La masă cu sfinții!
Te uiți la noi și somnul ni-l veghezi
În timp ce-ntorci aluatul în covată,
Aștepți puțin să prindă să dospească
Tingirea în cuptor o-mpingi cu o lopată
Văd cum șiroaiele îți curg pe frunte
Dar nicicum din muncă nu te opresc,
Cu un batic le ștergi și-un ochi arunci
La pâinile ce în cuptor se rumenesc
Lângă o plită te-așezi și lung privești
Fără a ști unde privirea se-ndreaptă?
Stai pe un scaun și jarul scormonești
Ca pita să nu ardă și să se facă coaptă
Ne crede pe toți că încă dormim
Și nu vrea somnul să ni-l trezească,
Nici eu nu simt s-arăt că-s treaz
Și-o las cu plapuma să ne-nvelească
Cred c-am ațipit pentru un timp
Și am ratat cum pita este scoasă,
Am tresărit și iute din pat am sărit
Când mama a zis..copii veniți la masă
.................................
A fost demult când mama ne cocea
Cuptor de pită și turtă si alte minunății,
Până-ntr-o zi când s-a oprit în a găti
Și a plecat la Cer..să ia masa cu sfinții!
Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: Zugun
Date of posting: 23 октября 2023
Comments: 2
Views: 643
Comments
Poems in the same category
În fața unui chip de înger!
Pentru început am să ridic pensula
Căutând cel mai bun mod de-a contura fericirea!
Voi porni de la un zâmbet infinit
Si de la un ,, Noapte bună" șoptit,
Ambele oferite de buzele tale arse,
Ambele menite să aprindă stelele din cea mai întunecată noapte!
Voi continua cu două nestemate de smarald,
Prin care cele mai puternice vise și speranțe ard
Adăugând un strop de iubire infinită,
De admirație și adorație nerostită
Voi reuși să desenez cu succes chipul ființei pe care o iubesc!
NUMELE TAU - MAMĂ
MAMĂ! !Numele tău e viață.
MAMĂ! Numele tău e iubire.
Mereu te strig, mereu mă chemi…
Ești anotimpurile toate cu începutul in primăvara primului ghiocel. Lumina din razele de soare o culegi pentru mine ca să-mi dai căldura verii , păstrând culoarea cerului senin în ochii tăi, uneori din ei câte un nor lăcrimează… Mamă, ești toamna fără de rugină, ești un poem în care frunzele, una câte una căzătoare, sunt zile din anii tăi. Mamă, te strig pe albul sufletului curat, te privesc cum vii, cum pleci prin ninsoarea anotimpului ,lăsându-mi aceeași scrisoare cu un singur și unic conținut: ,, COPILUL MEU, MAMA TE IUBEȘTE,,. Mamă, acum, te-aștept pe treptele scării care te-au urcat către cer, în suflet păstrând cele patru anotimpuri ale tale : NAȘTEREA, IUBIREA, IERTAREA și BUNĂTATEA :
MAMĂ,
numele tău toți îl purtăm
cu rugăciune spre tine ne îndreptăm
să primim, să mai simțim
a ta îmbrățișare.
Mamă,
tu pentru noi ești sărbătoare
nimic nu ceri ,știi doar
să dăruiești,
din bunătatea ta, casa vieții ne-o zidești.
MAMĂ!
Azi, cea mai frumoasă floare-ți dăruiesc,
o stea acolo sus în UNIVERS.
Mama te iubim
Mama am greșit de o grămadă de ori,
Îmi cer scuze ,mă închin in fata ta,
Ești o mama extraordinara
Ai stat nopții și zile lângă noi ,
Doar tu ai fost acolo ,
Tata a plecat ,
Naveam ce manca ,
Mama a murit,
A făcut lumină în familia noastră,
Îti mulțumesc ,mama !
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ
Mulțumesc mamă dragă!
Ce mult am încercat să-ți spun,
Ce ai fi vrut să afli de la mine,
Să știi de ce-am ales alt drum,
Și nu te-am ascultat pe tine
M-ai dus de mic la grădiniță,
Și m-ai convins să învăț carte,
Mi-ai pus în mână toc și peniță,
Și litera am scris-o târziu în noapte
M-ai îndemnat să lupt în viață,
Să nu mă las calcat în picioare,
Trezirea să fie dis de dimineață,
Și lucrului făcut, să-i dau valoare
Te-ai bucurat când am învins,
Și-ai plâns cu mine la necaz,
Spre înainte tu m-ai împins,
Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz
.................................
Anii în timp au venit peste noi,
Și ne-au adus bune și rele,
Și zid solid am ridicat noi doi,
Ca stavilă s-avem în clipe grele
..........................
Acum când ai plecat la Cer,
Te plàng și-mi cer iertare,
Și nu-mi rămâne decât să sper,
Să te revăd...în viața viitoare!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Sărut mâna..mamă, tată!
Din Piatra la Botoșani am pornit
Și-n satul Frumușica ne-am oprit,
Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel
Cu pită caldă și poate-un păhărel.
Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm
Către părinții noștri să-i vedem,
Pe care-i știm că stau pe-o bancă
După ce-au isprăvit a lor treabă.
Bucuria pe chipuri repede răsare
Când poarta scârție din balamale,
Iar tristețea dispare din ochii lor
Când în curte aud vocea copiilor.
Mâna și obrazul trist le sărutăm
Simțim căldura și-i îmbrățișăm,
Și ochii umezi ușor se limpezesc
Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.
E greu când anii mulți s-au adunat
Și urme-adânci pe chip au brăzdat,
Vedem cum trupul mame-i aplecat
Iar tata are la mijloc un brâu legat.
Dar și așa ograda, le este plină
Și mama noastră pare o albină,
Trebăluiesc până seara târziu
Iar tata mai gustă și-un rachiu.
În curtea lor tot timpul ai să vezi
O ordine deplină și poți să crezi
Că-n acest loc trăiesc doi tinerei
Și nu părinții noștri cu boli pe ei.
Povestea lor trăită e una minunată
Și viața le-a fost într-una luminată,
În Domnul Iisus speranță au avut
Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.
Acum cu toții rugă înălțăm la cer
La Domnul și înspre a lor înger,
Să-i țină-n viață, să fie sănătoși
Chiar dacă suntem tare păcătoși.
La ei cu drag mereu vom reveni
Să alungăm singurătatea grea,
Iar să nu-i supărăm ne vom feri
Știind că-n ei ne este...nemurirea!
În fața unui chip de înger!
Pentru început am să ridic pensula
Căutând cel mai bun mod de-a contura fericirea!
Voi porni de la un zâmbet infinit
Si de la un ,, Noapte bună" șoptit,
Ambele oferite de buzele tale arse,
Ambele menite să aprindă stelele din cea mai întunecată noapte!
Voi continua cu două nestemate de smarald,
Prin care cele mai puternice vise și speranțe ard
Adăugând un strop de iubire infinită,
De admirație și adorație nerostită
Voi reuși să desenez cu succes chipul ființei pe care o iubesc!
NUMELE TAU - MAMĂ
MAMĂ! !Numele tău e viață.
MAMĂ! Numele tău e iubire.
Mereu te strig, mereu mă chemi…
Ești anotimpurile toate cu începutul in primăvara primului ghiocel. Lumina din razele de soare o culegi pentru mine ca să-mi dai căldura verii , păstrând culoarea cerului senin în ochii tăi, uneori din ei câte un nor lăcrimează… Mamă, ești toamna fără de rugină, ești un poem în care frunzele, una câte una căzătoare, sunt zile din anii tăi. Mamă, te strig pe albul sufletului curat, te privesc cum vii, cum pleci prin ninsoarea anotimpului ,lăsându-mi aceeași scrisoare cu un singur și unic conținut: ,, COPILUL MEU, MAMA TE IUBEȘTE,,. Mamă, acum, te-aștept pe treptele scării care te-au urcat către cer, în suflet păstrând cele patru anotimpuri ale tale : NAȘTEREA, IUBIREA, IERTAREA și BUNĂTATEA :
MAMĂ,
numele tău toți îl purtăm
cu rugăciune spre tine ne îndreptăm
să primim, să mai simțim
a ta îmbrățișare.
Mamă,
tu pentru noi ești sărbătoare
nimic nu ceri ,știi doar
să dăruiești,
din bunătatea ta, casa vieții ne-o zidești.
MAMĂ!
Azi, cea mai frumoasă floare-ți dăruiesc,
o stea acolo sus în UNIVERS.
Mama te iubim
Mama am greșit de o grămadă de ori,
Îmi cer scuze ,mă închin in fata ta,
Ești o mama extraordinara
Ai stat nopții și zile lângă noi ,
Doar tu ai fost acolo ,
Tata a plecat ,
Naveam ce manca ,
Mama a murit,
A făcut lumină în familia noastră,
Îti mulțumesc ,mama !
Îmi spunea mama
Îmi spunea mama cam să cad în genunchi
În genunchi în fața ta ,
Sperând cu gândul la iubire iar cu inima la uitare .
Mi-a spus mama să-ți uit chipul ,
Chipul ce-mi bântuie orgoliu
și mă așteaptă să-mi dau ultima suflare
ca tu să vii din nou aici
aice nu departe …..
pe strada suferinței 27.
Îmi spunea mama să nu te mai sun ,
măcar glasul să ți-l uit cumva .
Dar ce nu știe mama e că ți-am uitat și fața ,
și numele și cum în prag de sărbători mă sărutai și-n iubire mi te jurai.
Și în zile mai urâte , urâte căci tu le numai așa,
Îmi promiteai că pleci și cale de întoarcere la mine nu mai ai .
Îmi spunea mama că în urma ta v-a rămâne doar praf și ici colo cât-un ciob
Ciob ce îmi va sparge inima de piatră pe care tu nu ai putut s-o încălzești ,
Măcar cu o lumânare sau cu o îmbrățișare dacă ai putea .
Îmi spunea mama că întunericul într-o zi ne va lua de pe acest pământ ….
Dar ce nu știe ea , este că în inima mea acea zi venise deja .
Simt prin cer , văd prin flori , iubesc prin gând , gând pe care tu nici măcar nu vrei
și nici nu poți să-l auzi .
Întunericul îmi bate în geam și-mi aduce aminte de sfârșit …. sau cum ar spune mama căci până la urmă tot la vorba ei ajung ,
“ Tu fată n-ai să-l uiți , iubirea ta va dăinui fiind tu acoperită chiar și cu pământ
Mulțumesc mamă dragă!
Ce mult am încercat să-ți spun,
Ce ai fi vrut să afli de la mine,
Să știi de ce-am ales alt drum,
Și nu te-am ascultat pe tine
M-ai dus de mic la grădiniță,
Și m-ai convins să învăț carte,
Mi-ai pus în mână toc și peniță,
Și litera am scris-o târziu în noapte
M-ai îndemnat să lupt în viață,
Să nu mă las calcat în picioare,
Trezirea să fie dis de dimineață,
Și lucrului făcut, să-i dau valoare
Te-ai bucurat când am învins,
Și-ai plâns cu mine la necaz,
Spre înainte tu m-ai împins,
Și lacrima mi-ai șters-o pe obraz
.................................
Anii în timp au venit peste noi,
Și ne-au adus bune și rele,
Și zid solid am ridicat noi doi,
Ca stavilă s-avem în clipe grele
..........................
Acum când ai plecat la Cer,
Te plàng și-mi cer iertare,
Și nu-mi rămâne decât să sper,
Să te revăd...în viața viitoare!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Sărut mâna..mamă, tată!
Din Piatra la Botoșani am pornit
Și-n satul Frumușica ne-am oprit,
Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel
Cu pită caldă și poate-un păhărel.
Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm
Către părinții noștri să-i vedem,
Pe care-i știm că stau pe-o bancă
După ce-au isprăvit a lor treabă.
Bucuria pe chipuri repede răsare
Când poarta scârție din balamale,
Iar tristețea dispare din ochii lor
Când în curte aud vocea copiilor.
Mâna și obrazul trist le sărutăm
Simțim căldura și-i îmbrățișăm,
Și ochii umezi ușor se limpezesc
Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.
E greu când anii mulți s-au adunat
Și urme-adânci pe chip au brăzdat,
Vedem cum trupul mame-i aplecat
Iar tata are la mijloc un brâu legat.
Dar și așa ograda, le este plină
Și mama noastră pare o albină,
Trebăluiesc până seara târziu
Iar tata mai gustă și-un rachiu.
În curtea lor tot timpul ai să vezi
O ordine deplină și poți să crezi
Că-n acest loc trăiesc doi tinerei
Și nu părinții noștri cu boli pe ei.
Povestea lor trăită e una minunată
Și viața le-a fost într-una luminată,
În Domnul Iisus speranță au avut
Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.
Acum cu toții rugă înălțăm la cer
La Domnul și înspre a lor înger,
Să-i țină-n viață, să fie sănătoși
Chiar dacă suntem tare păcătoși.
La ei cu drag mereu vom reveni
Să alungăm singurătatea grea,
Iar să nu-i supărăm ne vom feri
Știind că-n ei ne este...nemurirea!
Other poems by the author
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Despărțire!
Încerc să-ascund ochii privirii,
După lentila neagră, sub ochelari,
În el e sentimentul despărțirii,
Și lacrima ce mi se scurge pe maxilari
Mi-am zis să fiu puternic să rezist,
Să nu arăt că sunt și eu emoționat,
Însă momentul a fost prea trist,
Și n-am putut să mă opresc din lăcrimat
Cu toții ne-am exprimat regretul,
Pentru colegul nostru din liceu,
Știiam că încă nu avea biletul,
Dar am aflat că l-a răpus un AVCeu
Gândul acum devine rătăcitor,
Zburând și în trecut și-n viitor,
Și îți șoptește...și tu ești călător,
Și vei pleca, când ești chemat..de Mântuitor!
Scrisă cu durere de Cezar!
Pe curând!
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
În vizită!
E dimineață, ger și noi parcurgem
Un drum alunecos și ne grăbim,
La sora dragă rapid s-ajungem
Că are pus pe masă ce ne dorim.
De la Piatra Neamț azi am plecat
La Botoșani că suntem așteptați,
Cu bunătăți bio, obținute-n sat
Ce gura-ți inundă, când le gustați.
Pe masa-ntinsă în salonul mare
Sunt zeci de feluri de mâncare,
Puse pe farfurii și în castroane
Ce musafiri așteaptă la gustare.
Da, e tare gospodină Angelica
Și strașnice bucate pregătește,
Iată de ce la ea venim cu gașca
Să-nfulecăm c-aici nu se plătește.
Soțul Marcel, e omul cu multe idei
Așa că i-a făcut cuptor lipit cu hlei,
Unde să ne gătească nouă sarmale
Și-apoi forțați, se merge la plimbare.
În curte se găsește o privatizare
Unde Angela este mare patroană,
Are de toate pentru toți la vânzare
Iar bonusul primit, este bomboană.
Vila se află la magazin în spate
Având parter, etaj și o mansardă,
Acum o folosesc doar pe jumate
Că de etaj, copiii duși nu-ntreabă.
.............................................
Venim mereu cu drag să ne-ntâlnim
Și-așa vom face cât pe-aici călătorim,
Ne adunăm și Domnului îi mulțumim
Pentru ce-avem și viața ce-o... trăim!
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Despărțire!
Încerc să-ascund ochii privirii,
După lentila neagră, sub ochelari,
În el e sentimentul despărțirii,
Și lacrima ce mi se scurge pe maxilari
Mi-am zis să fiu puternic să rezist,
Să nu arăt că sunt și eu emoționat,
Însă momentul a fost prea trist,
Și n-am putut să mă opresc din lăcrimat
Cu toții ne-am exprimat regretul,
Pentru colegul nostru din liceu,
Știiam că încă nu avea biletul,
Dar am aflat că l-a răpus un AVCeu
Gândul acum devine rătăcitor,
Zburând și în trecut și-n viitor,
Și îți șoptește...și tu ești călător,
Și vei pleca, când ești chemat..de Mântuitor!
Scrisă cu durere de Cezar!
Pe curând!
La stână!
La ora dimineții ne-am pornit,
Spre munte, să vizităm o stână,
Echipamentul este cel stabilit,
Gândit de noi acum o săptămână
Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,
Chiar pentru cei cu experiență,
Iar eu sunt lovit puțin la un picior,
Așa că urc ușor și cu prudență
Suim cu greu, dar nu ne plângem,
Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,
Acolo sus degrabă să ajungem,
Și un caș proaspăt să degustăm
În fața noastră-i pădurea castanie,
E o splendoare și-o binecuvântare,
Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,
Și după munte cum soarele apare
Arunc privirea-n sus spre munte,
Și-n spate văd pretutindeni văi,
Simt o broboadă pe-a mea frunte,
O șterg și-naintez pe-aceste căi
Întreb îngândurat tovarășii de drum,
Cât ar mai fi de mers spre stână,
Dar iată-n zare văd o dâră de fum,
Și-mi zic că am noroc, de o zi bună
În fine am ajuns la bravii ciobănei,
Ce-s obosiți și vor ei să se culce,
In jurul nostru sunt mioare și căței,
Și simt miros plăcut de urdă dulce
Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,
Așa că din picioare noi gustăm,
Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,
Și lor le mulțumim și ne-nchinăm
La stână totul e conform nu vorbă,
Regulamentul UE, implementat,
Biosecuritate, bunăstare, iarbă,
Mioare grase și-un caș..adevărat!
În vizită!
E dimineață, ger și noi parcurgem
Un drum alunecos și ne grăbim,
La sora dragă rapid s-ajungem
Că are pus pe masă ce ne dorim.
De la Piatra Neamț azi am plecat
La Botoșani că suntem așteptați,
Cu bunătăți bio, obținute-n sat
Ce gura-ți inundă, când le gustați.
Pe masa-ntinsă în salonul mare
Sunt zeci de feluri de mâncare,
Puse pe farfurii și în castroane
Ce musafiri așteaptă la gustare.
Da, e tare gospodină Angelica
Și strașnice bucate pregătește,
Iată de ce la ea venim cu gașca
Să-nfulecăm c-aici nu se plătește.
Soțul Marcel, e omul cu multe idei
Așa că i-a făcut cuptor lipit cu hlei,
Unde să ne gătească nouă sarmale
Și-apoi forțați, se merge la plimbare.
În curte se găsește o privatizare
Unde Angela este mare patroană,
Are de toate pentru toți la vânzare
Iar bonusul primit, este bomboană.
Vila se află la magazin în spate
Având parter, etaj și o mansardă,
Acum o folosesc doar pe jumate
Că de etaj, copiii duși nu-ntreabă.
.............................................
Venim mereu cu drag să ne-ntâlnim
Și-așa vom face cât pe-aici călătorim,
Ne adunăm și Domnului îi mulțumim
Pentru ce-avem și viața ce-o... trăim!
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Zugun