Timpul și noi
Credeai că timpul există ?
Nu!
Timpul este doar o amăgire;
Idee fixă lipsită de ființă,înțelege!
Tu și cu mine suntem timpul!
Noi ardem,suntem viață;
Eu te respir pe tine,
Tu ești timpul meu,
Iar tu mă respiri pe mine
Eu sunt timpul tău!
Noi existăm perpetuum
Chiar dacă se zice că timpul ne trece,
Noi suntem aici și acolo,
Dincolo de zidul de care nu se vede Adevărul!
Creatorul ne iubește prin fiecare culoare dăruită,
Prin foșnetul copacilor sau prin glasul păsărilor,
Simte asta!
Spatiul este doar sclavul pe care călcăm,
Timpul este doar imaginația care se plimbă
Purtată de-un secundar de ceas!
Eu sunt ora,tu ești minutele,
Secundele sunt dragostea,
Ritmul,pulsul,inima!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 17 septembrie 2023
Vizualizări: 578
Poezii din aceiaşi categorie
Romanță elenistă
Nu sunt în cărți câte
cuvinte
Vreau în versuri să le
exprim,
Despre dragostea noastră,
Iubite,
Și despre cum suferim...
Atingeri atât de-n
depărtate,
Ca o romanță
elenistă,
Gânduri amoroase
purtate
Printr-o lume atât de
tristă...
Încă sper că ești
acolo
Și ca aștepți ca într-o
zi
Să trecem amândoi
Dincolo...
Nicicând ne vom trezi....
Clar de lună 🌙
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Tu
Nu am ochi decât pentru tine,înger venit din Cer...De crezi că nu îți spun doar adevarul,Priveste-te o clipă în oglindă, Și-ți vede dulcele mister,Tu ești iubirea ce-o aștept de-o viață, Fie de crezi sau ba,tu esti aroma și dulceața, Iar fericirea este vocea ta!
(14 dec 2023 Vasilica dragostea mea)
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
Romanță elenistă
Nu sunt în cărți câte
cuvinte
Vreau în versuri să le
exprim,
Despre dragostea noastră,
Iubite,
Și despre cum suferim...
Atingeri atât de-n
depărtate,
Ca o romanță
elenistă,
Gânduri amoroase
purtate
Printr-o lume atât de
tristă...
Încă sper că ești
acolo
Și ca aștepți ca într-o
zi
Să trecem amândoi
Dincolo...
Nicicând ne vom trezi....
Clar de lună 🌙
CLAR DE LUNĂ"
E clar de luna...
Stele se ivesc,
Am incercat
Sa te iubesc....
Ador deja ploaia
Chiar de e rece
Te adorasem pe tine...
Imi erai "Rege".
Sub clar de luna
Azi privesc
Cuvântul "Adio"
Ușor il soptesc....
Sub luna plina
Acum rostesc :
",Am incetat ...
Sa mai iubesc "
@reper A.Turcanu
Trecut-au anii
Trecut-au anii ca o clipă,
Cuib îşi făcuse şi uitarea,
Şi doar fotografia de sub sticlă,
Îmi mai trezea ardoarea.
Străbat cu gându` împovărat de ani,
Încet a timpului cărare,
Căci pe băncuţă sub castani,
A mea iubire e... ori mi se pare?
Cu pasul lent şi mult prea mic,
Sfios ca-n anii tinereţii,
Mă simt un june de bunic,
Ce dă răscoală vieţii.
Şi îmi ridic rebel reverul,
Aprind şi o ţigară ca boem să par,
Prin fumul rotocoale priveam cerul,
Şi mă gândeam cam cum s-apar.
Şi în gândirea mea bătrână şi firavă,
Cum să îmi fac intrarea-n scenă,
Trecuse timpul prea în grabă,
Şi sparse clipa mea boemă.
Iar când privirea de pe cer am coborât,
Băncuţa era goală …
Îmi las reverul hotărât,
Şi suflu amar în fumul de ţigară.
Mă aşez pe bancă şi oftez,
Căci tristă-i viaţa spre sfârşit,
Să mă gândesc la tinereţe, nu cutez,
Căci gându-mi este obosit.
Acuzații
M-am săturat să fiu discret,
Și nu mai am nici o speranță,
Și anunț aici fără regret,
Că-mi chem iubirile-n instanță.
M-am tot lăsat purtat de val,
Mereu, la fel, și altădată...
Și-mi chem, profund sentimental,
Chiar inima la judecată.
O vină aduc și la privire,
Că prea adânc s-a tot uitat,
Și slab fiind mereu de fire,
Iubirii nu am rezistat.
În culpă a fost doar mângâierea,
Căci a răspuns la mângâieri,
Iar martoră i-a fost chiar pielea,
C-a suportat senzații și dureri.
Dar cea mai mare vină-o are,
Sărutul dulce al ispitei,
Că-n ziua aceea pe-nserare,
A adormit pe buzele iubitei.
Instanța rog cu adânc regret,
Să ierte un biet amorezat,
Şi în același mod discret,
Eu retractez ce-am acuzat.
Tu
Nu am ochi decât pentru tine,înger venit din Cer...De crezi că nu îți spun doar adevarul,Priveste-te o clipă în oglindă, Și-ți vede dulcele mister,Tu ești iubirea ce-o aștept de-o viață, Fie de crezi sau ba,tu esti aroma și dulceața, Iar fericirea este vocea ta!
(14 dec 2023 Vasilica dragostea mea)
Ochi de fecioară
Ochi visători de fecioară,
Se zăresc printre raze de lună,
Par două fitile de ceară,
Ce-au ars într-o iubire străbună.
Stele aprinse pe boltă sfârșesc,
O liniște surdă se așterne-n poiană,
Doar ochii fecioarei ce aprig sclipesc,
Pătrund prin desișuri ca un sunet de goarnă.
Vânat m-aș dori or iarbă sub talpă,
Ori floarea atinsă de tânăra zână,
Izvor pentr-o singură gură de apă,
Picătura ce-i rămâne umilă pe mână.
Cânturi de păsări vreau să mă fac,
Ca ea să-mi asculte chinul și dorul,
Frunza de codru iute să - mbrac,
Să-i mângâi obrazul și părul,
Să-i fiu călăuză în a sa rătăcire,
Un semn de destin și unire,
Iar ochii cu îngereasca-i sclipire,
Să-i port mereu la mine-n privire.
Alte poezii ale autorului
Un alt te iubesc
Vai câte forme-și poate lua,
Frumoasa mea iubită,
Același "te iubesc" rostogolit,
În dragostea ce-i infinită...
Iar dacă ieri avea culoarea mării-nvolburate,
Vai ce albastru-ntunecat,
Cu alb sidef ,vernil de basm
Și bleu marin nemaivăzut,
Sclipiri venite ca din vis..
Iubito azi am să-ți declar
Un altfel "te iubesc",
Venit din gândul ce ți-l port,
Tu fiind întregul Univers,
Iubirea prinsă-n infinit,
O să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun,
Iar eu îți dau răspuns
Cu-același "te iubesc" dar altfel decât ieri ți-am spus,
Și diferit de cel ce mâine o să-ți zic!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dacă
Dacă tristețea te ține prizonier
Șoptindu-ți aceleași vorbe fără rost,
Neștiind cum s-o alungi
În sufletu-ți ce-i pustiit,
Văzând cum viața te ține iarăși înlănțuit,
Și-auzi doar urlete de lupi flămânzi
Simțind cum gerul iernii te doboară,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De toți prietenii te-au părăsit
Și ești orfan al nimanui,
Crezând că Cerul pe veci te-a izgonit,
Și toți îți sunt potrivnici cum niciodată nu ai bănuit,
Și n-ai nici lacrimi ca să plângi,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu,îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Iubita de te-a alungat ca pe-un gunoi,
Fugind de tine ca de-un lepros,
Să nu-i răpești nici timpul,tinerețea sau amorul,
Și de-și regretă clipele frumoase ce ți le-a dăruit,
Vai ce tristețe simt,te cred
Eu însumi am trăit acestea toate
Precum coșmarul este zugrăvit...
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De ești sărac,bolnav,uitat
Și lumea toată îți stă ascunsă
Știi bine că-i egoistă,rea și crudă
Dar inimioara îți suspină dulce încă
În timp ce deznădejdea te-aruncă în bezna rece
Ce prevestește doar căderea fără de sfârșit,
Prapastia ce te cuprinde e însăși moartea de care se vorbește,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Dacă auzi doar vorbe grele
Și vin în urma ta ca un ecou,
Dacă nu-i nimeni să creadă-n tine
Când ești căzut și doar necazul te aude și-ți răspunde
Când zaci sub munte de ispite,
Știind că ți-a sosit sfârșitul,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
(25 iunie 2023 H.S- Irepetabila iubire)
Poem de toamnă
Plouă mărunt de toamnă,
Plouă cu dulci mângâieri de argint,
Pare trist anotimpul dar nu este,
Când te știu în al meu vis c-ai sosit!
Te iubesc, mă iubești este jocul
Care-acum ca un glob se-nvârteşte,
Și timid printre frunzele moarte,
Infinit ne șoptește doar un simplu și banal cântecel,
Ca de greier rătăcit ce vestește,
Un sfârșit efemer însă plin de mister,
Al iubirii joc de toamnă!
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Credința
Libertatea este Însuși Dumnezeu,
Chiar dacă nimeni nu știe cine este Acesta...
Credința este libertatea ta de a-ți închipui ce vrei!
Voința este libertatea de a crede,
De a nu renunța ușor,
Iar Dumnezeu este partenerul tău nemuritor!
Cine crede în Dumnezeu nu-i niciodată singur,
Chiar aflându-se în cea mai aspră singuratate...
Renegat,uitat,alungat!
Desigur,credința poate fi oarbă,
Este o metaforă doar!
Oamenii sunt orbi în realitate,
Le cercetează pe toate,
Văd doar ce se poate,
Chiar dacă au primit ochi
Ce-i poartă de formă!
(27 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Un alt te iubesc
Vai câte forme-și poate lua,
Frumoasa mea iubită,
Același "te iubesc" rostogolit,
În dragostea ce-i infinită...
Iar dacă ieri avea culoarea mării-nvolburate,
Vai ce albastru-ntunecat,
Cu alb sidef ,vernil de basm
Și bleu marin nemaivăzut,
Sclipiri venite ca din vis..
Iubito azi am să-ți declar
Un altfel "te iubesc",
Venit din gândul ce ți-l port,
Tu fiind întregul Univers,
Iubirea prinsă-n infinit,
O să mă-ntrebi ce vreau să-ți spun,
Iar eu îți dau răspuns
Cu-același "te iubesc" dar altfel decât ieri ți-am spus,
Și diferit de cel ce mâine o să-ți zic!
(10 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
Vorbe de amor
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă;
Gânduri sfinte îți trimit să te-aline,
Ochii calzi și limpezi să-ţi sărute!
Vorbele poartă aripi albe de iubire..
Tu ascultă-le și primește-mă odată cu ele și pe mine,
Îți trimit și-un sărut printre ele,
Și îți spun te iubesc să-ți vrăjeșc clipele,
Timpul tău să-l cuprindă pe al meu și pe mine,
Vorbe dulci de-amor zboară
De la mine la tine...
Într-o clipă ajung mângâiere s-aducă...
(31 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dacă
Dacă tristețea te ține prizonier
Șoptindu-ți aceleași vorbe fără rost,
Neștiind cum s-o alungi
În sufletu-ți ce-i pustiit,
Văzând cum viața te ține iarăși înlănțuit,
Și-auzi doar urlete de lupi flămânzi
Simțind cum gerul iernii te doboară,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De toți prietenii te-au părăsit
Și ești orfan al nimanui,
Crezând că Cerul pe veci te-a izgonit,
Și toți îți sunt potrivnici cum niciodată nu ai bănuit,
Și n-ai nici lacrimi ca să plângi,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu,îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Iubita de te-a alungat ca pe-un gunoi,
Fugind de tine ca de-un lepros,
Să nu-i răpești nici timpul,tinerețea sau amorul,
Și de-și regretă clipele frumoase ce ți le-a dăruit,
Vai ce tristețe simt,te cred
Eu însumi am trăit acestea toate
Precum coșmarul este zugrăvit...
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu, îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
De ești sărac,bolnav,uitat
Și lumea toată îți stă ascunsă
Știi bine că-i egoistă,rea și crudă
Dar inimioara îți suspină dulce încă
În timp ce deznădejdea te-aruncă în bezna rece
Ce prevestește doar căderea fără de sfârșit,
Prapastia ce te cuprinde e însăși moartea de care se vorbește,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
Dacă auzi doar vorbe grele
Și vin în urma ta ca un ecou,
Dacă nu-i nimeni să creadă-n tine
Când ești căzut și doar necazul te aude și-ți răspunde
Când zaci sub munte de ispite,
Știind că ți-a sosit sfârșitul,
E timpul tău să te ridici,
De crezi sau nu îți spun prietene și nu te mint,
De mână te ține Dumnezeu!
(25 iunie 2023 H.S- Irepetabila iubire)
Poem de toamnă
Plouă mărunt de toamnă,
Plouă cu dulci mângâieri de argint,
Pare trist anotimpul dar nu este,
Când te știu în al meu vis c-ai sosit!
Te iubesc, mă iubești este jocul
Care-acum ca un glob se-nvârteşte,
Și timid printre frunzele moarte,
Infinit ne șoptește doar un simplu și banal cântecel,
Ca de greier rătăcit ce vestește,
Un sfârșit efemer însă plin de mister,
Al iubirii joc de toamnă!
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Credința
Libertatea este Însuși Dumnezeu,
Chiar dacă nimeni nu știe cine este Acesta...
Credința este libertatea ta de a-ți închipui ce vrei!
Voința este libertatea de a crede,
De a nu renunța ușor,
Iar Dumnezeu este partenerul tău nemuritor!
Cine crede în Dumnezeu nu-i niciodată singur,
Chiar aflându-se în cea mai aspră singuratate...
Renegat,uitat,alungat!
Desigur,credința poate fi oarbă,
Este o metaforă doar!
Oamenii sunt orbi în realitate,
Le cercetează pe toate,
Văd doar ce se poate,
Chiar dacă au primit ochi
Ce-i poartă de formă!
(27 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)