Secretul iubirii
Există secretul iubirii,
Exista iubire,
Așa cum există secretul privirii...
Când ochii privesc ce-i ascuns..
Secretul apare și-n vise,
Are glas de chitară
Sau cântă duios sau promite
Amorul ascuns sau cerul cu îngerii săi..
Iubito,tu ești secretul cel mare,
Harul coboară la mine,
Ochii închiși se deschid lesne
Mintea incepe a pricepe,
Iubirea vorbește prea dulce
Mesaje criptate greu înțelese
Erau mute și surde,
De tine erau scrise,
Astăzi citite de noi doi,
Secretul iubirii dispare
Există iubire fără secrete,
Cu siguranță e vorba de noi!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 25 februarie 2024
Vizualizări: 543
Poezii din aceiaşi categorie
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
Dor
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Și de ochii mei albaștri
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Când ochii mei verzi vedeau cât suferi după alții
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că te-ai schimbat, o simți
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Nu încerca să mai explici
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că n-ai putut să dormi deloc
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Karma nu ține cont de noroc
Mi-ai scris că iți e dor de mine
M-ai și sunat dar n-am răspuns
Știam că minți, că nu îți e bine
Mereu spuneai că nu-s de ajuns
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
te voi uita.
cred că te voi uita,
pentru tot ce ai făcut si ce n-ai făcut.
căci plângând tu m-ai lăsat,
iar iubire nu ai dat.
te-am uitat pe jumătate,
dar dorul de tine încă doare.
încă îmi amintesc,
acele minciuni copilăroase,
ce fapte n-au devenit.
vreau să te uit,
pentru că m-ai trădat,
sufletul l-ai sfărâmat,
și pe mine m-ai aruncat.
te-am uitat,
sau de fapt nu te-am uitat..
pentru ca încă te scriu.
sentimente nu mai am,
iar viata culoare prinde.
încă te simt ca aminire,
care uitării trebuie să-i dau.
nu mai simt nimic pentru tine.
nici ură,dar nici iubire.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
Pacientul tău
Încerc sa scriu fara sa cred
Ca singur,viata isi are rostul,
Disperat sa nu te pierd,
Cand simt ca nu trec testul.
Bolnav de tine,dependent
Mi e dor de a ta imbratisare,
Iubirea ta e tratament
Si glasul dulce alinare.
Ești toata noaptea ,cand nu dorm,
Alunec printre stele căzătoare!
Și toata ziua, cand am somn,
Visez la stele plutitoare...
M-am saturat,
Să nu ma satur de tine!
Iubesc ce esti! Iubesc cum esti!
Și nu mă pot abține.
Exemplul meu,greu de urmat,
Pentru minte inspirație,
În mâna ta răman blocat
Ca pacient in operație.
Desfă-mi inima usor,
Înpacheteaz-o bine...
Fă-o lui Dumnezeu cadou
Și locuiește-n mine.
Dor
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Și de ochii mei albaștri
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Când ochii mei verzi vedeau cât suferi după alții
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că te-ai schimbat, o simți
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Nu încerca să mai explici
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că n-ai putut să dormi deloc
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Karma nu ține cont de noroc
Mi-ai scris că iți e dor de mine
M-ai și sunat dar n-am răspuns
Știam că minți, că nu îți e bine
Mereu spuneai că nu-s de ajuns
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Te-aș suna….
Oricât aș vrea, nu te pot descrie,
Privindu-te, sufletu-mi saltă de bucurie.
Și te-aș suna, să-ți împărtășesc a mea iubire,
Că nu te las să ajungi o simplă amintire.
Că-n fiecare zi, mor câte puțin,
Când plouă cu regrete din al meu suspin.
Suspine pline de dragoste și dor,
Zăcute într-un sunet amețitor.
Aș da orice să te mai văd odată,
Amia iubire să fie mângâiată.
Și chiar de-ar fi doar un vis,
Să-ți pot șopti ce am de zis…
Și-n taina nopții, când stelele veghează,
Speranța-mi renaște , iubirea nu mă lasă,
În visele mele, te caut neîncetat,
Cu dorul ce mereu m-a frământat.
Alte poezii ale autorului
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
Darul
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești,
Știu că așa arată fericirea
Și știu c-ai început să mă iubești.
Cu tine ziua își are rostul,
Iar fără tine toate-s scrum,
Așa pățești când dragostea se naște,
Nimic din astă lume nu-ți mai aparține,
Pe toate ochii tăi le văd sau le privesc,
Ca tainice minuni din cer sosite,
Eu doar iubindu-te,
Pot zice c-am inceput să sper...
Căci viața asta este trecatoare,
Iluzie precum un fum,
Ce să-ți dorești ,doar cu ardoare,
Decât iubirea care nu mai moare,
Știindu-ne și tu și eu cu Dumnezeu,
Mergând doar cu Hristos pe singura cărare,
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești !
(14 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubitei mele
Iubito, îți voi rosti acele vorbe infinite de amor,
Știind că sunt născute doar din dorul ce ți-l port mereu
Iubindu-te nu cum îmi pot imagina,
Ci doar cum simt!
Tu ești Zeița mea!
Ești însăși dragostea ce-am prins,
Precum pescarul crede în năvodul său,
Eu am crezut în Dumnezeu cerând,
Și uite ai sosit....
Ești preafrumosul Paradis,
Ești visul visurilor acelui trubadur rătăcitor ce sunt,
Ești doar prezentul fericit,
Ori îngerul ce mi-i trimis!
Iubito, îți voi rosti acele vorbe infinite de amor,
Știind că sunt născute doar din dorul ce ți-l port mereu
Iubindu-te nu cum îmi pot imagina,
Ci doar cum simt!
Tu ești Zeița mea!
(26 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
Darul
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești,
Știu că așa arată fericirea
Și știu c-ai început să mă iubești.
Cu tine ziua își are rostul,
Iar fără tine toate-s scrum,
Așa pățești când dragostea se naște,
Nimic din astă lume nu-ți mai aparține,
Pe toate ochii tăi le văd sau le privesc,
Ca tainice minuni din cer sosite,
Eu doar iubindu-te,
Pot zice c-am inceput să sper...
Căci viața asta este trecatoare,
Iluzie precum un fum,
Ce să-ți dorești ,doar cu ardoare,
Decât iubirea care nu mai moare,
Știindu-ne și tu și eu cu Dumnezeu,
Mergând doar cu Hristos pe singura cărare,
Iubirea mea să-ți fie darul,
Ce trebuia mult mai demult să îl primești !
(14 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubitei mele
Iubito, îți voi rosti acele vorbe infinite de amor,
Știind că sunt născute doar din dorul ce ți-l port mereu
Iubindu-te nu cum îmi pot imagina,
Ci doar cum simt!
Tu ești Zeița mea!
Ești însăși dragostea ce-am prins,
Precum pescarul crede în năvodul său,
Eu am crezut în Dumnezeu cerând,
Și uite ai sosit....
Ești preafrumosul Paradis,
Ești visul visurilor acelui trubadur rătăcitor ce sunt,
Ești doar prezentul fericit,
Ori îngerul ce mi-i trimis!
Iubito, îți voi rosti acele vorbe infinite de amor,
Știind că sunt născute doar din dorul ce ți-l port mereu
Iubindu-te nu cum îmi pot imagina,
Ci doar cum simt!
Tu ești Zeița mea!
(26 mai 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Abisul fericirii
Iubita mea frumoasă,ce bine-ai spus,
Că sunt căzut într-un abis al fericirii..
Nu tu cu dragostea ce are valurile cât muntii m-ai împins
În al iubirii hău prăpăstios ce n-are fund?
Și nici ecoul nu-l auzi oricât de tare ai striga,
Eu stând ca o statuie fără viață,
Paralizat de frumusețea ta
Și fascinat de vraja vorbelor ce-mi spun că mă iubești...
Cum crezi tu oare că mai pot spune ceva,
Când fericirea ce mi-ai daruit-o mă ține prizonierul tău,
Lipsit de glas poetic precum bine vezi...
Însă când tu îmi ceri iubirea s-o declar în vers,
Eu,biet umilul tău pe viață al iubirii sclav,
Îți scriu și cânt nemuritorul imn de-amor,
Dorind să te aduc la pieptul meu,
Să te iubesc,să te ador!
(2 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)