Lacătul de la inima mea
Se tot vorbește că moartea-i dureroasă,
Că este neagră și are coasă,
Că n-are chip și-i tare fioroasă,
Dar nouă celor căzuți în ale amorului visări nici că ne pasă!
Îndrăgostiții știu că dragostea și viața-i tot ce contează!
Iubito astăzi am aflat o taină a iubirii
Căci Duhul Sfânt vorbește și prin tine...
Mi-ai spus cum o iubire mare
Se sechestrează.....
Chiar dacă termenul ăsta nu sună bine...
Căci eu adusul-am în pomenire
Ei bine cum?
Să afle fiecare!
Noi doi iubito știm...
Cum să poți face o iubire pe veci nemuritoare,
Sau să n-o lași să zboare...
Voi însă cititorii,
Citiți titlul la poezie,fiecare!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier,cel mai trist prizonier,
În lanțuri mai grele ca cele de fier,
In celula cea mai întunecată,
Cel mai trist prizonier
E omul ce a pierdut un suflet iubit.
Cel mai trist prizonier,
In întuneric,la zenit,.
Cel mai trist prizonier,
Mangaiat doar de al lui asfințit..
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Graiul auriu
Aș vrea să mă auzi când cânt în tăcere,
Să-ți ajungă glasul meu până la marginea lumii, ușor,
Când fiecare notă se naște din dorul meu,
Și tu ești muza, care mă face să zbor.
Căci fiecare cântec ce iese din piept,
Este o poveste pe care doar tu o știi,
Fiecare acord, o vibrație înălțătoare,
Iar tu ești lumina care în inima mea vie.
Aș vrea să mă auzi cum pictez cu cuvinte,
Cum culorile sufletului meu devin adevăr,
Cu fiecare tușă, fiecare nuanță de dor,
Tu ești pensula care-mi dă contur.
Talentul meu, un foc ce arde cu tine,
Fără tine, nu aș ști ce înseamnă a crea,
Căci în tine găsesc inspirația divină,
Tu ești sursa mea, și eu, doar un râu ce curge spre ea.
Când cânt și pictez, totul se deschide în fața ta,
Și aș vrea să te știu aproape, să mă asculți,
Căci tu ești zborul ce îmi dă aripi,
Și fără tine, rămân doar umbre, fără rădăcini.
Aș vrea să mă auzi și să mă simți,
Să vezi cum talentul meu prinde viață din dor,
Căci tu ești muza mea, și în tine mă regăsesc,
Când cânt și când pictez, tu ești visul meu de aur, fără-nceput.
Iertare
Tu faci totul sa fie frumos
Imi intorci viata pe fata daca-i pe dos,
Raze de soare Imi cobori in priviri
Si-mi construiesti vise noi din amagiri.
Tu faci lumea sa fie rotunda,
Si faci ziua sa fie mai lunga.
Noptile le albesti intr-o ploaie de stele
Inima imi aprinzi cu lumina din ele.
Langa tine cand stau si in ochi te privesc
Simt cum vesnic ma pierd, de m-atingi ma topesc.
Cand pe umarul tau imi pun capul usor
Atunci cerul ating si plutesc, liber zbor.
Daca dorul imi fura cate o lacrima calda
Si cand ochii ma cearta caci nu pot sa te vada,
Numai inima bate ne ncetat visatoare
Caci ea stie, nebuna, ca iubirea nu moare.
Pur și simplu
Pe cerul surd un nor încet plutea,
Și vântul cald aducea amintiri,
Din timpuri vechi, o șoaptă suspina,
A vremurilor trecute fara de priviri
Sub ramul trist, o frunză s-a desprins,
Și s-a pierdut în goluri neștiute,
Ca un ecou din ce a fost necuprins,
Trecând pe lângă visele pierdute.
Lumina pală tremură-n tavan,
Și serile sunt pline de tăcere,
Din locu ascuns, un dor bătrân, viclean,
Răsare blând și cere mângâiere.
Un ceas străin tot bate într-un colț,
Și timpul parcă nu mai vrea să treacă,
Dar undeva, sub pleoape reci și goale,
Se-ascunde-un chip ce
încă mă petreacă.
Inima ta...inima mea
În fața ta inima mea nu mai era.
Am pierdut-o și tot ce îmi rămăsese
Era doar inima ta ținându-i locul.
Dar tu ai ales o alta,
Iar acum adun miile de bucăți de pe jos...
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier,cel mai trist prizonier,
În lanțuri mai grele ca cele de fier,
In celula cea mai întunecată,
Cel mai trist prizonier
E omul ce a pierdut un suflet iubit.
Cel mai trist prizonier,
In întuneric,la zenit,.
Cel mai trist prizonier,
Mangaiat doar de al lui asfințit..
cum ar fii?
cum ar fi sa fim din nou,la fel ce eram odata
fericiti ne sarutam,neinteresandu te de alta fata
te iubeam atat de tare,incat nimic n avea scapare
dar intr o noapte oarecare,tu m ai uitat la departare
nu stiu daca ma mai iubesti,sper ca voi alfa vreodata
in radioul meu,suna piesa ta preferata
ce mai vremuri,asa frumoase
dorul de tine,mai rau ca pielea ta de matase
asa dulce tu erai,incat incet ma sarutai
amintirile noastre,vor ramane ascunse n noi pan la ultimul trifoi
cum ar fi?
sa ne iubim din nou?
la fel ca n prima zi?
pana ultimul din noi,se va rataci
Graiul auriu
Aș vrea să mă auzi când cânt în tăcere,
Să-ți ajungă glasul meu până la marginea lumii, ușor,
Când fiecare notă se naște din dorul meu,
Și tu ești muza, care mă face să zbor.
Căci fiecare cântec ce iese din piept,
Este o poveste pe care doar tu o știi,
Fiecare acord, o vibrație înălțătoare,
Iar tu ești lumina care în inima mea vie.
Aș vrea să mă auzi cum pictez cu cuvinte,
Cum culorile sufletului meu devin adevăr,
Cu fiecare tușă, fiecare nuanță de dor,
Tu ești pensula care-mi dă contur.
Talentul meu, un foc ce arde cu tine,
Fără tine, nu aș ști ce înseamnă a crea,
Căci în tine găsesc inspirația divină,
Tu ești sursa mea, și eu, doar un râu ce curge spre ea.
Când cânt și pictez, totul se deschide în fața ta,
Și aș vrea să te știu aproape, să mă asculți,
Căci tu ești zborul ce îmi dă aripi,
Și fără tine, rămân doar umbre, fără rădăcini.
Aș vrea să mă auzi și să mă simți,
Să vezi cum talentul meu prinde viață din dor,
Căci tu ești muza mea, și în tine mă regăsesc,
Când cânt și când pictez, tu ești visul meu de aur, fără-nceput.
Iertare
Tu faci totul sa fie frumos
Imi intorci viata pe fata daca-i pe dos,
Raze de soare Imi cobori in priviri
Si-mi construiesti vise noi din amagiri.
Tu faci lumea sa fie rotunda,
Si faci ziua sa fie mai lunga.
Noptile le albesti intr-o ploaie de stele
Inima imi aprinzi cu lumina din ele.
Langa tine cand stau si in ochi te privesc
Simt cum vesnic ma pierd, de m-atingi ma topesc.
Cand pe umarul tau imi pun capul usor
Atunci cerul ating si plutesc, liber zbor.
Daca dorul imi fura cate o lacrima calda
Si cand ochii ma cearta caci nu pot sa te vada,
Numai inima bate ne ncetat visatoare
Caci ea stie, nebuna, ca iubirea nu moare.
Other poems by the author
Când iubesti
Cand iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești iarăși la tine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Regina dimineții
Să fie noaptea plină de tristețe
Gândindu-mă că ești departe?
Sau poate dragostea își are propriile șoapte,
Ce mint frumos cu rost și fără rost?
Dar ce contează astăzi când îmi stai în brațe,
Dorindu-te mai mult pe zi ce trece,
Spunându-ți vorbele adevărate,
Ce-aduc speranțele dorite de-atâta vreme,
Ce drum își fac acum când suferințele sunt moarte,
Și când îți spun fără-ncetare că te iubesc,
Fără o lungă așteptare a vreunui ferice și optimist răspuns?
Azi îți declar că ești regina dimineții,
Când stai cuminte îmbrăcată în culoare roșu aprins,
Și mă privești cu nerăbdare stându-mi în dreapta pe pat întinsă,
Dar știu că tu ești de neatins!
(26 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Luni
Iubita mea,la inceput de săptămână,
Îți voi trimite un sărut simbolic,
Știind că nu te pot ține de mână,
Și nici să-ți simt parfumul mistic îngeresc,
Să te miros aș vrea dar n-o pot face
Are iubirea briza sa?
Iubindu-te am gândul prins la tine,
Am un suspin dar am și-o mare fericire
Știind că ești iubita mea pe veșnicie
Sau că eu sunt iubirea ta!
(26 februarie 2024 Horia Stănicel)
Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Irezistibila iubire
Să poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare,
Amorul este singura salvare...
Tu preafrumoasa mea iubită,
Ai partitura simfoniei despre care fac vorbire!
Să fie vorba despre suferință și durere,
Ori despre boala fără vindecare,
Și despre omenirea cea căzută care moare?
Cu siguranță este!
De poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare
Și azi și mâine în toată vremea existenței noastre,
Ea este darul ce ne vine
Și ne ridică din tristețea rece
Căci Dumnezeu acum zâmbește!
(4 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Când iubesti
Cand iubești îți pasă ...
De fiecare lacrimă vărsată
De fiecare adiere a vântului Care-ți vorbește pe glasul lui
De norii toți ca de poveste,
De orice șoaptă ce-ți sosește
De soare,ploaie,mare,munte
De vorbe calde și lucrurile mici mărunte
De gândurile toate,fie rele fie bune,
De fete și băieți din sate,
Și de orașele aglomerate,
Iubirea le ține pe toate!
Eu mă gândesc acum la tine,
Tu mă primești iarăși la tine,
Adio tu singurătate!
(7 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Regina dimineții
Să fie noaptea plină de tristețe
Gândindu-mă că ești departe?
Sau poate dragostea își are propriile șoapte,
Ce mint frumos cu rost și fără rost?
Dar ce contează astăzi când îmi stai în brațe,
Dorindu-te mai mult pe zi ce trece,
Spunându-ți vorbele adevărate,
Ce-aduc speranțele dorite de-atâta vreme,
Ce drum își fac acum când suferințele sunt moarte,
Și când îți spun fără-ncetare că te iubesc,
Fără o lungă așteptare a vreunui ferice și optimist răspuns?
Azi îți declar că ești regina dimineții,
Când stai cuminte îmbrăcată în culoare roșu aprins,
Și mă privești cu nerăbdare stându-mi în dreapta pe pat întinsă,
Dar știu că tu ești de neatins!
(26 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Luni
Iubita mea,la inceput de săptămână,
Îți voi trimite un sărut simbolic,
Știind că nu te pot ține de mână,
Și nici să-ți simt parfumul mistic îngeresc,
Să te miros aș vrea dar n-o pot face
Are iubirea briza sa?
Iubindu-te am gândul prins la tine,
Am un suspin dar am și-o mare fericire
Știind că ești iubita mea pe veșnicie
Sau că eu sunt iubirea ta!
(26 februarie 2024 Horia Stănicel)
Visează
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru...
Lasă-te purtată de visele tale
Ce eu ți le-am trimis decolorate,alb-negru,
Tu pune-le culorile doar
Și spune-mi ce-ți place sau nu
Primește sărutul meu,
Ti-am povestit unde-i locul lui
Pe buzele tale,
Și ține-l acolo o mie de ani,
Ce par o clipă doar,
Mai bine așa,
Și spune-mi ce pot face
Când ești departe de mine,
Sau cum să scap de o mie de suspine..
Visează cu mine iubito
Cât încă cerul este albastru și-i al nostru
Sau poate-i mai bine să poarte culorile tale,
Iubirea noastră-i aproape să se nască,
N-o vom lăsa să moară vreodată....
Eu îți promit ție iar tu îmi vei promite mie,
O mie de vise ,o mie de ani,
Atâtea clipe-mpreună cu noi doi ținându-ne de mână,
Sau îmbrățișați cum îți place
Nu-i oare așa începutul de Rai,
Nu-s îngerii acum printre noi,
Cine știe ar putea să ne spună și nouă ....!
(15 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Irezistibila iubire
Să poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare,
Amorul este singura salvare...
Tu preafrumoasa mea iubită,
Ai partitura simfoniei despre care fac vorbire!
Să fie vorba despre suferință și durere,
Ori despre boala fără vindecare,
Și despre omenirea cea căzută care moare?
Cu siguranță este!
De poți traduce irezistibila iubire,
Când fericirea te cuprinde,
Nimic neștiind din toate-aceste povestiri,
Căci dragostea e marea evadare,
Din golul apăsătoarei existențe care doare
Și azi și mâine în toată vremea existenței noastre,
Ea este darul ce ne vine
Și ne ridică din tristețea rece
Căci Dumnezeu acum zâmbește!
(4 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)