Frumoasa mea!
Tu care zi și clipă lângă mine stai
Și dragoste curată îmi aduci în casă,
Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,
Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă
Cândva demult te-am întâlnit
Și inima în piept mi-a tresărit,
Nu am putut tic-tacul să-l opresc
Și nici s-ascund cum mă roșesc
Erai frumoasă ca floarea lunii mai
Gingașă, dulce și firavă ca un pai,
Te-am invitat de vrei să ne plimbăm
Și poate două vorbe să schimbăm
Și norocos am fost că tu ai acceptat
Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,
Apoi ne-am pus pe banca de sub tei
Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei
Te văd și-acum cum te-ai retras
Când ți-am cerut să vii spre mine,
Și-aveai un tremurat ușor în glas
Iar eu eram emoționat la fel ca tine
Cum aș putea să uit în astă viață
Câ mâinile ni s-au atins deodată,
Și am simțit pentru întâia dată
Fiorul dragostei venit de la o fată
Curaj țin minte cum mi-am făcut
Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,
Te-am luat în brațe puțin forțat
Și un sărut șiret eu ți-am furat
Convins fiind că mult nu am greșit
Am îndrăznit să mai repet odată,
Apoi în liniște pe-alei noi am pornit
Cu gândul la o dragoste adevărată
...............................
Și-acum de mână noi ne ținem
Iubirea, dragostea ne însoțește,
Și nu uităm mereu să spunem
Un mulțumesc, Celui ce ne iubește!
Poems in the same category
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
Te iubesc pentru că..
Te iubesc pentru că exişti,
Te iubesc pentru că viaţa din loc mi-o mişti.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Un îngeraş dulce tu eşti!
Te iubesc pentru că respiri,
Te iubesc pentru că-mi creezi frumoase amintiri.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Micuţul meu iubit tu eşti!
Te iubesc..Te voi iubi mereu,
Ai rămas pe veci în gîndul meu..
Te iubesc : azi ,mîine şi oricînd-
Te iubesc printr-un simplu cuvînt”Te iubesc”!
Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
Te iubesc pentru că..
Te iubesc pentru că exişti,
Te iubesc pentru că viaţa din loc mi-o mişti.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Un îngeraş dulce tu eşti!
Te iubesc pentru că respiri,
Te iubesc pentru că-mi creezi frumoase amintiri.
Te iubesc pentru că mă iubeşti-
Micuţul meu iubit tu eşti!
Te iubesc..Te voi iubi mereu,
Ai rămas pe veci în gîndul meu..
Te iubesc : azi ,mîine şi oricînd-
Te iubesc printr-un simplu cuvînt”Te iubesc”!
Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
Other poems by the author
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
Timpul nu iartă!
E duminică, racoare și afară plouă,
N-am fost azi destul de matinal,
M-am trezit și sar din pat, că-i nouă,
Iar oglinda-mi spune, ai ochelari de cal
Mă uit mult mai atent prin cameră,
Și mă întreb cine-mi face cicane?
Când ochelarii mei sunt pe noptieră,
Și-mi răspund..vezi că,,porți", cearcăne
Privesc și-mi simt corpul puțin uzat,
Ceva grăsime pe burtă, fără folos,
S-a pus că aparatul de gym este stricat,
Și-acum îmi este tare greu, să o dau jos
În garderobă haine și rafturi pline,
Și nu-te-nduri să le dai la săraci,
Chiar dacă, niciuna nu-ți mai vine,
Și nici o șansă n-ai, să le îmbraci
O viață-ntreagă, muncim și adunăm,
Sume mici sau mari avem în cont,
Nu cheltuim prea mult și nici nu dăm,
Celor ce țin un ban, la o batistă-n nod
Cât tânăr ești trăiești ca în povești,
Iar viața mai pe nimic, o risipești,
Seama nu-ți dai că-nbătrânești,
Și-ajungi un timp, când te căiești
Și tot așa inaintezi în ani de viață,
Ușor și sigur ajungi la bătrânețe,
Trezirea e mai devreme, dimineața,
Somnul nu vine la fel, ca-n tinerețe
La anii senectuții, gândul mai des te poartă,
Spre cei plecați la Cer, de Domnul adormiți,
Te-ntrebi..puteam eu să am o altă soartă?
Și îți răspunzi..alții Sus sunt și doar de noi...pomeniți!
Scrisă de Cezar!
Pe Curând!
Mia, dr. Mia!
Acum când anii mulți s-au adunat
Și las în urmă munca de laborator,
O tandră nostalgie azi mă cuprinde
Când las trecutul cu amintiri și dor
Gândul îmi fuge departe-n timp
Când tânăr stagiar și eu am fost,
Și cum emoția atunci m-a copleșit
Până ce am primit la stat un post
Apoi a început munca de doctor
Cu realizări, eșecuri și provocări,
Viața mi-a fost cu bune și cu rele
Am râs, am plâns și găsit rezolvări
Cu voi am lucrat mii de probe
Și analize diverse am efectuat,
Și mulțumirea a fost supremă
Când cel bolnav s-a vindecat
Timpul s-a scurs fără-ncetare
Și am ajuns să fiu pensionară,
De acum dorința-mi este clară
Să vizitez eu anual câte o țară
Nu vreau s-aud de audit RENAR
Și nici să pun vreun diagnostic,
Și doar ca Domnul să îmi dea
În tot ce fac un bun prognostic
De microscop ce să vă spun
De plăci Petri și de lamele,
Toate-mi vor fi doar amintire
C-am rezolvat cazuri cu ele
Călătoria o voi începe-n Franța
Până s-apară din nou pandemia,
Cu drag, vă rog primiți salutul
Venit de la Paris..bonjour..eu Mia!
Mă duce gândul...!
Mă duce gândul fără să-mi spună,
departe în copilăria mea din sat,
Și mă oprește lângă o poartă
zicându-mi, deschide ești așteptat.
Fac doi pași rapid pân' lângă gard
și privesc în curtea părăsită,
Totu-i pustiu nu simt nicio mișcare
și casa pare a fi nelocuită.
Doar câinele mă latră dintr-o cușcă
și furios se uită către mine,
Parcă ar vrea ham, ham să spună,
nu te cunosc, pleacă străine.
Nu mai strig, privesc pe drum,
dar și pe-aici nimeni nu trece,
Treabă îmi fac scot o găleată
și sorb paharul plin cu apă rece.
Bag mâna în buzunarul hainei
și-ntrebător iau telefonul,
Îl sun pe tata și-i zic că am venit,
îmi zice da și-oprește tonul.
Trece un timp până deschide ușa
în mână cu un baston cu tijă,
Ochii îi plâng când chipu-mi vede
și-i șterge-ncet cu mare grijă.
Trage ușor zăvorul porții și vorbă
aspră aruncă înspre câine,
Ne-mbrățișăm și îmi șoptește....
să știi că te-așteptam pe mâine.
Ne așezăm pe banca de la drum,
ca să-și îndrepte spatele,
Și trist îmi spune de dureri și,
c-a-ncercat..toate tratamentele.
Este seară și se lasă cu răcoare,
așa că amândoi intrăm în casă,
Stăm de vorbă și ne povestim,
dar tristețea greu ne-apasă.
Deodată, mă trezesc și gândul
mi-l întreb nedumerit,
De ce m-a dus fără de știre la
locul unde am copilărit.
Profund în judecată mi-a explicat,
că n-am mai fost demult prin sat,
Să-l văd pe tata ce-i bolnav și
să vorbesc cu mama ce-a plecat.
Deabia acum eu rușinat am înțeles,
că gândul doar a vrut să-mi spună,
Să merg la tata cât mai des, până ce
soarele și pentru el, nu urcă..să apună.
Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Poveste de iubire!
Când printre fete te-am văzut
Era pe toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic cum mi-ai plăcut
Dar știu ce dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc cum tu mi-ai spus
Că ai venit să îți încerci norocul,
Ce mândra-i fost când lista s-a adus
Și cum pe mine m-ai călcat cu tocul
Am tresărit simțind ceva durere
Ce mi-a trecut când te-ai scuzat,
Privirea ta m-a lăsat fără repere
Și instinctiv eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvălit torentul de iubire
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
............................
Ce a urmat a fost lunga poveste
Trăită zi de zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe
Nu am căzut, sperând în fericire
........................ ....
Și-ndrăgostit am fost la prima vedere
De ea, ce-n timp mi-a devenit soție,
Din dragoste noi ne-am extras putere
Și-s fericit că sunt iubit de-a mea Mărie!
Vreme vine, vreme trece..!
Aș vrea ca seara asta
Să fie una fără sfârșit,
Să-ți spun a mia oară
Că sunt cu tine fericit.
Plutim în pas de dans
Pe melodia preferată,
Și arătăm celor din jur
O dragoste adevărată.
Zâmbim și ne-amintim
Cum noi ne-am cunoscut,
Pe ritm de cânt ne minunăm
Cât timp în doi am petrecut.
Când muzica devine mută
Și ringul se simte părăsit,
Ieșim să ne plimbăm puțin
Că luna ne-ndeamnă la iubit.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și sfatul lunii degrabă îl urmez,
Cu un sărut încerc să o surprind
Și-apoi pe bancă lângă ea m-așez.
Nu zăbovim prea mult în noapte
Că-i toamnă și afară se lasă rece,
Ne ridicăm și mergem înspre casă
Iar eu recit,,vreme vine, vreme trece..!
Timpul nu iartă!
E duminică, racoare și afară plouă,
N-am fost azi destul de matinal,
M-am trezit și sar din pat, că-i nouă,
Iar oglinda-mi spune, ai ochelari de cal
Mă uit mult mai atent prin cameră,
Și mă întreb cine-mi face cicane?
Când ochelarii mei sunt pe noptieră,
Și-mi răspund..vezi că,,porți", cearcăne
Privesc și-mi simt corpul puțin uzat,
Ceva grăsime pe burtă, fără folos,
S-a pus că aparatul de gym este stricat,
Și-acum îmi este tare greu, să o dau jos
În garderobă haine și rafturi pline,
Și nu-te-nduri să le dai la săraci,
Chiar dacă, niciuna nu-ți mai vine,
Și nici o șansă n-ai, să le îmbraci
O viață-ntreagă, muncim și adunăm,
Sume mici sau mari avem în cont,
Nu cheltuim prea mult și nici nu dăm,
Celor ce țin un ban, la o batistă-n nod
Cât tânăr ești trăiești ca în povești,
Iar viața mai pe nimic, o risipești,
Seama nu-ți dai că-nbătrânești,
Și-ajungi un timp, când te căiești
Și tot așa inaintezi în ani de viață,
Ușor și sigur ajungi la bătrânețe,
Trezirea e mai devreme, dimineața,
Somnul nu vine la fel, ca-n tinerețe
La anii senectuții, gândul mai des te poartă,
Spre cei plecați la Cer, de Domnul adormiți,
Te-ntrebi..puteam eu să am o altă soartă?
Și îți răspunzi..alții Sus sunt și doar de noi...pomeniți!
Scrisă de Cezar!
Pe Curând!
Mia, dr. Mia!
Acum când anii mulți s-au adunat
Și las în urmă munca de laborator,
O tandră nostalgie azi mă cuprinde
Când las trecutul cu amintiri și dor
Gândul îmi fuge departe-n timp
Când tânăr stagiar și eu am fost,
Și cum emoția atunci m-a copleșit
Până ce am primit la stat un post
Apoi a început munca de doctor
Cu realizări, eșecuri și provocări,
Viața mi-a fost cu bune și cu rele
Am râs, am plâns și găsit rezolvări
Cu voi am lucrat mii de probe
Și analize diverse am efectuat,
Și mulțumirea a fost supremă
Când cel bolnav s-a vindecat
Timpul s-a scurs fără-ncetare
Și am ajuns să fiu pensionară,
De acum dorința-mi este clară
Să vizitez eu anual câte o țară
Nu vreau s-aud de audit RENAR
Și nici să pun vreun diagnostic,
Și doar ca Domnul să îmi dea
În tot ce fac un bun prognostic
De microscop ce să vă spun
De plăci Petri și de lamele,
Toate-mi vor fi doar amintire
C-am rezolvat cazuri cu ele
Călătoria o voi începe-n Franța
Până s-apară din nou pandemia,
Cu drag, vă rog primiți salutul
Venit de la Paris..bonjour..eu Mia!
Mă duce gândul...!
Mă duce gândul fără să-mi spună,
departe în copilăria mea din sat,
Și mă oprește lângă o poartă
zicându-mi, deschide ești așteptat.
Fac doi pași rapid pân' lângă gard
și privesc în curtea părăsită,
Totu-i pustiu nu simt nicio mișcare
și casa pare a fi nelocuită.
Doar câinele mă latră dintr-o cușcă
și furios se uită către mine,
Parcă ar vrea ham, ham să spună,
nu te cunosc, pleacă străine.
Nu mai strig, privesc pe drum,
dar și pe-aici nimeni nu trece,
Treabă îmi fac scot o găleată
și sorb paharul plin cu apă rece.
Bag mâna în buzunarul hainei
și-ntrebător iau telefonul,
Îl sun pe tata și-i zic că am venit,
îmi zice da și-oprește tonul.
Trece un timp până deschide ușa
în mână cu un baston cu tijă,
Ochii îi plâng când chipu-mi vede
și-i șterge-ncet cu mare grijă.
Trage ușor zăvorul porții și vorbă
aspră aruncă înspre câine,
Ne-mbrățișăm și îmi șoptește....
să știi că te-așteptam pe mâine.
Ne așezăm pe banca de la drum,
ca să-și îndrepte spatele,
Și trist îmi spune de dureri și,
c-a-ncercat..toate tratamentele.
Este seară și se lasă cu răcoare,
așa că amândoi intrăm în casă,
Stăm de vorbă și ne povestim,
dar tristețea greu ne-apasă.
Deodată, mă trezesc și gândul
mi-l întreb nedumerit,
De ce m-a dus fără de știre la
locul unde am copilărit.
Profund în judecată mi-a explicat,
că n-am mai fost demult prin sat,
Să-l văd pe tata ce-i bolnav și
să vorbesc cu mama ce-a plecat.
Deabia acum eu rușinat am înțeles,
că gândul doar a vrut să-mi spună,
Să merg la tata cât mai des, până ce
soarele și pentru el, nu urcă..să apună.