Perdeaua!
Mă plimb pe o alee pietruită
Puțin mai sus de casa noastră,
Și trag cu ochiul chipul să-ți văd
Udând mușcata de la fereastră.
Știu că privești și-mi vezi privirea
Dar nu dorești să tragi perdeaua,
Nu poți uita că am plecat atunci
Când pe pământ se punea neaua.
Nici eu nu am ceva de explicat
Că doar am discutat cu voce tare,
Și ne-am adus acuze fără număr
Făr 'a rosti cuvântul greu...iertare.
Acum zăpada s-a topit de mult
Și primăvara frumusețea își arată,
Aminte îmi aduc cum ne plimbam
Nimic nu se vedea să ne despartă.
Aș vrea să-ți fac un semn cu mâna
Însă nu știu dacă ești singurică,
Așa că am să mă întorc și mâine
Sperând, poate perdeaua...se ridică!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Muza care nu știa
Poem: flux de poeme naani /49
Ce carti citesc moldovenii. Top 10 cele mai cumparate in 2018
Poem: Iarna mea tarzie
Poem: Corabie în olandeză
CONCURS: Reciți o poezie scrisă de Eminescu și ești premiat
Poem: Ja, einmal ich träumte" în română
Poem: ...rutină
O şcoală din Spania a eliminat 200 de cărţi sexiste şi marcate de stereotipuri din biblioteca sa