Mi-aș fi dorit...
Mi-aș fi dorit să mă iubești...
Așa cum o faci cu alți copii,
Cum îi atingi , cum le zâmbești,
Și în brațe să mă ții.
Mi-aș fi dorit să-ți spun ce simt
Și tu măcar să mă înțelegi,
Că eu mereu mi-am dorit
Doar pe mine să m-alegi.
Mi-aș fi dorit să mă cuprinzi ,
Cu blândețe și iubire...
Să te uiți în ochii mei suferinzi-
Să-mi spui că și tu ții la mine .
Mi-aș fi dorit să fiu mai mult
Poate eram de ajuns pentru tine,
Dar nu pot să te mai ascult ,
Fiindcă te-ai depărtat de mine.
Mi-aș fi dorit să mă înveți
Cum puternica eu să fiu,
Dar cum poți tu să mă înveți-
Ce niciodată tu n-ai putut fi?
Mi-am dorit mereu fetița ta să fiu
Încât suspin acum când scriu,
Pe tine încercând să te descriu,
Mama care m-a rănit într-un târziu...
Category: Poems dedicated to Mothers
All author's poems: V. Stefania-Adina
Date of posting: 30 августа 2023
Added in favorites: 1
Views: 727
Poems in the same category
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Poza de demult
În sertarul gălbejit
Zace poza de demult;
Chipul palid și boțit
M-afundä in tumult.
Din trecutul răvășit
Picură din nebuloasă
Spiritul cel bântuit
De amintirea dureroasă.
Sărut imaginea din nou
Din suflet amărui .
Din nostalgicul ecou
Bolta mi-o învălui.
Ochii mamei pironiți
Mai vii că niciodată,
De ploaia mea stropiți
Din fotografia mată..
Glăsuind în șoapte
Clipe-n șir, nepieritoare;
Plutesc cu ea in noapte,
Unde visu-i dă suflare..
Iau cartea-n mână...
Iau cartea-n mână și-mi aduc aminte,
Când îmi citeai fiind copil,
Și cum stăteam în poala ta cuminte,
Strângând la piept păpușa de vinil.
Și-acum îmi pare printre rânduri,
Că îți zăresc privirea blândă,
Și mă scufund ades în gânduri,
Și mă întreb ce vrea s-ascundă.
Mai dau încet o pagină la carte,
Un basm cu fete împărătești,
Și simt cum inima mocnit mă arde,
Căci parcă tu măicuță mi-l citești.
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Mama mea
Of...Mama mea cu ochii blânzi
Un foc profund în mine-aprinzi.
Mă tem că vei îmbătrâni?
Că într-o zi nu vei mai fi.
Mergi doar pe unde vrei
Și știu că ai alte idei,
Dar vreau să-ți dăruiesc
Un simplu te iubesc...
Aștepți să mă căiesc ,
Să nu mă-npotmolesc.
Am să-ți cer ceva
Ce nu vei observa.
Știu c-am greșit mereu,
Dar uneori e greu
Și vreau să-ți cer acum
Iertare oarecum.
Doar tu știi tot despre mine ,
Mereu mă vei susține ,
Pentru asta-ți mulțumesc
Și copilul tău eu mă numesc.
Ai încercat, te-ai străduit
Pentru-n viitor mai strălucit
Și-ai salvat viețile noastre
Trecând pe mările albastre.
Sa fi copil
Sa fi copil sa ai o mama
Este un dar ,ai o comoara
Sa cresti cu mama langa tine
Ai dragoste,multa iubire
Necaz si griji le lasam balta
E mama noastra ce le poarta
Si dea-m cazut, ne-am ridicat
Venim la mama,ne da sfat
Ne vede-n geam
Ne-a steapta-n poarta
Se-urneste greu,tremura toata
Zambeste usor in coltul fetii
Ca-i vin copii si nepotii
Lacrimi i-cad de bucurie
Ne ia in brate ne mangaie
Cad in genuchi si-o iau de mana
E mama noastra eroina
Poza de demult
În sertarul gălbejit
Zace poza de demult;
Chipul palid și boțit
M-afundä in tumult.
Din trecutul răvășit
Picură din nebuloasă
Spiritul cel bântuit
De amintirea dureroasă.
Sărut imaginea din nou
Din suflet amărui .
Din nostalgicul ecou
Bolta mi-o învălui.
Ochii mamei pironiți
Mai vii că niciodată,
De ploaia mea stropiți
Din fotografia mată..
Glăsuind în șoapte
Clipe-n șir, nepieritoare;
Plutesc cu ea in noapte,
Unde visu-i dă suflare..
Iau cartea-n mână...
Iau cartea-n mână și-mi aduc aminte,
Când îmi citeai fiind copil,
Și cum stăteam în poala ta cuminte,
Strângând la piept păpușa de vinil.
Și-acum îmi pare printre rânduri,
Că îți zăresc privirea blândă,
Și mă scufund ades în gânduri,
Și mă întreb ce vrea s-ascundă.
Mai dau încet o pagină la carte,
Un basm cu fete împărătești,
Și simt cum inima mocnit mă arde,
Căci parcă tu măicuță mi-l citești.
O poveste de Crăciun
N-am fost mințit de mic cu moși
Eram mic copil,m-am prins
Că mama ascundea cadouri
Lânga pomul nostru aprins
Fără moș doar crăciunița
Lânga pomul cu ghirlande
Unde ascundea când dulciuri
Fie un fruct sau câte-o carte
Nu purta cu ea desagi
Nu venea la noi cu sacul
Ne doream un singur lucru
Să fim unul lângă altul
N-a fost bătrânul ăla vesel
Care cică purta roșu'
Ne doream de mici copii
Crăciunița și cu moșu'
Era timp de sărbătoare
Roș-aprins,dar nu de sânge
Sângeram pe dinăuntru
Când vedeam ca mama plânge
Bătea drumuri lungi știu bine
Zăpezi mari și fără reni
Aducea crăciunu-n casă
Și zâmbeam în alea vremi
Nu voiam multe deloc
Nu voiam să umple coșul
Voiam doar să-și amintească
Și de noi odată moșul
Voiam să știe și el nenea
Noi micuți stăteam grămadă
I-am fi dat noi lui cadouri
Doar să vină să ne vada
N-a venit nici într-un an
Însă nu ne explicase
De copii am înteles
C-a rămas la alte case
Și de-atunci micuț mi-am zis
Mi-am promis-o ca nebunul
Când cresc o să-mi iau un ren
Să-i aduc în dar Crăciunul
Crăciunița fără moș
E povestea lor,nu drama
Pentru noi și fără reni
Tu ai fost Crăciunul,Mama
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Other poems by the author
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.
MEREU PLECAT
Cum e să fii mereu plecat-
Iar ai tăi copii să te aștepte plângând acasă?
Să fii mereu un tata îndurerat
Ca să ai ce pune mai târziu pe masă.
Ei te așteaptă sfioși la poartă,
Sperând că le-ai adus o jucărie nouă.
O păpușă, o carte, poate o nouă soarta.
Din ochii lor lacrimi au început să plouă...
Cum e să fii mereu plecat-
Iar a ta soție să devină altă femeie?
Tu să fii mereu un soț stricat
Că ea să rămână pentru casa cheie.
Ea te așteaptă în orice anotimp,
Sperând că ai rămas aceeași ființă.
Un soț și un tata neschimbat de timp,
Pentru ea mereu aceeași dorință...
RUJUL ROȘU
Și am început să mă dau în joacă,
Necrezând că o să-mi placă-
Acea nuanță de roșu aprins,
Care cu dragoste m-a surprins.
Prima dată l-am folosit ocazional,
Nevrând să devină ceva special,
Dar am ajuns să-l folosesc și înainte de culcare ,
Pentru că-mi aducea pe buze alinare .
Mă simțeam atât de unică că-l port,
Dar am ajuns să nu-l mai suport-
Văzându-l pe chipul tuturor,
Lăsându-mă cu o durere,pe care nu pot s-o măsor...
S-a dovedit a fi obsesie ,
Făcând pe ale mele buze impresie-
De dor și regret că am ales această nuanță,
Ce m-a lăsat acum fără nicio speranța.
Nu e vorba despre rujul roșu aprins...
Este despre băiatul care mi-a atins-
Inima , ce era întreaga odată,
Și putea simți iubirea adevărată.