Timpul și noi
Credeai că timpul există ?
Nu!
Timpul este doar o amăgire;
Idee fixă lipsită de ființă,înțelege!
Tu și cu mine suntem timpul!
Noi ardem,suntem viață;
Eu te respir pe tine,
Tu ești timpul meu,
Iar tu mă respiri pe mine
Eu sunt timpul tău!
Noi existăm perpetuum
Chiar dacă se zice că timpul ne trece,
Noi suntem aici și acolo,
Dincolo de zidul de care nu se vede Adevărul!
Creatorul ne iubește prin fiecare culoare dăruită,
Prin foșnetul copacilor sau prin glasul păsărilor,
Simte asta!
Spatiul este doar sclavul pe care călcăm,
Timpul este doar imaginația care se plimbă
Purtată de-un secundar de ceas!
Eu sunt ora,tu ești minutele,
Secundele sunt dragostea,
Ritmul,pulsul,inima!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 17 septembrie 2023
Vizualizări: 559
Poezii din aceiaşi categorie
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Frumoasa Albă
Sub o boltă răsucită, între flori și frunze dese,
Se arată-n strai de aur o copilă de mirese,
Ochi de noapte, față albă, glas domol și tremurat,
Ce s-arată-n umbra serii ca un înger întrupat.
„Cine-i cel ce-n ceasul nopții mă așteaptă-n vechiul turn,
Printre vise destrămate și sub stelele ce apun?
Cine-și pierde al său suflet într-un cântec de-al meu dor,
Cine cheamă vântul nopții să-i vorbească despr-amor?”
Pe terasă-n strălucire, rezemat de marmur- albă,
Un tânăr cu ochii negri stă visând sub luna-naltă,
Fruntea-i rece e de gânduri, mâna-i tremură pe liră,
Căci durerea lui adoarme într-o rază ce respiră.
„Tu, al nopților lumină, stea pierdută-n depărtări,
Vino-n visul meu de gheață, lumină blândă pe cărări!
Mi-e privirea o oglindă în adâncul cărei mor
Raze stinse de speranță și petale de amor.
Nu te-ndepărta, rămâne-mi… e atât de lungă noaptea,
Că și timpul doarme-n umbre, legănând pe cer cetatea.”
Dar copila râde dulce și coboară lin pe scară,
Vântul îi sărută haina, valul lunii o-nconjoară.
Și pășește către dânsul, îi întinde o cunună,
„Iată, stelele pe ape ne așteaptă să ne spună
Că iubirea nu-i un vis, ci un cântec nesfârșit,
Că-ntr-un suflet ars de doruri, înflorește infinit.
De mă crezi, te du cu mine pe cărări ce nu s-au scris,
Unde lacrimile lumii nu se sting în paradis.
Dacă vrei să știi ce-i viața, să cunoști ce-nseamnă visul,
Ia-mi doar mâna… și ascultă, cum îți tremură abisul.”
Cât de blând e dorul serii, cât de cald e-al nopții glas,
Însă zorii vin grăbiți, stând la margine de ceas.
Se ridică vântul zilei, norii-ncearcă să alunge
Luna albă și tăcută ce cu raze ea străpunge.
Iar copila, lin ca visul, într-o rază se destramă,
Flori de tei cad peste ape, vântu-ncepe să dispară,
Iar băiatul, dus pe gânduri, ridicându-se încet,
Vede-n luntre doar o floare ce se pierde în regret.
Toată noaptea a fost vrajă, doar un cântec, doar un vis…
Unde e frumoasa albă? Unde-i luntrea din abis?”
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
Doar atunci
Nu mi-e dor de tine.
Știi bine.
Am zile bune și zile mai puțin bune,
Dar nu mă gândesc prea des la tine...
Nu-mi fac rău având așteptări inutile
Și nu-mi amintesc, căci am amintiri senile.
Nu mi-e dor de tine, nici măcar o secundă.
Exceptând atunci când ziua e trecută...
Și-n noapte în gând îmi apari grăbită
Să-mi cuprinzi mintea cea stingherită.
Dar în rest, sunt eu cu mine, liniștită,
În lumea mea fericită și nemărginită
Plină de nimicul ei și o lipsă
Se-acoperă emoțiile ca o eclipsă.
Dar nu mi-e dor și nu prea te țin în minte
Decât într-un moment în care soarele-i fierbinte,
Doar atunci... lumina lui sublimă
Te fură și te-aduce la mine-n inimă.
Tot timpul infinit, efemer, relativ
Cum să trăiești, de obicei, pare intuitiv
Uitarea... reacție de apărare
Iubirea... îți pune semne de-ntrebare
Dar eu nu mai încerc să îmi răspund
Nu mă mai gândesc atât de profund
Căci acum... mă gândesc doar la mine
Și adevărul e că nu-mi mai e dor de tine...
În afară de nopțile în care stelele-s pe cer
Și-atunci prin fantezii, îmi ești pasager
Ajungi departe și uneori aproape
Când simt că mă atingi, și am fiori pe spate.
Dar liniștea-mi e soră și stă cu mine-aici
Și-n fiecare zi, mă scutește de frici
Ploaia... e liniștea mea preferată
Strop cu strop, aștept timpul să treacă.
Și realizez câte-am uitat, și nu mi-e dor, știi bine,
Decât în zilele în care... mă gândesc la tine.
Atunci când respir, și inima îmi bate
Atunci când stau în pat, întinsă,pe spate
Atunci când pe cer sunt nori, sau e soare
Atunci când există, vapoare, pe mare.
În zilele când o pasăre zboară pe cer
Sau când pământul e lovit de un fulger,
În nopțile în care, luna, e rotundă
Sau în cele în care bufnițele cântă.
Atât cât există apus și răsărit
Sau cât orizontul, este infinit
Cât oamenii, vor exista pe stradă
Și cât ploaia nu se va opri să cadă,
Cât în lume, va exista câte-o furtună,
Și mai ales...
Mereu când am să mă uit la lună.
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Ochii mei, Ochii tăi...
În ochii mei odată fericirea licărea
Azi e un gol adânc ce nu-l pot măsura
Promisiuni uitate... un ultim vis tăcut
Și gânduri de ceară ce timpul le-a pierdut.
Din versuri mi-am croit un drum spre infinit
Dar tu l-ai risipit tăcut și împietrit
Pe buze mi-a rămas doar gust de amăgire
Un dulce otrăvit... furat din amintire.
Cuvintele imi mor strivite sub tăcere
Ce am visat odată a devenit durere
Speranța s-a pierdut în al așteptării foc
Și doar simt cum mă sting fără pic de noroc...
Din ochii tăi cândva, beam nemărginirea
Mi-erai zâmbetul, dorul... fericirea
Azi te mai știu din poezii de dor
Din file albe... unde cuvintele-mi mor.
Cândva cu vinul tău ochii imi prindeau glas
Când paharul de mână se lega într-un ceas
Mi l-am dorit enorm să-mi bucure in viață zarea
...de mi se face dor, să-l lași, să-mi fie alinarea...
Iubita mea
Iubită, frumoasă
Tare drăgăstoasă
Tu ești femeia
Ce ai cheia sufletului meu.
Îți ador privirea
Și vad fericirea
Și toată iubirea
In ochii tai.
Sufletul tău bun
Îmi este acum
O mare de soare
In lumea cea mare.
Ador sa te privesc
Sa
simt că trăiesc.
Frumoasa Albă
Sub o boltă răsucită, între flori și frunze dese,
Se arată-n strai de aur o copilă de mirese,
Ochi de noapte, față albă, glas domol și tremurat,
Ce s-arată-n umbra serii ca un înger întrupat.
„Cine-i cel ce-n ceasul nopții mă așteaptă-n vechiul turn,
Printre vise destrămate și sub stelele ce apun?
Cine-și pierde al său suflet într-un cântec de-al meu dor,
Cine cheamă vântul nopții să-i vorbească despr-amor?”
Pe terasă-n strălucire, rezemat de marmur- albă,
Un tânăr cu ochii negri stă visând sub luna-naltă,
Fruntea-i rece e de gânduri, mâna-i tremură pe liră,
Căci durerea lui adoarme într-o rază ce respiră.
„Tu, al nopților lumină, stea pierdută-n depărtări,
Vino-n visul meu de gheață, lumină blândă pe cărări!
Mi-e privirea o oglindă în adâncul cărei mor
Raze stinse de speranță și petale de amor.
Nu te-ndepărta, rămâne-mi… e atât de lungă noaptea,
Că și timpul doarme-n umbre, legănând pe cer cetatea.”
Dar copila râde dulce și coboară lin pe scară,
Vântul îi sărută haina, valul lunii o-nconjoară.
Și pășește către dânsul, îi întinde o cunună,
„Iată, stelele pe ape ne așteaptă să ne spună
Că iubirea nu-i un vis, ci un cântec nesfârșit,
Că-ntr-un suflet ars de doruri, înflorește infinit.
De mă crezi, te du cu mine pe cărări ce nu s-au scris,
Unde lacrimile lumii nu se sting în paradis.
Dacă vrei să știi ce-i viața, să cunoști ce-nseamnă visul,
Ia-mi doar mâna… și ascultă, cum îți tremură abisul.”
Cât de blând e dorul serii, cât de cald e-al nopții glas,
Însă zorii vin grăbiți, stând la margine de ceas.
Se ridică vântul zilei, norii-ncearcă să alunge
Luna albă și tăcută ce cu raze ea străpunge.
Iar copila, lin ca visul, într-o rază se destramă,
Flori de tei cad peste ape, vântu-ncepe să dispară,
Iar băiatul, dus pe gânduri, ridicându-se încet,
Vede-n luntre doar o floare ce se pierde în regret.
Toată noaptea a fost vrajă, doar un cântec, doar un vis…
Unde e frumoasa albă? Unde-i luntrea din abis?”
Nemuritor
Din când în când,
Cuprinsă de un dor adânc,
Ucigător, sfâșietor,
Te strig,
Te chem să-mi vii în gând
Și te păstrez acolo,
Până când îmi trece un pic.
Apoi, încerc să mă ridic,
Mai fac un pas
Înspre abis
Dar...
Îmi apari din nou in vis,
Te prind de mână și mă-nalț
Mai sus de nori,
Pierzându-mă într-un sărut
Nemuritor...
Doar atunci
Nu mi-e dor de tine.
Știi bine.
Am zile bune și zile mai puțin bune,
Dar nu mă gândesc prea des la tine...
Nu-mi fac rău având așteptări inutile
Și nu-mi amintesc, căci am amintiri senile.
Nu mi-e dor de tine, nici măcar o secundă.
Exceptând atunci când ziua e trecută...
Și-n noapte în gând îmi apari grăbită
Să-mi cuprinzi mintea cea stingherită.
Dar în rest, sunt eu cu mine, liniștită,
În lumea mea fericită și nemărginită
Plină de nimicul ei și o lipsă
Se-acoperă emoțiile ca o eclipsă.
Dar nu mi-e dor și nu prea te țin în minte
Decât într-un moment în care soarele-i fierbinte,
Doar atunci... lumina lui sublimă
Te fură și te-aduce la mine-n inimă.
Tot timpul infinit, efemer, relativ
Cum să trăiești, de obicei, pare intuitiv
Uitarea... reacție de apărare
Iubirea... îți pune semne de-ntrebare
Dar eu nu mai încerc să îmi răspund
Nu mă mai gândesc atât de profund
Căci acum... mă gândesc doar la mine
Și adevărul e că nu-mi mai e dor de tine...
În afară de nopțile în care stelele-s pe cer
Și-atunci prin fantezii, îmi ești pasager
Ajungi departe și uneori aproape
Când simt că mă atingi, și am fiori pe spate.
Dar liniștea-mi e soră și stă cu mine-aici
Și-n fiecare zi, mă scutește de frici
Ploaia... e liniștea mea preferată
Strop cu strop, aștept timpul să treacă.
Și realizez câte-am uitat, și nu mi-e dor, știi bine,
Decât în zilele în care... mă gândesc la tine.
Atunci când respir, și inima îmi bate
Atunci când stau în pat, întinsă,pe spate
Atunci când pe cer sunt nori, sau e soare
Atunci când există, vapoare, pe mare.
În zilele când o pasăre zboară pe cer
Sau când pământul e lovit de un fulger,
În nopțile în care, luna, e rotundă
Sau în cele în care bufnițele cântă.
Atât cât există apus și răsărit
Sau cât orizontul, este infinit
Cât oamenii, vor exista pe stradă
Și cât ploaia nu se va opri să cadă,
Cât în lume, va exista câte-o furtună,
Și mai ales...
Mereu când am să mă uit la lună.
Apoteoză inutilă
Par a fi lipite de sculptori,
Banalul sărut învinge chiar timpul,
Jilav și magic el răstoarnă pământul
Părul blajin, ce miroase a lună
Lent se strecoară pe falnicii umeri
Si din simplă femeie te face regină,
Iar pe cei ce-l admiră - boieri
Ochii scăldați de apele mării
Sunt apți de a vedea în întuneric lumină,
Ei poartă în sine taina femeii
Si pe orice poet îl inspiră
Ei hapsâni te privesc în continuu
Nefiind apți să-ți vadă al tău geniu,
Trupu-ți supune al păgânilor gânduri,
Iar vorbele scot adormiți din mormânturi
Draga mea, apogeul fineței
Mai cântă-mi o dată cu vocea sirenei
Iar eu am să ascult, până mă voi stinge
Poate... măcar atunci mă vei plânge
Alte poezii ale autorului
Fără teamă
Să stai fără teamă iubito,
Căci noi doi suntem și aici și acolo,
Si nimeni nu poate vreodată
Să ne arunce în mare sau
De pe nori de furtună,
În valuri înalte cât munții, să ne piardă!
Corabia noastră-i nebună,
Este fantomă prin noapte!
Stai fără teamă iubito,
Vom ajunge la țărm împreună!
Ți-am spus doar că sunt piratul
Care iubirea din aur îți fură,
Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,
Ce zgură și fum risipește!
Privește câte vase dușmane,
Pe valuri nebune se-avântă,
Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!
Mai este puțin iubito și ajungem,
Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...
De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!
(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)
Crede-mă
Crede-mă, te iubesc!
Dragostea-i medicament,
Ce vindecă doar prin cuvânt
Răni,suferințe noi și vechi,
Te rog să crezi că te iubesc!
Nu mint,știu bine ce vorbesc,
Alungă duhurile negre,
Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,
Ea rabdă toate pe pământ,
Și viscol ger sau vânt și ploi...
De ce să stăm fără iubire triști
Să fim cu sufletele goi?
Primește-mă să te iubesc,
Zâmbește speră și așteaptă
Să treacă norii și furtuna
Iubește-mă și tu în gând măcar
De nu poți face azi mai mult,
Eu te aștept nu voi pleca
Crede-mă te iubesc așa cum ești,
Ce pot să fac mai mult acum?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
O altfel de iubire
Tu ești o altfel de iubire
Venită din al Cerului locaș,
Tu ai o altfel de privire,
Cu multe raze de lumină,
Ce-s raspândite când clipești!
Văzut-am asta în clipa când te-am întâlnit,
Neștind cine ai fost sau cine esti...
Ești Îngerul ce Raiul mi-l vestește,
Ești marea mea iubire ce-am primit..
Prin tine Dumnezeu îmi spune
Nerostite vorbe
Și prin tăcerea care-ți aparține,
Ori doar prin șoapte aurite,
Că dragostea divină astăzi la mine locuiește,
Că îngerul ce mi-i trimis doar mie ,
Ești tu sau Vasilica mea iubita din poveste,
Cea mai frumoasă,neegalată tainică femeie!
(19 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu și da, da și nu
Nu este nu ,
Sau de vrea se transformă în da!
Precum da este da și de vrea devine nu!
Nu și da pot fi da pot fi nu
Sau ce vrea fiecare, fie da fie nu!
Dragostea este da,niciodată dragostea nu e nu!
Nu e dragostea noastră cum și tu ești frumoasa lui da?
Dacă da,lasă-l ca să plece pe nu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
A Dobrovățului mireasmă
Ohh prea frumoasa mea iubită,
Blajină și delicată ca o căprioară,
Nu tu ești a Dobrovățului mireasmă
Ce mă cuprinde dar și mă-npresoară,
În prizonieru-ți pe vecie să mă facă?
Neputincios în fața unei aprige iubiri ce nici în cele mai frumoase vise,
Nu mi-ar fi fost trimisă mie,
M-am întrebat mereu...
De ce ?
Doar dacă Cerul cu-ale sale vajnice puteri
Nu mi-ar zâmbi
Cum pare-mi-se că o face astăzi după atâtea seci blesteme...
Dar de la cine sau de ce?
Ce mai contează și ce-mi pasă mie....
Când stau în brațele iubitei mele,
Cuprins de-aceiași dulce mireasmă fie ea și timpurie!
(Horia Stănicel-Vasilica Dragostea mea 26 decembrie 2024)
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă de cădere
Știind că aceasta mă înalță tare,
Nerenunțând la dragostea cea mare,
La tine,la visare,
La vraja ta ce nu are cărare,
Știind ce tu acum uitat-ai poate,
Că dragostea mai doare când vrea să fugă lașă,
Ori când dorește ca să moară...
Ce-mi pasă mie de-atâtea gânduri rele,
De duhurile negre,de vrajbă, deznădejde?
Nu dragostea este învingătoarea cea veșnic triumfătoare?
(15 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fără teamă
Să stai fără teamă iubito,
Căci noi doi suntem și aici și acolo,
Si nimeni nu poate vreodată
Să ne arunce în mare sau
De pe nori de furtună,
În valuri înalte cât munții, să ne piardă!
Corabia noastră-i nebună,
Este fantomă prin noapte!
Stai fără teamă iubito,
Vom ajunge la țărm împreună!
Ți-am spus doar că sunt piratul
Care iubirea din aur îți fură,
Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,
Ce zgură și fum risipește!
Privește câte vase dușmane,
Pe valuri nebune se-avântă,
Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!
Mai este puțin iubito și ajungem,
Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...
De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!
(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)
Crede-mă
Crede-mă, te iubesc!
Dragostea-i medicament,
Ce vindecă doar prin cuvânt
Răni,suferințe noi și vechi,
Te rog să crezi că te iubesc!
Nu mint,știu bine ce vorbesc,
Alungă duhurile negre,
Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,
Ea rabdă toate pe pământ,
Și viscol ger sau vânt și ploi...
De ce să stăm fără iubire triști
Să fim cu sufletele goi?
Primește-mă să te iubesc,
Zâmbește speră și așteaptă
Să treacă norii și furtuna
Iubește-mă și tu în gând măcar
De nu poți face azi mai mult,
Eu te aștept nu voi pleca
Crede-mă te iubesc așa cum ești,
Ce pot să fac mai mult acum?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
O altfel de iubire
Tu ești o altfel de iubire
Venită din al Cerului locaș,
Tu ai o altfel de privire,
Cu multe raze de lumină,
Ce-s raspândite când clipești!
Văzut-am asta în clipa când te-am întâlnit,
Neștind cine ai fost sau cine esti...
Ești Îngerul ce Raiul mi-l vestește,
Ești marea mea iubire ce-am primit..
Prin tine Dumnezeu îmi spune
Nerostite vorbe
Și prin tăcerea care-ți aparține,
Ori doar prin șoapte aurite,
Că dragostea divină astăzi la mine locuiește,
Că îngerul ce mi-i trimis doar mie ,
Ești tu sau Vasilica mea iubita din poveste,
Cea mai frumoasă,neegalată tainică femeie!
(19 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Nu și da, da și nu
Nu este nu ,
Sau de vrea se transformă în da!
Precum da este da și de vrea devine nu!
Nu și da pot fi da pot fi nu
Sau ce vrea fiecare, fie da fie nu!
Dragostea este da,niciodată dragostea nu e nu!
Nu e dragostea noastră cum și tu ești frumoasa lui da?
Dacă da,lasă-l ca să plece pe nu!
(19 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
A Dobrovățului mireasmă
Ohh prea frumoasa mea iubită,
Blajină și delicată ca o căprioară,
Nu tu ești a Dobrovățului mireasmă
Ce mă cuprinde dar și mă-npresoară,
În prizonieru-ți pe vecie să mă facă?
Neputincios în fața unei aprige iubiri ce nici în cele mai frumoase vise,
Nu mi-ar fi fost trimisă mie,
M-am întrebat mereu...
De ce ?
Doar dacă Cerul cu-ale sale vajnice puteri
Nu mi-ar zâmbi
Cum pare-mi-se că o face astăzi după atâtea seci blesteme...
Dar de la cine sau de ce?
Ce mai contează și ce-mi pasă mie....
Când stau în brațele iubitei mele,
Cuprins de-aceiași dulce mireasmă fie ea și timpurie!
(Horia Stănicel-Vasilica Dragostea mea 26 decembrie 2024)
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă de cădere
Știind că aceasta mă înalță tare,
Nerenunțând la dragostea cea mare,
La tine,la visare,
La vraja ta ce nu are cărare,
Știind ce tu acum uitat-ai poate,
Că dragostea mai doare când vrea să fugă lașă,
Ori când dorește ca să moară...
Ce-mi pasă mie de-atâtea gânduri rele,
De duhurile negre,de vrajbă, deznădejde?
Nu dragostea este învingătoarea cea veșnic triumfătoare?
(15 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)