La masă cu sfinții!

 Cu un surâs m-ai cucerit

Sau poate au fost două,

Când lângă mine ai venit

C-afară începea să plouă.

Umbrela era atât de mică

Că doi nu încăpeam sub ea,

Așa că te-am ținut în brațe

Simțind atunci că ești a mea.

Norul nu se oprea să curgă

Parcă dorind să fim împreună,

Iar eu să îndrăznesc mai mult

Chiar un sărut, să fur în glumă.

Dar cum să se întâmple asta

Când amândoi purtam rușine,

Așa că am rămas îmbrățișați

Rostind cuvinte foarte puține.

Ploaia nu a durat o veșnicie

Cum eu mi-as fi dorit să fie,

Fata a mulțumit râzând și zis

Întreabă la cămin de o Mărie.

Am vrut s-o mai întreb ceva

Dar s-a pierdut în depărtare,

Fără să-mi dea o mică șansă

Să o găsesc și să-i ofer o floare.

Mult timp am răscolit cămine

Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,

Dar în zadar am irosit timpul

Că am rămas cu sufletul rănit.

După un timp am obosit să caut

Și încercat s-o uit cumva pe fată,

Ca mai apoi cu greu să recunosc

Că fiecare își are propria soartă.

Dar cum în viață sunt minuni

Una mi s-a întâmplat și mie,

Să ne-ntâlnim și să vorbim

La o petrecere de cununie.

Însă dezamăgirea a fost enormă

Când am aflat că fata avea iubit,

Așa că m-am scuzat și am plecat

Purtând în suflet...visul neîmplinit!

Am fost plecat o lungă vreme,

De lângă ea, pribeag prin lume,

Crezând c-așa-mi va fi mai bine,

Să evadez, să mă-nțeleg pe mine

Nu știu motivul cel adevărat,

Nici c-am alunecat în vreun păcat,

Tot ce-am simțit în doi am spus,

Și martor ne este Cel de Sus

Eram tot timpul, doar împreună,

Și pasul îl făceam ținuți de mână,

Privirea o aveam mereu senină,

De unde radia, o rază de lumină

Poate că viața a devenit rutină,

Iar dragostea tot mai puțină,

Iubirea noastră și-a luat zborul,

Și dusa-fost de vânt ca norul

Un timp am stat printre străini,

Prietenii adevărați fiind puțini,

Gândul mi-a fost la ce-am lăsat,

Și la o dragoste cum am visat

.............................

Când singurătatea a devenit povară,

N-am rezistat și m-am întors în țară,

Să lupt să-mi recâștig iarăși iubirea,

Convins că doar aici îmi este fericirea

Am căutat-o mult pe-a mea iubită,

Și spun că sa lăsat cu greu găsită,

Am discutat de-a noastră despărțire,

Ne-am împăcat, dar cu timp de...gândire

Să stau departe n-am rezistat,

Și-am înțeles că sunt iertat,

Dar ferm mi-a spus că ea nu uită,

C-a suferit când a fost părăsită

......................................

Ușor în timp rana s-a vindecat,

Și m-am trezit bărbatul însurat,

Iubire dăruiesc și simt că sunt iubit,

Și zilnic mulțumesc, că nu m-am rătăcit!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Cer senin, pământ sub soare 

Viața-i scurtă ca o boare, 

Azi te naști și-ncepi să crești 

Luptă duci pân' la plecare. 

Vii cu-al tău destin de Sus 

Și pornești într-o călătorie, 

Nu știi când o să te-oprești 

Pentru că, doar Domnul știe. 

Ești copil și mergi la școli 

Să înveți și să știi carte, 

Toți îți spun că-așa e bine 

De vrei să ajungi departe. 

Ești adult și mergi la lucru 

Să-ți câștigi pâinea cu trudă, 

Vrei să-ți meargă toate bine 

Pân' ți-apare-n viață-o...iudă. 

Ai copii, nepoți și strănepoți 

Ești familia cea mult visată, 

Dar constați că rămâi singur 

Și îți zici cu-amar...ce soartă. 

Stai de vorbă cu soția,  soțul 

Și viața ți-o povestești în doi, 

Și îți spui când vorba-nchei 

Bătrâni suntem...vai de noi. 

Parcă ieri eram copil la mama 

Apoi tânăr-însurat și cu fecior, 

Astăzi Îl rugăm smeriți pe Domnul 

Pază bună să ne fie...și-n viitor!

Geamu-mi deschid spre tine, toamnă

Și tare-aș vrea mai mult să povestim,

Și poate îți ghicesc într-o cafea amară

Să afli pe ce banii puțini, ni-i cheltuim. 

În fiecare an îmi furi căldura soarelui

Și mi-l trimiți așa departe de pământ,

Te lauzi că ne aduci bogății în cămară

Dar fără apa cerului, făina n-o frământ. 

Iată de ce te-am invitat s-avem o vorbă

Să-ți spun că doar în patru formați anul,

Așa că fiecare anotimp, are valoarea lui

Iar  de lipsește unul..gol îmi e hambarul. 

A înțeles părerea mea și-n casă a intrat

Am discutat vrute-nevrute...făra ghici, 

Un ceai fierbinte a cerut, că e puțin răcită

Am râs și acceptat..doar puturoșii îs calici.

 Mâna ne-am strâns și am rămas amici

Și-am stabilit să ne-ntâlnim mai des,

Și fiecare anotimp să-l prețuim, iubim

Ne-am despărțit, urându-ne...succes!

De câte ori m-am rătăcit pe cale

Tu te-ai ivit și mâna mi-ai întins,

Să mă ridic și drumul să-l găsesc

Și cu iubire, în brațe m-ai cuprins. 

De Tine mi-a povestit bunica mea

Și spus că Tu ești calea și adevărul,

Iar când necazuri în viață voi simți

Rugă să-nalț, că Tu-mi ești ajutorul.

De mic am învățat poruncile cerești

Și încercat să nu le-ncalc vreodată,

Dar cine poate zice ,,n-am păcătuit "

Când de ispită... viața-i înconjurată. 

Am fost mereu cu Tine-n gândul meu

Și n-am uitat nicicând să mulțumesc,

Și-apoi să cer iertare și binecuvântare

Și lacrima s-o vărs... când Îți greșesc. 

Crezul mi-a fost să nu mă rătăcesc

Și bunătatea să-mi cuprindă inima,

Iar fapta să mă-nsoțescă la plecare

Când Domnul... Sus... mă va chema!

Ieri am fost un pic cam prost,

Când am prins un pește mare,

Dar pe mal, eu nu l-am scos,

Că n-avea....bunăstare!

Stau la casă-n într-un oraș,

Și cresc porci în bătătură,

Vreau să-i vând eu mintenaș,

Că n-am bani...de beutură!

Aș veni și azi la lucru,

Să câștig un ban în plus,

Dar am fost la bar cu socru,

Și sunt cred un pic.. cam dus!

Am văzut pe strada-o fată,

Și i-am zâmbit pe deplin,

S-a uitat prelung la mine,

Și m-antrebat...de buletin!

Suntem amandoi de-o seamă,

Și-o iubesc pe-a mea Marie,

Dar când fac vreo nebunie,

Îmi șoptește...vei da samă!

Am cea mai bună soție,

Mă iubește cu ardoare,

Dar când am geșit mai tare,

Nimeni nu poate...s-o ție!

Azi am fost la Mall, măi frate,

Să mancăm tot ce se poate,

Marce m-a trimis la casă,

Nu știa..c-am cardu' acasă!

Mi-am luat mașină bună,

Și mănâncă motorină,

Cănd la pompă alimentez,

Eu tot cardul...lichidez!

Stau la masă, totu-i gol,

Marce e la shopping-n mall,

Aș mânca ceva măi vere,

Dar n-am bani...nici de o bere!

Nu am fost atent la scară,

Și mi-am fracturat piciorul,

Totul s-antâmplat aseară,

Când beam vinul...cu ulciorul!

Sunt veterinar cu diplomă,

Și tratez tot ce găsesc,

Dar nu animal în comă,

Frică-mi e...să nu plătesc!

Fac control la alimente,

Calculez valoarea nutritivă,

Chiar gramajul...condimente,

Instrument...papila gustativă!

S-a intrat de ieri în postul mare,

Gata cu măncărurile-nfruptate,

Am acasă oala cu sarmale,

Aș mânca, dar...nu se poate!

Cresc la țară niște porci,

Și i-aș vinde azi, pe toți,

Dar sunt negri, slabi, păroși,

Și n-au carne și doar...colți!

Stau parcat aici la Mall,

Marce întârzie-năuntru,

Simt în stomac un mare gol,

Dac-o fi ea..sub sechestru!

Floarea vieții se duce

În ea stau până m-oi duce.

Floare mi-a dat o lovire,

De m-a fermecat dintr-o privire.

De mic, doar cu ea stăteam,

Mereu în ea mă dojeneam.

Toată tristețea se duce undeva,

De nu mai auzeam de nimeni altcineva.

Dar a trecut prea repede timpul,

De-a început să se ofilească și restul.

Ușor, ușor, ușor de tot murea —

Tare dor mi-e de floarea mea.

Spre cer noi am trimis mesaj

Cu destinație pe Domnul Sfânt,

Unde s-a dus și mama noastră

Când s-a-nălțat de  pe pământ

 Sperăm că n-am greșit adresa

Și un mic semn noi să primim,

Până atunci cu toții ne rugăm

Și numele ei sfânt îl pomenim

Gândul ne duce departe-n timp

Spre clipe minunate și amintiri,

Ochii de lacrimi ni-s inundați

Și ne-nțelegem doar din priviri

Mereu ne strângem pe-acasă

De mama nu suntem așteptați,

Tristețea este în casa noastră

Și-a dispărut mirosul de cârnați

Cândva, erau bucate peste tot

Cu care mama fericită ne servea,

Și să rămână întotdeauna calde

Cu grijă, cu un ștergar le-acoperea

Acum mai toate nu-s la locul lor

Prin curte, beci și-a ei cămară,

De-avem nevoie de ceva ni-i greu

Iar viața fără ea a devenit povară

Abia acum realizăm ce este mama

Și cât de mult ea astăzi ne lipsește,

Iar pe moment avem o mică teamă

Să nu o supărăm, când ea de Sus..la noi privește!

În sertarul gălbejit

Zace poza de demult;

Chipul palid și boțit 

M-afundä in tumult.

Din trecutul răvășit 

Picură din nebuloasă 

Spiritul cel bântuit

De amintirea dureroasă.

Sărut imaginea din nou

Din suflet amărui .

Din nostalgicul ecou

Bolta mi-o învălui.

Ochii mamei pironiți 

Mai vii că niciodată,

De ploaia mea stropiți 

Din fotografia mată..

Glăsuind în șoapte 

Clipe-n șir, nepieritoare;

Plutesc cu ea in noapte,

Unde visu-i dă suflare..

Mamă,se apropie ziua in care,

Am văzut lumina pentru prima dată;

Te mai gândești la mine oare 

Cu fața -n perna udată?..

Drumul către tine mi-e străin,

Visele s-au năruit treptat.

Mai sper în semnul divin 

Pe -al meu altar sculptat.

Stau în genunchi cu poza ta,

Ce-mi arde pieptul gol.

Lacrimi cerne bolta,

Eu mă rog la un miracol.

Poate intr -o seară târzie 

Ori dimineață,bizar de tăcută,

Un porumbel alb din hârtie 

Îmi va face o vizită scurtă 

Cu numele tău pe -o aripă crestat,

La geamul meu din sticlă mată,

Crăpat pe-alocuri de oftat 

Al tău zâmbet mi se arată.

-Mamä, intră,nu te sfii,

Te aștept de ceva vreme.

-Copila mea, aș dărâma și munții,

Să te pot recunoaște din mulțime..

Pe chipul ei aștri sau stins.

În părul ei ninsori au nins. 

Iar ochii ei și-acum păstrează, 

Sclipirea care radiază.

În sufletu-i sunt adunate,

tristeți și bucurii de-o viață.

Iar mâinile mici și ridate,

ne mângâie în fiecare dimineață.

Azi ninge nu știu a câta oară...

Din cer în părul ei fulgii coboară.

Sunt binecuvântări cerești,

Ea este icoana vieții pământești.

Trec anii necruțători peste tine,

puterile ți se știrbesc ușor.

Aștepți cu dor copilul ce nu vine

iar sufletu-ți e mistuit de dor.

Vocea caldă și blajină

iarăși icoanelor se închină.

În ruga ta către Dumnezeu

ceri binele copilului tău.

Pictat rămâne chipu-i sfânt

acolo, printre îngeri ești o minune. 

Aici, prin viața pe pământ

icoana pentru închinăciune.

Pe chipul ei mereu vor arde

noi aștrii luminoși și vii.

Ea este călăuza pentru mai departe

pentru al omenirii neam, pentru copii.

Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.

Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.

Cât mama ne mai este în viața, 

pleacă urechea la a ei povață.

PARTEA I — 10 Poezii Inspiraționale pentru Femei

1. Femeia cu Credință

Femeie, nu uita niciodată

Cât de prețios este sufletul tău,

Nu frumusețea care trece

Îți dă adevărata valoare.

În inima care se roagă,

În mâna care știe să ajute,

În lacrima care se transformă-n speranță,

Se ascunde o frumusețe nevăzută.

Mergi înainte cu Dumnezeu,

Chiar dacă drumul este greu,

Căci Domnul vede lupta ta

Și cunoaște sufletul tău.

2. Fiică a Luminii

Fiică a luminii, nu te teme

De ziua care stă să vină,

Dumnezeu aprinde în suflet

O candelă plină de lumină.

Nu lăsa lumea să-ți spună

Că nu ești destul de puternică,

Căci prin credință și iubire

Inima poate deveni puternică.

Ridică privirea către cer

Și păstrează pacea în tine,

Căci Dumnezeu merge înaintea ta

Și poate transforma totul în bine.

3. Puterea unei Inimi Blânde

Nu întotdeauna cel mai puternic

Este cel care vorbește tare,

Uneori puterea se ascunde

În răbdare și în iertare.

O inimă blândă nu este slabă,

Ci poartă o tainică putere,

Ea poate aduce pacea

Acolo unde lumea cere durere.

Femeie, păstrează-ți bunătatea,

Dar mergi cu fruntea sus,

Căci Dumnezeu vede frumusețea

Sufletului care I-a fost supus.

4. Nu-ți Pierde Speranța

Vor fi zile în care vei plânge,

Și zile în care vei obosi,

Dar nu lăsa o clipă grea

Să-ți spună că nu mai poți trăi.

Dumnezeu cunoaște lacrima

Pe care nimeni n-a văzut-o,

Și poate aduce vindecare

Inimii care a suferit.

Nu-ți pierde speranța, femeie,

După iarnă vine primăvara,

Iar după o noapte întunecată

Dumnezeu poate trimite iar lumina.

5. Frumusețea Sufletului

Nu oglinda îți spune întreaga poveste,

Nici lumea nu îți cunoaște valoarea,

Căci adevărata frumusețe crește

Acolo unde locuiește iubirea.

Un suflet care iartă și ajută,

O inimă care știe să se roage,

Strălucesc mai mult decât aurul

Și decât toate lucrurile care trec.

Păstrează-ți sufletul aproape de Dumnezeu

Și lasă iubirea să-ți fie podoabă,

Căci ceea ce este zidit în inimă

Rămâne atunci când timpul se grăbește.

6. Dumnezeu Îți Cunoaște Drumul

Poate nu știi unde te conduce

Drumul vieții tale astăzi,

Dar Dumnezeu vede cărarea

Chiar și atunci când tu nu o vezi.

Încredințează-I grijile tale

Și mergi înainte pas cu pas,

Nu trebuie să cunoști tot viitorul,

Ci să ai credință pentru ceasul de acum.

Dumnezeu nu uită niciun suflet

Care Îl caută cu sinceritate,

Iar iubirea Lui poate deveni

Puterea ta în fiecare zi.

7. Ridică-te, Femeie

Ridică-te, femeie, când ai căzut,

Nu lăsa trecutul să-ți spună cine ești,

Cu Dumnezeu există întotdeauna

O cale nouă pe care să pornești.

Nu ești definită de greșeli,

Nici de cuvintele care te-au rănit,

Ești un suflet chemat la lumină,

Un om pentru care Hristos a iubit.

Ridică-te cu nădejde în inimă,

Și lasă trecutul în mâna Domnului,

Căci înaintea ta se poate deschide

Un drum nou, sub lumina Cerului.

8. Floarea Credinței

Ca o floare care crește

Chiar și după ploi și vânt,

Așa poate înflori sufletul

Care își pune nădejdea în Cel Sfânt.

Nu toate zilele sunt senine,

Dar rădăcinile pot deveni mai tari,

Atunci când credința este adâncă

Și inima se roagă în tăcere.

Înflorește acolo unde Dumnezeu

Te cheamă să aduci iubire,

Și lasă parfumul bunătății

Să devină o binecuvântare.

9. O Coroană Nevăzută

Nu căuta mereu coroane de aur,

Nici laude care se risipesc,

Căci Dumnezeu vede în taină

Binele pe care îl dăruiești.

Fiecare lacrimă de iubire,

Fiecare faptă bună făcută,

Poate deveni înaintea Cerului

O comoară nevăzută.

Poartă cu demnitate credința,

Cu smerenie și inimă curată,

Căci cea mai frumoasă coroană

Este o viață trăită cu iubire adevărată.

10. Mergi Înainte cu Dumnezeu

Femeie, mergi înainte cu pace,

Nu te opri din cauza fricii,

Dumnezeu poate deschide porți

Acolo unde nu vezi ieșire.

Poate drumul este lung,

Poate uneori vei obosi,

Dar mâna Domnului te susține

Și îți dă putere în fiecare zi.

Păstrează-ți credința și zâmbește,

Privește spre cer cu dor,

Căci Dumnezeu poate face din viața ta

O poveste plină de lumină și speranță.

✝️ PARTEA A II-A — 20 de Poezii Creștine Inspiraționale

11. Dumnezeu Este Refugiul Meu

Când lumea devine furtunoasă

Și sufletul caută un liman,

Îmi ridic privirea către Cer

Și chem numele Tău în gând.

Tu ești refugiul meu, Doamne,

În zilele de încercare,

Stânca pe care pot rămâne

Când se ridică valul mare.

Nu mă tem, căci nu merg singur,

Tu cunoști drumul meu întreg,

Și chiar atunci când nu înțeleg,

Aleg în Tine să mă încred.

12. Un Nou Început

Nu există noapte atât de lungă

Încât să nu vină dimineața,

Nu există inimă atât de rănită

Încât să nu poată găsi speranța.

Dumnezeu ne dă o nouă zi,

O nouă șansă să iubim,

Să cerem iertare, să iertăm

Și mai aproape de El să fim.

Nu rămâne prizonierul trecutului,

Ridică-te și mergi din nou,

Căci harul lui Dumnezeu poate face

Dintr-o inimă frântă un suflet nou.

13. Când Te Roagă Inima

Când nu mai găsești cuvinte

Și sufletul tău este obosit,

Lasă inima să se roage

Înaintea Celui Preaiubit.

Dumnezeu înțelege tăcerea,

Înțelege lacrima ce cade,

Și ascultă suspinul ascuns

Pe care nimeni nu îl poate auzi.

Nu ai nevoie de multe cuvinte,

Spune doar: „Doamne, sunt aici”,

Iar rugăciunea sinceră

Poate deschide cerul din adânc.

14. Mâine Va Fi Lumină

Poate astăzi cerul este înnorat

Și drumul pare prea greu,

Dar nu uita: dincolo de nori

Strălucește mereu Dumnezeu.

Mâine poate vei vedea răspunsul

Pentru care astăzi te rogi,

Până atunci, păstrează credința

Și nu renunța când ești în nevoi.

Fiecare noapte are un sfârșit,

Fiecare iarnă o primăvară,

Iar Dumnezeu poate trimite lumină

Chiar și în cea mai grea seară.

15. Harul lui Dumnezeu

Nu pot număra toate darurile

Pe care le-am primit în viața mea,

Dar știu că harul lui Dumnezeu

M-a ridicat de fiecare dată.

Când am căzut, mi-a dat putere,

Când am plâns, mi-a dat alinare,

Când m-am pierdut, mi-a aprins

O lumină pe a mea cărare.

Harul nu se câștigă prin mândrie,

Ci se primește cu inimă smerită,

Ca o ploaie peste pământul uscat,

Ca o speranță mereu dăruită.

16. Păstrează Candela Aprinsă

Păstrează candela credinței

Aprinsă în sufletul tău,

Nu o lăsa stinsă de teamă

Sau de grijile vieții mereu.

Hrănește-o cu rugăciune,

Cu iubire și cu adevăr,

Ca atunci când noaptea se lasă

Să ai lumină pe drum.

Căci Dumnezeu vede candela

Pe care o păstrezi în taină,

Și lumina unei inimi credincioase

Nu se pierde în noaptea străină.

17. Iubirea Nu Cade Niciodată

Pot trece anotimpurile,

Se pot schimba multe în lume,

Dar iubirea adevărată rămâne

Ca o lumină ce poartă un nume.

Iubirea lui Dumnezeu nu obosește,

Nu pleacă atunci când greșim,

Ci ne cheamă iar la lumină

Și ne învață cum să iubim.

Iubește și tu pe aproapele tău,

Ajută fără să ceri răsplată,

Căci o inimă plină de iubire

Este o inimă binecuvântată.

18. În Tăcerea Rugăciunii

În tăcerea unei camere,

Când lumea întreagă a adormit,

Sufletul poate vorbi cu Dumnezeu

Mai sincer decât a vorbit.

Nu există ziduri între Cer

Și inima care se roagă,

Căci Dumnezeu ascultă glasul

Celui care Îl cheamă cu dragoste.

În liniștea rugăciunii găsești

O pace pe care lumea n-o dă,

O putere care nu se vede,

Dar care te poate ajuta.

19. Crucea Îmi Arată Drumul

Privesc spre Crucea lui Hristos

Și văd iubire și iertare,

Văd un Dumnezeu Care ne-a iubit

Până la capăt, fără încetare.

Când drumul meu devine greu,

Îmi amintesc de Golgota,

Și înțeleg că după suferință

Poate veni și biruința.

Crucea nu este sfârșitul drumului,

Ci semnul unei mari iubiri,

Căci după moartea Mântuitorului

A răsărit lumina Învierii.

20. Nu Te Opri din Rugăciune

Roagă-te când ești fericit,

Roagă-te când inima te doare,

Roagă-te când ai răspunsuri

Și când ai întrebări fără număr.

Rugăciunea nu este doar cerere,

Ci și mulțumire și iubire,

Este drumul inimii către Dumnezeu

Și izvorul unei noi puteri.

Nu te opri din rugăciune,

Chiar când răspunsul întârzie,

Căci Dumnezeu lucrează uneori

În feluri pe care nu le vezi.

21. Calea Bunătății

Nu ai nevoie de bogății

Ca să aduci lumină în lume,

O inimă bună poate deveni

O rază care poartă un nume.

Alege să ajuți, să ierți,

Să ridici pe cel căzut,

Căci în fiecare om pe care-l întâlnești

Poți lăsa un bine nevăzut.

Mergi pe calea bunătății,

Chiar dacă uneori este greu,

Căci fiecare pas făcut cu iubire

Te apropie de Dumnezeu.

22. După Lacrimi

După lacrimi poate veni zâmbetul,

După durere poate veni pacea,

Dumnezeu nu uită niciodată

Inima care Își pune în El nădejdea.

Poate nu înțelegem toate drumurile

Și nici toate încercările vieții,

Dar putem merge înainte cu credință

Sub ocrotirea bunătății.

Nu lăsa lacrimile să-ți fure

Toată frumusețea unei zile,

Căci Dumnezeu poate transforma

Durerea în noi puteri și în minuni.

23. Credința Mută Munții

Nu întotdeauna munții se mută

Din fața drumului nostru,

Uneori Dumnezeu ne dă putere

Să urcăm până pe vârful lor.

Credința nu înseamnă o viață

Fără încercări și fără durere,

Ci puterea de a merge înainte

Cu Dumnezeu drept sprijin și putere.

Privește muntele și spune:

„Cu Dumnezeu nu sunt singur!”,

Apoi fă un pas după altul

Și vei vedea cât de departe poți ajunge.

24. O Rază de Speranță

O singură rază de lumină

Poate risipi noaptea grea,

O singură rugăciune sinceră

Poate ridica inima ta.

Nu disprețui lucrurile mici,

Un pas, un cuvânt, o faptă bună,

Căci Dumnezeu poate face din puțin

O lumină pentru lumea întreagă.

Ține speranța în suflet,

Ca pe o comoară prețioasă,

Și lasă credința să-ți lumineze

Fiecare zi și fiecare casă.

25. Dumnezeu Este Aproape

Nu trebuie să urci pe munți înalți

Ca să-L găsești pe Dumnezeu,

El este aproape de inima

Care Îl cheamă în sufletul său.

Este aproape când te rogi,

Când ierți și când ajuți,

Când alegi să faci binele

Și să ridici pe cei căzuți.

Oriunde mergi, nu uita

Că Dumnezeu poate fi aproape,

Iar o inimă care Îl caută

Găsește lumină chiar și în noapte.

26. Viața Este un Dar

Viața este un dar primit

Pe care nu trebuie să-l risipim,

Să iubim, să sperăm, să ajutăm

Și în pace să trăim.

Nu știm câte zile ne sunt date,

De aceea să nu amânăm

Cuvântul bun și iertarea

Pe care astăzi le putem da.

Mulțumește pentru dimineață,

Pentru pâinea de pe masă,

Pentru oamenii dragi din viața ta

Și pentru Dumnezeu, Care nu ne lasă.

27. Când Dumnezeu Îți Deschide Drumul

Uneori o ușă se închide

Și inima se umple de întrebări,

Dar poate Dumnezeu pregătește

Un drum spre alte depărtări.

Nu te teme de schimbare,

Nu te teme de un început,

Căci uneori trebuie să pleci

Ca să descoperi ce ai pierdut.

Încredințează-ți pașii Domnului

Și mergi înainte cu speranță,

Căci El poate transforma o încercare

Într-o nouă binecuvântare.

28. Cântecul Recunoștinței

Îți mulțumesc, Doamne, pentru soare,

Pentru ploaie și pentru pâine,

Pentru ziua pe care o trăiesc

Și pentru speranța zilei de mâine.

Îți mulțumesc pentru fiecare om

Care mi-a fost alături la nevoie,

Pentru lecțiile grele ale vieții

Care m-au învățat să merg înainte.

Când inima știe să mulțumească,

Chiar și puținul devine bogăție,

Iar fiecare zi se transformă

Într-un cântec plin de bucurie.

29. Hristos, Lumina Mea

Când nu mai știu unde să merg,

Hristos, fii Lumina mea,

Când drumul pare fără sfârșit,

Fii călăuza inimii mele.

Tu ai biruit întunericul,

Tu ai adus speranță în lume,

Și sufletul care Te urmează

Nu se pierde, ci găsește drumul.

Rămâi cu mine, Doamne Iisuse,

În fiecare zi și fiecare noapte,

Și ajută-mă să duc lumina Ta

Acolo unde alții caută speranță.

30. Mergem Spre Lumină

Suntem călători prin această lume,

Cu bucurii și cu încercări,

Dar fiecare zi ne poate apropia

De Dumnezeu și de ceruri.

Să nu ne pierdem speranța

Atunci când drumul este greu,

Căci la capătul fiecărei furtuni

Poate răsări lumina lui Dumnezeu.

Să mergem înainte cu iubire,

Cu credință și cu pace în suflet,

Și să ne ajutăm unii pe alții

Pe drumul către Cel Preasfânt.