvor
Ce iese de milenii dintre stânci,
Și unde setea des ne-o potoleam
Pe când eram doar niște țânci.
Privesc în spate și-mi văd orașul
Ce poartă acum haină modernă,
Ce vă așteaptă zilnic să-l vizitați
Iar seara să cinați într-o tavernă.
Ajung lângă izvorul dintre stânci
Când soarele dispare după munte,
Setea îmi potolesc și-o iau la vale
Atent să nu alunec trecând pe punte.
În drum spre casă vizitez și-o piață
De unde cumpăr bunătăți de toamnă,
De la țărani ce știu lucra pământul
Citind biletul scris de a mea doamnă!
La fântână
Sta fetita la fântână,
Sta cu lacrimi de durere,
Are o poza în mana,
Ce o strânge cu putere.
E portretul mamei sale,
Chipul ei de îngeraș,
Sta fetita, plânge tare,
Are lacrimi pe obraji.
La fântână se retrage,
Și o cheamă, o imploră,
S-o mai ia o data-n brate,
Sa-și mai vadă viitorul.
Un izvor de apa lina,
Ochii ei înlăcrimați,
Nimeni nu o mai alina,
Nici chiar tata, nici chiar frați.
La fântână,
Sta fetita supărată,
Fără mama, fără tata,
Pe-al ei suflet cu o pată.
Pata ce nu se mai șterge,
Rămâne un mare semn,
Imprimat în ochi și in sânge,
Si-n viata ei etern.
Vis
Și brusc în tot coșmarul ce-l aveam,
Azi-noapte te-am visat subit,
Cu tâmpla-n palme îți stăteam,
Și parc-o veșnicie am dormit.
Aveam în ochi și zâmbete, și lacrimi,
Iar pielea-ți mirosea a nou născut,
Străin eram acum de acele patimi,
Pe care nopți în șir le-am străbătut.
Am strâns în pumni frumoasa clipă,
Să nu te pierd în zori ca pe un gând,
Dar raza dimineții-n pripă,
Te-a risipit din visul meu plăpând.
Parfumul tău de îngeri și tăcere,
Plutea pe perna albă, nefiresc,
Și văduvit de blânda-ți mângâiere,
Am vrut ca viața să-mi sfârșesc.
Și te-am strigat minute-n șir,
Apoi m-am cufundat în beznă,
Voiam prezența să-ți respir,
Și să te leg, ca să nu fugi, de gleznă.
Vara
Să fie vara astăzi, distinsa doamnă,
Cu verde mult și cânt de cuc?
Plecată-i iar prea înflorita primăvară,
Copila sau domnișoara de odinioară,
Ce-i astăzi doar vesel vis...
Dar trimițându-și în schimb surata,vara,
Ce arde cu-al său soare totul
Știind s-aducă doar speranța,
Să lase viața să cuvânte,
Natura să se veselească
Pe noi să ne încânte ca la bâlci,
Privirile să ni le prindă gingaș
În vii culori ce glăsuiesc melodios,
Cântând o simfonie ce-mi pare cunoscută,
Adusă din depărtări celeste ce veșnicia prevestesc...
Ei bine prea frumoasă vară,
De data asta îți promit,
Că te voi prinde de-o aripă,
Să stai pe loc etern la mine-n gând!
(23 mai 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Telegramă
Am rătăcit prin neguri de cuvinte,
Căutător de sens în cer pustiu,
Și am dosit sub frunze-ngălbenite,
Al toamnei cânt ce păsările-l știu.
Am altoit cu versuri pomi și ruguri,
Sub ochii goi ai lumii prea grăbite,
Privirile le-au explodat în muguri,
Și au văzut pe ram poeme înflorite.
M-au recitat străini cu voci de piatră,
Și au rămas cu toții fără glas,
Un vraf de cărți am adunat pe vatră,
Pe care de sămânță-am să le las.
Am scris în umbre fără de contur,
Cu litere de foc, pe vânturi stinse,
Să-mi fie toată iarba împrejur,
O pajiște de librării încinse.
Voi fi uitarea scrisă pe pereți,
Un vis ce-n noapte se destramă,
O lacrimă din plânsuri de poeți,
Trimisă lumii într-o telegramă.
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Toamna la pedală!
Călătoresc pe drum de munte
Și pedalez către Izvorul Alb,
Nu simt să merg la hibernare
Cât timpul mai este încă cald.
Mă uit în dreapta și văd lacul
Ce se numește Bâtca Doamnei,
E plin de lebede, gâște și rațe
Ce parte fac din sânul toamnei.
În stânga mea se-ntinde pădurea
Cu al ei colorit bătând spre arămiu,
E frunza cândva verde de foioase
Ce va cădea pe jos într-un târziu.
În față se aude apa unui izvor
Ce iese de milenii dintre stânci,
Și unde setea des ne-o potoleam
Pe când eram doar niște țânci.
Privesc în spate și-mi văd orașul
Ce poartă acum haină modernă,
Ce vă așteaptă zilnic să-l vizitați
Iar seara să cinați într-o tavernă.
Ajung lângă izvorul dintre stânci
Când soarele dispare după munte,
Setea îmi potolesc și-o iau la vale
Atent să nu alunec trecând pe punte.
În drum spre casă vizitez și-o piață
De unde cumpăr bunătăți de toamnă,
De la țărani ce știu lucra pământul
Citind biletul scris de a mea doamnă!
La fântână
Sta fetita la fântână,
Sta cu lacrimi de durere,
Are o poza în mana,
Ce o strânge cu putere.
E portretul mamei sale,
Chipul ei de îngeraș,
Sta fetita, plânge tare,
Are lacrimi pe obraji.
La fântână se retrage,
Și o cheamă, o imploră,
S-o mai ia o data-n brate,
Sa-și mai vadă viitorul.
Un izvor de apa lina,
Ochii ei înlăcrimați,
Nimeni nu o mai alina,
Nici chiar tata, nici chiar frați.
La fântână,
Sta fetita supărată,
Fără mama, fără tata,
Pe-al ei suflet cu o pată.
Pata ce nu se mai șterge,
Rămâne un mare semn,
Imprimat în ochi și in sânge,
Si-n viata ei etern.
Vis
Și brusc în tot coșmarul ce-l aveam,
Azi-noapte te-am visat subit,
Cu tâmpla-n palme îți stăteam,
Și parc-o veșnicie am dormit.
Aveam în ochi și zâmbete, și lacrimi,
Iar pielea-ți mirosea a nou născut,
Străin eram acum de acele patimi,
Pe care nopți în șir le-am străbătut.
Am strâns în pumni frumoasa clipă,
Să nu te pierd în zori ca pe un gând,
Dar raza dimineții-n pripă,
Te-a risipit din visul meu plăpând.
Parfumul tău de îngeri și tăcere,
Plutea pe perna albă, nefiresc,
Și văduvit de blânda-ți mângâiere,
Am vrut ca viața să-mi sfârșesc.
Și te-am strigat minute-n șir,
Apoi m-am cufundat în beznă,
Voiam prezența să-ți respir,
Și să te leg, ca să nu fugi, de gleznă.
Vara
Să fie vara astăzi, distinsa doamnă,
Cu verde mult și cânt de cuc?
Plecată-i iar prea înflorita primăvară,
Copila sau domnișoara de odinioară,
Ce-i astăzi doar vesel vis...
Dar trimițându-și în schimb surata,vara,
Ce arde cu-al său soare totul
Știind s-aducă doar speranța,
Să lase viața să cuvânte,
Natura să se veselească
Pe noi să ne încânte ca la bâlci,
Privirile să ni le prindă gingaș
În vii culori ce glăsuiesc melodios,
Cântând o simfonie ce-mi pare cunoscută,
Adusă din depărtări celeste ce veșnicia prevestesc...
Ei bine prea frumoasă vară,
De data asta îți promit,
Că te voi prinde de-o aripă,
Să stai pe loc etern la mine-n gând!
(23 mai 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Telegramă
Am rătăcit prin neguri de cuvinte,
Căutător de sens în cer pustiu,
Și am dosit sub frunze-ngălbenite,
Al toamnei cânt ce păsările-l știu.
Am altoit cu versuri pomi și ruguri,
Sub ochii goi ai lumii prea grăbite,
Privirile le-au explodat în muguri,
Și au văzut pe ram poeme înflorite.
M-au recitat străini cu voci de piatră,
Și au rămas cu toții fără glas,
Un vraf de cărți am adunat pe vatră,
Pe care de sămânță-am să le las.
Am scris în umbre fără de contur,
Cu litere de foc, pe vânturi stinse,
Să-mi fie toată iarba împrejur,
O pajiște de librării încinse.
Voi fi uitarea scrisă pe pereți,
Un vis ce-n noapte se destramă,
O lacrimă din plânsuri de poeți,
Trimisă lumii într-o telegramă.
Viitor rescris
De fel sunt o persoană veselă
Dar sufletul mi-i încă traumat
Și pentru el azi m-am decis
Să închid ușa pe care să revii, am tot așteptat.
Încerc să-mi fac curat prin gânduri
Să-mi fac ordine în minte și suflet
Trec prin filtru orice capitol
Anulez orice urmă de teamă și urlet.
Îmi iau rămas bun de la iluzii și vise uitate
Adio spun celor ca tine, falși, cu vorbe ciudate
Refuz să mă mai pierd în priviri înșelătoare
M-a costat atât de mult...privirea ta întâmplătoare!
Anulez pe rând, amintiri din trecutul ce doare
Învăț în fiecare zi să mă prețuiesc fără ezitare
Să uit durerea ce-ai lasat-o să fie autoare,
Să-mi rescriu viitorul, să te las în uitare...
Alte poezii ale autorului
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Blestemul prezentului
Prezentul calcă în picioare tot ce prinde în vajnicele-i brațe!
Pământul cu munții și marea
Pe tine,pe mine,pe voi,pe noi toți ;
Și-n timpul acesta se calcă pe sine fără să știe nebunul că moare!
Prezentul este viața sau moartea și istoria toată este clipa ce vine din trecutul ce mort pare dar nu este!
Vechiul trăiește clipa prezentă,
Precum strămoșii tăi morți de milenii
Respiră acum prin tine!
(10 septembrie 2023 H.S Irepetabila iubire)
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Iartă
Iartă înger frumos!
Treci cu vederea cuvintele deșarte,
Iubirea nu o stinge ca pe o
lumânare,
Gonește tot ce-i rău,tristețea care doare,
Zâmbește iar înger frumos,
Transformă ziua asta în dulce sărbătoare!
(8 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dragostea nu moare niciodată
Cei care spun că dragostea la rându-i moare,
Sunt cei care nu știu ce e iubirea!
Eu însumi am aflat de la iubita Vasilica
Secretul nemuririi amorului,iubirii,dragostei...
Căci este mult mai simplu
Să previ decât a repara!
Amorul moare dacă e lăsat în părăsire
Cu siguranță se întâmplă așa!
Cu lucruri mici sau daruri ce par neînsemnate,
Nu-l lași să plece să dispară !
De vrei ca dragostea să viețuiască veșnic
Hrănește-o zilnic cu ceva,
O vorbă bună, un sărut sau o speranță,
Si n-o lăsa așa vreodată ca să moară!
(9 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fetița de la strungă
Tu ești fetița de la strungă
Poate greșesc,de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
Ești fata zeului de peste dealuri
Sau poate ești fetița Cerului fără sfârșit,
Eu cred la fel de bine și așa...
Ori ești adusă de vânturile verii
Căci barza vara te-a adus...
Astăzi tu ești cea mai frumoasă pentru mine
Și știu că zilnic pot să-ți spun
Că te iubesc,
Chiar dacă ieri ți-am spus-o
Și îți voi spune iarăși și iarăși
Dar altfel de fiecare dată ,te asigur..
Tu ești fetița de la strungă,
Poate greșesc, de la colibă sigur,
Pe tine te iubesc!
(12 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Blestemul prezentului
Prezentul calcă în picioare tot ce prinde în vajnicele-i brațe!
Pământul cu munții și marea
Pe tine,pe mine,pe voi,pe noi toți ;
Și-n timpul acesta se calcă pe sine fără să știe nebunul că moare!
Prezentul este viața sau moartea și istoria toată este clipa ce vine din trecutul ce mort pare dar nu este!
Vechiul trăiește clipa prezentă,
Precum strămoșii tăi morți de milenii
Respiră acum prin tine!
(10 septembrie 2023 H.S Irepetabila iubire)
Poem de seară
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Ca personaje vii ce-s vesel colorate!
Iubindu-ne din timpurile vechi Sau antice,demult apuse,
Atât de vechi încât nici nume nu purtam....
Eram doar duhuri vorbitoare
Ce caută iubirea,
Eu căutându-te pe tine
Iar tu mă așteptai pe mine,
Știu bine ce îți spun...
Iubirea exista atunci ca și în zilele prezente,
Mulți gânditori se întrebau,
Dacă este cumva virtute?
Să poți să mori pentru amor sau libertate,
Sau să refuzi o simplă existență
Vorbesc acum de mine,
Nemaiputând concepe viața fără tine!
Poemele de seară îți aparțin doar ție ...
Nu au prea multe rânduri,
Mă au pe mine și pe tine
Și se termină vesel cu vorbe de iubire,
Le scriu altfel de fiecare dată,
Ți le trimit într-o cutie cu fundă violet
Culoarea-ți preferată!
(6 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Iartă
Iartă înger frumos!
Treci cu vederea cuvintele deșarte,
Iubirea nu o stinge ca pe o
lumânare,
Gonește tot ce-i rău,tristețea care doare,
Zâmbește iar înger frumos,
Transformă ziua asta în dulce sărbătoare!
(8 martie 2024 Vasilica dragostea mea)