Perdeaua!
Mă plimb pe o alee pietruită
Puțin mai sus de casa noastră,
Și trag cu ochiul chipul să-ți văd
Udând mușcata de la fereastră.
Știu că privești și-mi vezi privirea
Dar nu dorești să tragi perdeaua,
Nu poți uita că am plecat atunci
Când pe pământ se punea neaua.
Nici eu nu am ceva de explicat
Că doar am discutat cu voce tare,
Și ne-am adus acuze fără număr
Făr 'a rosti cuvântul greu...iertare.
Acum zăpada s-a topit de mult
Și primăvara frumusețea își arată,
Aminte îmi aduc cum ne plimbam
Nimic nu se vedea să ne despartă.
Aș vrea să-ți fac un semn cu mâna
Însă nu știu dacă ești singurică,
Așa că am să mă întorc și mâine
Sperând, poate perdeaua...se ridică!
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Poem critic
Поэма: E toiul nopții...
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Поэма: Romanță
Поэма: flux de poeme naani /32
(foto, video) Cartea de Aur. Cei mai renumiți muzicieni din Moldova care au făcut toată lumea să-i aplaude
Поэма: La moartea mea
Поэма: Răspunsul soarelui
Cărțile iernii 2018: Creațiile ilustratoarei engleze Jill Barklem apar pentru prima dată în limba română în Cartier