Secretul iubirii
Există secretul iubirii,
Exista iubire,
Așa cum există secretul privirii...
Când ochii privesc ce-i ascuns..
Secretul apare și-n vise,
Are glas de chitară
Sau cântă duios sau promite
Amorul ascuns sau cerul cu îngerii săi..
Iubito,tu ești secretul cel mare,
Harul coboară la mine,
Ochii închiși se deschid lesne
Mintea incepe a pricepe,
Iubirea vorbește prea dulce
Mesaje criptate greu înțelese
Erau mute și surde,
De tine erau scrise,
Astăzi citite de noi doi,
Secretul iubirii dispare
Există iubire fără secrete,
Cu siguranță e vorba de noi!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 25 февраля 2024
Просмотры: 544
Стихи из этой категории
Ce frumoasă ești...
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Amintirea-mi ninge peste suflet,
Păsările-mi spun că mă iubești,
Soarele mă arde cu-al tău zâmbet.
Ce frumoasă ești când iar nu ești,
Luna plânge întruna și suspină,
Stelele îmi spun că mă iubești,
Ochiul mi se scaldă în lumină.
Ce frumoasă ești când ești departe,
Dorul mi te cântă-n poezie,
Te iubește!...scrie într-o carte
Cu o lacrimă rămasă pe hârtie.
Ce frumoasă ești în gândurile mele,
Adesea zbor cu ele înspre trecut,
Mi-am închis uitarea undeva sub piele,
Să nu te ia cu dânsa, de aia m-am temut.
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Nu te mai întoarce niciodată acasă,
Păsările-mi spun că-mbătrânești,
Eu te port în suflet...tânără, frumoasă!
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Soare și luna
Iubita mea cu chip de regină
Mana mea atingand-o pe a ta fină
Ochii ce îi simt că mi-ar canta
Iar inima mi se lipește de a ta
Ochii tăi ca soarele ce arde mă face
Părul tău ca luna ce tace
Zâmbetul tau mă distruge
De rau inima fuge
Vocea ta mă chiama
Simt în inimă teamă
Că nu vei vrea să fii a mea
Creierul spune "FIORI" așa o numea
Întind mâna
Întind mâna, e liniște
Adun întuneric în palmă
Alunecând în pori mă condamnă
Strigând lumina ard
Răspunde luna aprinsă
Căutând soare întind mâna
Îngheață printre stele în beznă
Mă retrag să ascult tăcerea
Șoptește visul cu raze
Undeva e totuși lumină
Întind mâna degeaba și cad
Mă primește un nor să mă ploaie
Dacă-i soare ajung curcubeu
Mă trezesc înotând prin noroaie
Întind mâna să nu mă mai scurg
Nu e nimeni și-mi rămâne să plâng
Fremătând de durere mă scutur
Rămân eu risipit în adânc
Unde sunt încep să mă caut
Încet întind mâna, e liniște
Nu mai ating pământul
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
Cândva regret
Clipe reci și triste se duc,
Floarea vieții se-ofilește.
Chibzuiesc ce drum s-apuc!
De ce inima-mi iubește?
Pe tine un chip de lut
Ce râvnești numai plăcutul,
Chinuind o floare, mut
Când tăcut este trecutul.
Nu vrei floarea din fereastră,
Ci glastra în care ea doarme.
Nu-i vrei zborul de măiastră,
Și nici parfumul unei karme.
Dar ajunge-va într-un timp
Apa din glastră să se scurgă,
Și-mpinsă parcă de-un înghimp
Glastra cioburi să se spargă.
Vei rămâne ca un pustnic.
Glastra, apa s-au sfârșit.
Ce să faci, acum ești vârstnic,
Iară floarea, păcat s-a ofilit.
Ce vei mai alege oare
Dintr-o viață, din nimic?
Vei rămâne cu ochii-n soare,
Un suflet îndurerat și-anemic.
Ce frumoasă ești...
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Amintirea-mi ninge peste suflet,
Păsările-mi spun că mă iubești,
Soarele mă arde cu-al tău zâmbet.
Ce frumoasă ești când iar nu ești,
Luna plânge întruna și suspină,
Stelele îmi spun că mă iubești,
Ochiul mi se scaldă în lumină.
Ce frumoasă ești când ești departe,
Dorul mi te cântă-n poezie,
Te iubește!...scrie într-o carte
Cu o lacrimă rămasă pe hârtie.
Ce frumoasă ești în gândurile mele,
Adesea zbor cu ele înspre trecut,
Mi-am închis uitarea undeva sub piele,
Să nu te ia cu dânsa, de aia m-am temut.
Ce frumoasă ești când îmi lipsești,
Nu te mai întoarce niciodată acasă,
Păsările-mi spun că-mbătrânești,
Eu te port în suflet...tânără, frumoasă!
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Soare și luna
Iubita mea cu chip de regină
Mana mea atingand-o pe a ta fină
Ochii ce îi simt că mi-ar canta
Iar inima mi se lipește de a ta
Ochii tăi ca soarele ce arde mă face
Părul tău ca luna ce tace
Zâmbetul tau mă distruge
De rau inima fuge
Vocea ta mă chiama
Simt în inimă teamă
Că nu vei vrea să fii a mea
Creierul spune "FIORI" așa o numea
Întind mâna
Întind mâna, e liniște
Adun întuneric în palmă
Alunecând în pori mă condamnă
Strigând lumina ard
Răspunde luna aprinsă
Căutând soare întind mâna
Îngheață printre stele în beznă
Mă retrag să ascult tăcerea
Șoptește visul cu raze
Undeva e totuși lumină
Întind mâna degeaba și cad
Mă primește un nor să mă ploaie
Dacă-i soare ajung curcubeu
Mă trezesc înotând prin noroaie
Întind mâna să nu mă mai scurg
Nu e nimeni și-mi rămâne să plâng
Fremătând de durere mă scutur
Rămân eu risipit în adânc
Unde sunt încep să mă caut
Încet întind mâna, e liniște
Nu mai ating pământul
Călcând nisipul mișcător se-ascunde timpul
Șoptește valul povestind strălucitor
Plutind departe am uitat unde-i pământul
Vâslește sufletul mințit amăgitor
Privind o stea speranța caută prezentul
În așteptare se topește viitor
Zburând incert gândul descalecă pământul
Orbit de patimă lipsesc rătăcitor
Mă cuceresc troiene-abrupte de albastru
Lumina umblă prin abisul visător
Îngheață urmele impar călcând sihastru
Fuge pământul de sub tălpi amețitor
Strivit de umbră curge-n lacrimă trecutul
Prin amintire hoinăresc otrăvitor
Biată ființă ce întunecă pământul
Interpretând propria viață spectator
Din început crește-ncolțit deja sfârșitul
Mă sapă razele furtunilor de dor
Nu mai ating cu rădăcinile pâmăntul
Uscate zilele rănesc îngrozitor
Cândva regret
Clipe reci și triste se duc,
Floarea vieții se-ofilește.
Chibzuiesc ce drum s-apuc!
De ce inima-mi iubește?
Pe tine un chip de lut
Ce râvnești numai plăcutul,
Chinuind o floare, mut
Când tăcut este trecutul.
Nu vrei floarea din fereastră,
Ci glastra în care ea doarme.
Nu-i vrei zborul de măiastră,
Și nici parfumul unei karme.
Dar ajunge-va într-un timp
Apa din glastră să se scurgă,
Și-mpinsă parcă de-un înghimp
Glastra cioburi să se spargă.
Vei rămâne ca un pustnic.
Glastra, apa s-au sfârșit.
Ce să faci, acum ești vârstnic,
Iară floarea, păcat s-a ofilit.
Ce vei mai alege oare
Dintr-o viață, din nimic?
Vei rămâne cu ochii-n soare,
Un suflet îndurerat și-anemic.
Другие стихотворения автора
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vasilica mi amor
Vasilica mi amor
Ochii tăi sunt plini de dor,
De dor și de multă iubire
Ce vine iute la mine
Și doar când gândesc la asta,
Cred că mi-am găsit nevasta...
Ce-o să zici tu chiar nu știu
Dar mă rog la Dumnezeu
Cu tine mereu să fiu..
Vasilica mi amor
Parcă-mi vine ca să zbor
Să zbor plin de fericire,
Când gândesc puțin la tine..
Dragostea o ții pe buze,
Buze dulci pline de miere,
Nu găsești în lumea mare
Mai frumoase cum sunt ele..
Tare-aș vrea să ți le fur
Să ți le sărut puțin
Crezând că trăiesc un vis
Ori că sunt în Paradis..
Vasilica mi amor
Dragostea erai chiar tu
Am știut de la-nceput
Atunci când te-am și văzut
Tu știi bine s-o ascunzi
N-o arăți la om străin
Dar eu nu știu ce să fac
Ce să-ți spun,mai bine tac
Și îți zic ce știu mai bine,
De amor și de suspine...
Vasilica mi amor
Fără tine o să mor
Așa că, să-ți fie milă
De un rătăcit ca mine,
Ratăcit de pe cărare
Care te iubește tare!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Declarație de dragoste
Ai milă de mine iubito,
Rătăcitorul tău îndrăgostit,
Care căzut la frumoasele-ți picioare
Cerșește un strop de mistică iubire,
Ce nu-i decât la tine de găsit..
Te rog să-mi crezi umilele cuvinte,
Ce le îmbrac în platină și aur
Și ți le scriu doar ție,
Să-mi fie veșnic a iubirii mărturie...!
Te rog cu lacrimi și-n vise
Ori trecatoare amăgiri fugare,
Să mă păstrezi la pieptul tău plin de iubire
Să nu m-alungi ca pe-o fantomă ori simplă ispitire...
Când îți privesc frumosul chip
Mă pierd în fericire,
De-ai ști cât te iubesc tu înger de lumină,
Primește-mă te rog la tine în grădină
Să îți declar nemuritoarea mea iubire!
(22 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmbrățișare
Cum Luna e gonită și nu-i lăsată să mai strălucească când soarele răsare,
Așa-i tristețea azvârlită cât colo cu a ta suavă dulce îmbrățișare!
Amorul e chemat să ne cuprindă iar cu a le sale cântece neauzite,
Iubito,săruturile noastre sunt nemărginite!
Îți spun acum când noi nu mai suntem așa de tineri,
Nu e cumva apusul soarelui mult mai frumos decât promite răsăritul?
N-avem noi astăzi infinitul cu tainicul său înțeles,
Ce l-am primit iubindu-ne cu ale Cerului arome?
Nu e Hristos cu al Său chip deasupra vieții ce tristă fără El părea doar fără rost?
Pot spune că îmbrățișarea ta este salvarea mea...
Iubito te-am așteptat de când mă știu,
Neștind deloc nici cine sunt și nici care-i menirea mea!
(10 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)