Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: V. Stefania-Adina
Date of posting: 30 августа 2023
Added in favorites: 1
Views: 699
Poems in the same category
Pentru tine
Din prima zi cînd te-am văzut
Îţi zic sincer ,mi-ai plăcut!
Am ştiut că :te iubesc,
N-am mai încetat să te privesc..
De atuncea pîn'acum
Avem noi acelaşi drum.
Rîd şi plîng cu tine-n gînd-
Eşti cea mai scumpă pe pămînt..
Te iubesc din suflet "MAMĂ"
Eşti cea mai scumpă fără seamă!
Mămica mea cea ideală
Ești o rază luminoasă,
Ce prin gânduri, se revarsă,
E scumpica mea mămică,
Pentru mine, lacrimi pică.
Nopțile-mi sărută fruntea,
Limpezâ-ndumi chiar și mintea,
Ea mă iubește,
Și mă ocrotește.
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Maica mea, lumina mea!
Într-un cuib de cucuvele,
Plânge umbra mamei mele,
Prin fereastră intră-n casă,
Raza ei întunecoasă,
Și se-ndreaptă înspre icoană,
Unde intră ca să doarmă.
Casa prinde rădăcină,
Umbra mamei e lumină,
Și se vede prin podea,
Ochii săi de catifea,
Și preumblă prin pământ,
Trupul ei bătrân, flămând,
Și se-ntinde ca o mână,
Printr-un vrej de mătrăgună,
Şi mă ia de după gât,
Să-i țin noaptea de urât,
Şi mă mângâie pe frunte,
Și pe tâmplele cărunte...
Și îmi soarbe de pe obraz,
Lacrimile de necaz.
Eu cu patimă sărut,
Lacrimile ei de lut,
Şi le-adun încet pe toate,
Zi de zi noapte de noapte,
Plămădind cu a mea mână,
Trupul ei de sfântă mumă,
Şi-n a șasea dimineață,
Am suflat cu a mea viață,
Dar icoana de pe masă,
Unde doarme seara acasă,
Maica mea cu chip frumos,
Îmi șopti cu glas mieros:
Nu se poate fiul meu,
Să mă știu în viață eu,
Iară tu să fii în casă,
Doar o rază luminoasă.
Fă din lacrima de lut,
Un altar înspre trecut,
Și pe masa sa întinsă,
Las-o candelă aprinsă,
Și să știi feciorul meu,
Că lumina... voi fi eu!
Maica mea, lumina mea!
Fiul meu, altarul meu!
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Dor de mamă
Pe un ram verde de nuc
Jalnic cântă un pui de cuc.
Are sufletul-ntristat
De el mama a uitat.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mamă-i plecată
Intro tară-ndepărtată.
Zboară, tu la mama mea,
Ca sărmană-i singurea,
Sa am de toate ea muncește
Ştiu nespus că mă iubește.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ti-o frânge,
Că și-a mea mama-i plecată
Într-o tară-ndepărtată,
Spune-ică în astă viață,
Nu-i că mama scump odor
Sä am casă-ndestulată
Tot de mama mi-a fi dor.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mamă-i plecată
Într-o tară-ndepărtată.
Pentru tine
Din prima zi cînd te-am văzut
Îţi zic sincer ,mi-ai plăcut!
Am ştiut că :te iubesc,
N-am mai încetat să te privesc..
De atuncea pîn'acum
Avem noi acelaşi drum.
Rîd şi plîng cu tine-n gînd-
Eşti cea mai scumpă pe pămînt..
Te iubesc din suflet "MAMĂ"
Eşti cea mai scumpă fără seamă!
Mămica mea cea ideală
Ești o rază luminoasă,
Ce prin gânduri, se revarsă,
E scumpica mea mămică,
Pentru mine, lacrimi pică.
Nopțile-mi sărută fruntea,
Limpezâ-ndumi chiar și mintea,
Ea mă iubește,
Și mă ocrotește.
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Maica mea, lumina mea!
Într-un cuib de cucuvele,
Plânge umbra mamei mele,
Prin fereastră intră-n casă,
Raza ei întunecoasă,
Și se-ndreaptă înspre icoană,
Unde intră ca să doarmă.
Casa prinde rădăcină,
Umbra mamei e lumină,
Și se vede prin podea,
Ochii săi de catifea,
Și preumblă prin pământ,
Trupul ei bătrân, flămând,
Și se-ntinde ca o mână,
Printr-un vrej de mătrăgună,
Şi mă ia de după gât,
Să-i țin noaptea de urât,
Şi mă mângâie pe frunte,
Și pe tâmplele cărunte...
Și îmi soarbe de pe obraz,
Lacrimile de necaz.
Eu cu patimă sărut,
Lacrimile ei de lut,
Şi le-adun încet pe toate,
Zi de zi noapte de noapte,
Plămădind cu a mea mână,
Trupul ei de sfântă mumă,
Şi-n a șasea dimineață,
Am suflat cu a mea viață,
Dar icoana de pe masă,
Unde doarme seara acasă,
Maica mea cu chip frumos,
Îmi șopti cu glas mieros:
Nu se poate fiul meu,
Să mă știu în viață eu,
Iară tu să fii în casă,
Doar o rază luminoasă.
Fă din lacrima de lut,
Un altar înspre trecut,
Și pe masa sa întinsă,
Las-o candelă aprinsă,
Și să știi feciorul meu,
Că lumina... voi fi eu!
Maica mea, lumina mea!
Fiul meu, altarul meu!
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Dor de mamă
Pe un ram verde de nuc
Jalnic cântă un pui de cuc.
Are sufletul-ntristat
De el mama a uitat.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mamă-i plecată
Intro tară-ndepărtată.
Zboară, tu la mama mea,
Ca sărmană-i singurea,
Sa am de toate ea muncește
Ştiu nespus că mă iubește.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ti-o frânge,
Că și-a mea mama-i plecată
Într-o tară-ndepărtată,
Spune-ică în astă viață,
Nu-i că mama scump odor
Sä am casă-ndestulată
Tot de mama mi-a fi dor.
Refren:
Pui de cuc, tu nu mai-plânge
Inimioara nu ți-o frânge,
Că și-a mea mamă-i plecată
Într-o tară-ndepărtată.
Other poems by the author
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.