Glastra
De-aş fi pământ în glastră
Şi tu a mea floare,
Te-aş ţine ca în palmă,
Cu săruri şi cu soare.
Aş fi atent cu tine,
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Ţi-aş da apa din mine,
Să nu te ofileşti.
Am sta sus la fereastră,
Să poţi fii admirată,
În rochia din petale
Şi frunze-nveşmântată.
Te-aş îndemna întruna,
La cât de dulce eşti,
În vizită la tine,
Albine să primeşti.
Te-aş apăra desigur
De gâzele mai mari,
De mitocana muscă
Şi trântorii hoinari.
Am fi ca o regină
Şi un cavaler de lut,
Ţi-aş da pe rădăcină,
Teluricul sărut.
Şi ai deveni o mamă
Şi eu aş fi un tată,
Pe lângă noi în glastră
Cu un boboc de fată.
Şi ne-am petrece viaţa,
Pământ şi două fire,
Tot în parfum de floare,
În tihnă şi iubire.
De s-ar mira oricine,
Trecând pe la fereastră,
Atâta fericire
Să vadă într-o...glastră!