Perdeaua!
Mă plimb pe o alee pietruită
Puțin mai sus de casa noastră,
Și trag cu ochiul chipul să-ți văd
Udând mușcata de la fereastră.
Știu că privești și-mi vezi privirea
Dar nu dorești să tragi perdeaua,
Nu poți uita că am plecat atunci
Când pe pământ se punea neaua.
Nici eu nu am ceva de explicat
Că doar am discutat cu voce tare,
Și ne-am adus acuze fără număr
Făr 'a rosti cuvântul greu...iertare.
Acum zăpada s-a topit de mult
Și primăvara frumusețea își arată,
Aminte îmi aduc cum ne plimbam
Nimic nu se vedea să ne despartă.
Aș vrea să-ți fac un semn cu mâna
Însă nu știu dacă ești singurică,
Așa că am să mă întorc și mâine
Sperând, poate perdeaua...se ridică!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 28 ianuarie
Vizualizări: 177
Poezii din aceiaşi categorie
Stele
Vad stele in ochii tai
vad viitorul nostru
printre stelele albe
ce stralucesc mereu.
Minunat destin avem
sa fim doar noi doi
impreuna pentru totdeauna
la bine si la greu.
Vreau sa fim precum
soarele si luna
amandoi indragostiti
si plini de speranta.
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
În aer miroase a tine...
Mi-ai plecat din privire tăcut,
Ca o umbră ce-și pierde lumina,
Pe urmele-ți calde - am zăcut,
Și-n lacrimi îți port toată vina.
Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,
Ca o toamnă dintr-un tablou,
Lăsându-mă-ntruna să cuget,
La vechiul nostru tangou.
Pe umeri mi-a nins amintirea,
Cu flori de regret și de scrum,
Și-mi arde în piept despărțirea,
C-un foc ce miroase-a parfum.
Pe tâmple-mi colindă uitarea,
Ca o pasăre albă, buimacă,
Spre ceruri îmi caut salvarea,
Când ochiul în lacrimi se-neacă.
În aer miroase numai a tine,
Amor netrăit pân' la capăt,
Și simt cum lumina din mine,
Din umbre, setos se adapă.
Iubirea pentru tine a murit
Credeai că o să ţină la infinit,
Şi că nu voi putea fără tine trăi
Dar ştii, şi Iubirea tot a murit,
S-a stins încet zi de zi.
L-anceput nu dorea să se stingă
Dorea să mai ardă încă puţin
Dar nepăsarea a reuşit să învingă
Şi azi îi auzim ultimul suspin.
Iubirea pentru tine nu mai este
Îmi pare rău, dar şi bine îmi pare
Mai făcut să cred în poveste
Şi-n sentimente dulci-amare.
Mai mult amare totuşi, decât dulci,
Dar, gata, suferinţa i-a sfârşit
Îi înalţ acum mai multe cruci,
Iubirea pentru tine a murit!
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
"Unforgettable" în germană
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unvergesslich
Unvergesslich, das bist du
Unvergesslich, ob nah oder fern
Wie ein Lied der Liebe, das an mir haftet
Wie der Gedanke an dich Dinge mit mir macht
Noch nie war jemand mehr
In jeder Hinsicht unvergesslich
Und für immer wirst du so bleiben
Deshalb, Liebling, ist es unglaublich
Dieser jemand ist so unvergesslich
Denkt, dass ich auch unvergesslich bin
In jeder Hinsicht unvergesslich
Und für immer wirst du so bleiben
Deshalb, Liebling, ist es unglaublich
Dieser jemand ist so unvergesslich
Denkt, dass ich auch unvergesslich bin.
Stele
Vad stele in ochii tai
vad viitorul nostru
printre stelele albe
ce stralucesc mereu.
Minunat destin avem
sa fim doar noi doi
impreuna pentru totdeauna
la bine si la greu.
Vreau sa fim precum
soarele si luna
amandoi indragostiti
si plini de speranta.
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
În aer miroase a tine...
Mi-ai plecat din privire tăcut,
Ca o umbră ce-și pierde lumina,
Pe urmele-ți calde - am zăcut,
Și-n lacrimi îți port toată vina.
Mi-ai ieșit pe vârfuri din suflet,
Ca o toamnă dintr-un tablou,
Lăsându-mă-ntruna să cuget,
La vechiul nostru tangou.
Pe umeri mi-a nins amintirea,
Cu flori de regret și de scrum,
Și-mi arde în piept despărțirea,
C-un foc ce miroase-a parfum.
Pe tâmple-mi colindă uitarea,
Ca o pasăre albă, buimacă,
Spre ceruri îmi caut salvarea,
Când ochiul în lacrimi se-neacă.
În aer miroase numai a tine,
Amor netrăit pân' la capăt,
Și simt cum lumina din mine,
Din umbre, setos se adapă.
Iubirea pentru tine a murit
Credeai că o să ţină la infinit,
Şi că nu voi putea fără tine trăi
Dar ştii, şi Iubirea tot a murit,
S-a stins încet zi de zi.
L-anceput nu dorea să se stingă
Dorea să mai ardă încă puţin
Dar nepăsarea a reuşit să învingă
Şi azi îi auzim ultimul suspin.
Iubirea pentru tine nu mai este
Îmi pare rău, dar şi bine îmi pare
Mai făcut să cred în poveste
Şi-n sentimente dulci-amare.
Mai mult amare totuşi, decât dulci,
Dar, gata, suferinţa i-a sfârşit
Îi înalţ acum mai multe cruci,
Iubirea pentru tine a murit!
Pustiu...
Pustiu, pustiu de lume,
măști ascunse pe sub piele
cu miros a flori de plastic
plini de dogme și embleme.
Prea pustiu și trist adesea,
mulți aleg în loc de artă:
sex și-atracții efemere,
colorant și apă fiartă.
Chiar pustiu, fără nisipuri
doar coperte primprejur,
lume vie fără suflet-
bec stricat în abajur...
"Unforgettable" în germană
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Unvergesslich
Unvergesslich, das bist du
Unvergesslich, ob nah oder fern
Wie ein Lied der Liebe, das an mir haftet
Wie der Gedanke an dich Dinge mit mir macht
Noch nie war jemand mehr
In jeder Hinsicht unvergesslich
Und für immer wirst du so bleiben
Deshalb, Liebling, ist es unglaublich
Dieser jemand ist so unvergesslich
Denkt, dass ich auch unvergesslich bin
In jeder Hinsicht unvergesslich
Und für immer wirst du so bleiben
Deshalb, Liebling, ist es unglaublich
Dieser jemand ist so unvergesslich
Denkt, dass ich auch unvergesslich bin.
Alte poezii ale autorului
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Mereu!
Mereu ți-am spus că voi veni
Și n-am venit,
Speranță-n mine tu ți-ai pus
Și mai iubit.
Mereu am fost prea ocupat
Motive invocând,
Și sufletul mult ți-am rănit
Minciuni spunând.
Mereu veneam cu flori la tine
Dar, doar atât,
Fără a ști să-ți dăruiesc iubire
Știu..m-ai urât.
Mereu ți-am zis multe cuvinte
Unul lipsind,
Cel,,te iubesc "... mult așteptat
Un gol...lăsând.
Mereu am ezitat mână să-i cer
Nu știu de ce,
Degeaba-i scriu să ne-ntâlnim
Ea..nu se-ntoarce.
Mereu visez,iubirea să-mi găsesc
Ce-a fost odată,
Și poate într-o zi, pe ea, o întâlnesc
Acum...furată!
La masă cu sfinții!
Te uiți la noi și somnul ni-l veghezi
În timp ce-ntorci aluatul în covată,
Aștepți puțin să prindă să dospească
Tingirea în cuptor o-mpingi cu o lopată
Văd cum șiroaiele îți curg pe frunte
Dar nicicum din muncă nu te opresc,
Cu un batic le ștergi și-un ochi arunci
La pâinile ce în cuptor se rumenesc
Lângă o plită te-așezi și lung privești
Fără a ști unde privirea se-ndreaptă?
Stai pe un scaun și jarul scormonești
Ca pita să nu ardă și să se facă coaptă
Ne crede pe toți că încă dormim
Și nu vrea somnul să ni-l trezească,
Nici eu nu simt s-arăt că-s treaz
Și-o las cu plapuma să ne-nvelească
Cred c-am ațipit pentru un timp
Și am ratat cum pita este scoasă,
Am tresărit și iute din pat am sărit
Când mama a zis..copii veniți la masă
.................................
A fost demult când mama ne cocea
Cuptor de pită și turtă si alte minunății,
Până-ntr-o zi când s-a oprit în a găti
Și a plecat la Cer..să ia masa cu sfinții!
Poveste tristă!
Fluieră un tren în gară
Ușile larg se deschid,
Însă nimeni nu coboară
Și nici nu se mai închid
Stau mirat mă uit la el
Și nimic nu înțeleg,
Ieri mi-a spus ca vine astăzi
De pe front al meu coleg
Nu mai am răbdare, urc
Să verific prin vagoane,
Și-ntâlnesc pe culoar
Un barbat și trei persoane
Lung privesc cu tâlc la ele
Și deodată ochiu-mi plânge,
Când o văd pe a lui mamă
Cum în brațe puiu-și strânge
Doar acum pot să-nțeleg
Când văd jos un cărucior,
Și de unde atâta plânset
Când copilu-i-ntr-un picior
Mă apropii să-l îmbrățișez
Pe amicul din copilărie,
Care-mi spune printre dinți
Am căzut rănit...la datorie
Nu mi-a zis că s-a-nrolat
Și s-a dus pe front să lupte,
Dar cunosc cum îmi spunea
Răul doar din radăcini se rupe
Desigur vorbea despre dușmani
Care-au atacat mârșav Ucraina,
În timp ce el lucra peste hotare
Iar rușii i-au furat țara și doina
Am coborât cu grijă pe peron
Și-am stat la vorbă pe o bancă,
Mi-a spus ce n-aș fi vrut s-aud
Si c-are-n piept o rană adâncă
Într-un târziu ne-am despărțit
Fără a înțelege de ce-i război,
De ce-au murit atâțea oameni?
Și, de ce există vrajbă între noi?
Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Mă cheamă...Ghost!
Am acasă un cățel talie mare
Toată ziua vrea scos la plimbare,
Cănd în casă-l bag mârâie tare
Latră și mă prinde de picioare.
Numele e Ghost și-i șmecher
La comenzi cu greu răspunde,
De-i nervos muscă din ștecher
Când îl cerți, ochii sunt umezi
Când suntem plecați la muncă
Comandant gradat este în casă,
Iar când vrem să-i dăm poruncă
E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.
Pe cameră îl urmărim tot timpul
Să constatam cum se descurcă,
Mânâncă, bea și-și freacă trupul
De mobilă, de pat și-apoi se culcă.
De doua ori pe zi e scos afară
Să alergăm și să ne ușurăm,
Altfel, îmi fac nevoile în scară
Și pe vecinii noștri-i bucurăm.
Când de la joacă ne întoarcem
Cu piciorușele negre, murdare,
La duș în cadă ușor ne ducem
Și-atunci să vezi cum apa sare.
Săptămânal plecăm la rude
Unde primim rații bogate,
Și nu mâncăm bucate crude
Le refuzăm dacă-s sărate.
După ce burta îmi plesnește
Sar cât mai sus pe canapele,
Marce cu mult amar zâmbește
Când vede urmele înfipte-n ele.
Apoi vioi prin dormitor mă plimb
Pe pat, subpat, covor și pe parchet,
Iubesc perna lui Marce și mă-ntind
Și-adun tot ce găsec și fac pachet.
O raită scurtă trag pe la balcon
Să văd aici ce rufe pot s-apuc,
Și dacă ușa e deschisă la salon
Mă culc puțin cu botul pe cultuc.
Dar să nu credeți că nu mi-i greu
Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,
Că sunt cățel, nu piesă de muzeu
Și tare-mi place, când vă surprind.
Mă deplasez mereu cu limuzina
Că doar nu cheltui din chenzină,
Habar nu am ce preț are benzina
Refuz mersul pe jos că am mașină.
Am pedigree de câine, Samoyed
Puțin cam agitat și foarte curios,
Mai niciodată nu ascult să șed
Totuși sunt blând și credincios
De vreți un Pet cuminte să aveți
Și nici vreo pagubă să nu simțiți,
Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți
Că noi cățeii, de voi...vom fi iubiți!
Două cinteze!
Pe-un ram de frunză dezgolit
Erau la un taifas două cinteze,
Ce se plângeau cât li-i de greu
Că nu mai au unde să hiberneze.
Se-aude că va cădea zăpadă
Care se va așterne peste tot,
Și nu vom mai găsi mâncare
Nici măcar o iarbă de troscot.
Am auzit și eu dragă surată
Că gerul va fi unul năprasnic,
Și-atunci ce oare vom mânca
Că omul a uitat să fie darnic.
Acum găsim ușor ce ciuguli
Că toamna este așa bogată,
În cuib nu vom avea provizii
Că și creanga ne va fi tăiată.
De unde știi tu acest lucru
Că nici copacul n-are să fie?
Îți spun c-am auzit o vorbă
La cei ce lucră-n primărie.
Ziceau că-i multă murdărie
De la suratele noastre ciori,
Și doar când toți copaci-i taie
Acestea vor pleca în alte zări.
Atunci, hai să ne îmbrățișăm
Și-n grabă să ne luăm zborul,
Până nu va fi mult prea târziu
Când frigul va fi adus cu norul.
Așa tăifăsuiau săracele cinteze
Și grija mare pe cioc li se citea,
Că n-au nici cuib, nici ce mânca
Și doar voia Cerului...le rămânea!
Mereu!
Mereu ți-am spus că voi veni
Și n-am venit,
Speranță-n mine tu ți-ai pus
Și mai iubit.
Mereu am fost prea ocupat
Motive invocând,
Și sufletul mult ți-am rănit
Minciuni spunând.
Mereu veneam cu flori la tine
Dar, doar atât,
Fără a ști să-ți dăruiesc iubire
Știu..m-ai urât.
Mereu ți-am zis multe cuvinte
Unul lipsind,
Cel,,te iubesc "... mult așteptat
Un gol...lăsând.
Mereu am ezitat mână să-i cer
Nu știu de ce,
Degeaba-i scriu să ne-ntâlnim
Ea..nu se-ntoarce.
Mereu visez,iubirea să-mi găsesc
Ce-a fost odată,
Și poate într-o zi, pe ea, o întâlnesc
Acum...furată!
La masă cu sfinții!
Te uiți la noi și somnul ni-l veghezi
În timp ce-ntorci aluatul în covată,
Aștepți puțin să prindă să dospească
Tingirea în cuptor o-mpingi cu o lopată
Văd cum șiroaiele îți curg pe frunte
Dar nicicum din muncă nu te opresc,
Cu un batic le ștergi și-un ochi arunci
La pâinile ce în cuptor se rumenesc
Lângă o plită te-așezi și lung privești
Fără a ști unde privirea se-ndreaptă?
Stai pe un scaun și jarul scormonești
Ca pita să nu ardă și să se facă coaptă
Ne crede pe toți că încă dormim
Și nu vrea somnul să ni-l trezească,
Nici eu nu simt s-arăt că-s treaz
Și-o las cu plapuma să ne-nvelească
Cred c-am ațipit pentru un timp
Și am ratat cum pita este scoasă,
Am tresărit și iute din pat am sărit
Când mama a zis..copii veniți la masă
.................................
A fost demult când mama ne cocea
Cuptor de pită și turtă si alte minunății,
Până-ntr-o zi când s-a oprit în a găti
Și a plecat la Cer..să ia masa cu sfinții!
Poveste tristă!
Fluieră un tren în gară
Ușile larg se deschid,
Însă nimeni nu coboară
Și nici nu se mai închid
Stau mirat mă uit la el
Și nimic nu înțeleg,
Ieri mi-a spus ca vine astăzi
De pe front al meu coleg
Nu mai am răbdare, urc
Să verific prin vagoane,
Și-ntâlnesc pe culoar
Un barbat și trei persoane
Lung privesc cu tâlc la ele
Și deodată ochiu-mi plânge,
Când o văd pe a lui mamă
Cum în brațe puiu-și strânge
Doar acum pot să-nțeleg
Când văd jos un cărucior,
Și de unde atâta plânset
Când copilu-i-ntr-un picior
Mă apropii să-l îmbrățișez
Pe amicul din copilărie,
Care-mi spune printre dinți
Am căzut rănit...la datorie
Nu mi-a zis că s-a-nrolat
Și s-a dus pe front să lupte,
Dar cunosc cum îmi spunea
Răul doar din radăcini se rupe
Desigur vorbea despre dușmani
Care-au atacat mârșav Ucraina,
În timp ce el lucra peste hotare
Iar rușii i-au furat țara și doina
Am coborât cu grijă pe peron
Și-am stat la vorbă pe o bancă,
Mi-a spus ce n-aș fi vrut s-aud
Si c-are-n piept o rană adâncă
Într-un târziu ne-am despărțit
Fără a înțelege de ce-i război,
De ce-au murit atâțea oameni?
Și, de ce există vrajbă între noi?
Firul de ață!
Te-am întâlnit și am visat frumos,
Și kilometri mulți am mers pe jos,
Pe tine să te văd și să-ți vorbesc,
Și poate un sărut dulce primesc
Pe calendar cu spor tăiam zilele,
Iar noaptea rămâneam cu stelele,
Doar lor le vorbeam de al meu dor,
Sperând că timpul trece mai ușor
Când ziua revederii era aproape,
Somnul venea târziu în noapte
Și din flăcăul brav și curajos,
Eu deveneam un băiețel sfios
Atent eram la cumpărat florile,
Grijă având cum aleg culorile,
Să-ți placă și să văd zâmbetul tău,
Trimis să-mi lumineze chipul meu
Plimbările ținându-te de mână,
Pe veci în amintiri o să-mi rămână,
Iar întâiul sărut furat pe înserat,
Tot timpul în poezie l-am cântat
Țin minte cum planuri ne făceam,
Și cum nimic atunci noi nu aveam,
Doar două inimi bătând la unison,
În ritmul dragostei, pe-același ton
....................................
Atunci și-așa a început iubirea noastră,
Și an de an am fost atenți să crească,
Iar când necazuri au apărut în viață,
Noi am știut să împletim...firul de ață!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Mă cheamă...Ghost!
Am acasă un cățel talie mare
Toată ziua vrea scos la plimbare,
Cănd în casă-l bag mârâie tare
Latră și mă prinde de picioare.
Numele e Ghost și-i șmecher
La comenzi cu greu răspunde,
De-i nervos muscă din ștecher
Când îl cerți, ochii sunt umezi
Când suntem plecați la muncă
Comandant gradat este în casă,
Iar când vrem să-i dăm poruncă
E rebel, n-ascultă și nu-i pasă.
Pe cameră îl urmărim tot timpul
Să constatam cum se descurcă,
Mânâncă, bea și-și freacă trupul
De mobilă, de pat și-apoi se culcă.
De doua ori pe zi e scos afară
Să alergăm și să ne ușurăm,
Altfel, îmi fac nevoile în scară
Și pe vecinii noștri-i bucurăm.
Când de la joacă ne întoarcem
Cu piciorușele negre, murdare,
La duș în cadă ușor ne ducem
Și-atunci să vezi cum apa sare.
Săptămânal plecăm la rude
Unde primim rații bogate,
Și nu mâncăm bucate crude
Le refuzăm dacă-s sărate.
După ce burta îmi plesnește
Sar cât mai sus pe canapele,
Marce cu mult amar zâmbește
Când vede urmele înfipte-n ele.
Apoi vioi prin dormitor mă plimb
Pe pat, subpat, covor și pe parchet,
Iubesc perna lui Marce și mă-ntind
Și-adun tot ce găsec și fac pachet.
O raită scurtă trag pe la balcon
Să văd aici ce rufe pot s-apuc,
Și dacă ușa e deschisă la salon
Mă culc puțin cu botul pe cultuc.
Dar să nu credeți că nu mi-i greu
Să mă abțin să nu sfâșii ce prind,
Că sunt cățel, nu piesă de muzeu
Și tare-mi place, când vă surprind.
Mă deplasez mereu cu limuzina
Că doar nu cheltui din chenzină,
Habar nu am ce preț are benzina
Refuz mersul pe jos că am mașină.
Am pedigree de câine, Samoyed
Puțin cam agitat și foarte curios,
Mai niciodată nu ascult să șed
Totuși sunt blând și credincios
De vreți un Pet cuminte să aveți
Și nici vreo pagubă să nu simțiți,
Mai lesne, pofta-n cui v-o puneți
Că noi cățeii, de voi...vom fi iubiți!