HOINAR
M-am preumblat, hoinar, prin gândurile tale,
Dorindu-te cu-atâta patimă și jale...
Înfrânt ca o aripă, îngreunată-n pene,
Am adormit final, cuprins de-a nopții lene...
Că numai pentru tine, am strâns o stea în felinar,
Să-ți lumineze calea, pe care m-am aflat hoinar...
Și dezbrăcat de umbre, m-am risipit cuvinte,
Ca un covor de flori, ce ți se-nchină dinainte...
Și-ntr-un final, sătul de-atâta hoinărit,
Cu sufletul prea-plin de tine, m-am oprit...
E sărbătoarea lumii, pe care tu-o iubeai,
În verde crud e pace. E-amurg de luna mai...
Poems in the same category
Nascut in lumea...
Nascut in lumea ce nu a cunoscut iubirea,
Si ars de ea ai fost de atitea ori in drumuri,
Si un sarut ce iti aprinde inima si mintea
Tu nu l-ai simtit pe a tale buze reci.
Nascut in lumea ce te omorit doar prin
Cuvinte rostite de gura lor,venind din
Suflet ce au taiat ca un cutit o inima
Ce a simtit in suflet cu adevarat iubirea.
Captiv...
M-am trezit într-o furtună nocturnă,
Sub un cer luminat de fulgere nu de lună,
Mă rătăcesc în propria-mi viață confuză,
Vreau să știu unde a dispărut a mea călăuză....
Aș vrea să știu de ce m-a lăsat în spate,
De ce m-a făcut să tânjesc după libertate,
De ce simt că n-o pot avea nici după moarte,
De ce am ales-o fix pe ea dintre toate....
Sunt captiv în propriile-mi gânduri blestemate.....
NOAPTE CU VISE
Doar nopțile cu vraja lor
Mă potolesc când ard de dor
Te caut dragul meu mereu
Prin toți ce-mi ies în cale.
Adesea în loc m-am oprit
Mi se părea că undeva
Eu te-am zărit.
Imi doresc
Mi-as dori ca cineva sa ma iubeasca asa cum iubesc eu
Mi-as dori ca toti sa simta cum simt eu
Mi-as dori sa ne luam dupa ce si cum simtim
Decat sa ne tratam in diferite moduri
Mereu am ales cu sufletul si inima
Sper sincer ca intr-o zi asta se va schimba
Cum e lumea asta rea.. prefer ca fiind eu sa fiu bunul din ea..
Oricat am vrut sa reapari in viata mea
Acum vreau sa-ti spun: DISPARI, PA!
Dar iubesc momentele cu tine
Le-am retrait la nesfarit
In speranta ca poate si tu intr-o zi..
Vei ajunge sa simti ca lumea e mare, dar eu-s doar a ta..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Nascut in lumea...
Nascut in lumea ce nu a cunoscut iubirea,
Si ars de ea ai fost de atitea ori in drumuri,
Si un sarut ce iti aprinde inima si mintea
Tu nu l-ai simtit pe a tale buze reci.
Nascut in lumea ce te omorit doar prin
Cuvinte rostite de gura lor,venind din
Suflet ce au taiat ca un cutit o inima
Ce a simtit in suflet cu adevarat iubirea.
Captiv...
M-am trezit într-o furtună nocturnă,
Sub un cer luminat de fulgere nu de lună,
Mă rătăcesc în propria-mi viață confuză,
Vreau să știu unde a dispărut a mea călăuză....
Aș vrea să știu de ce m-a lăsat în spate,
De ce m-a făcut să tânjesc după libertate,
De ce simt că n-o pot avea nici după moarte,
De ce am ales-o fix pe ea dintre toate....
Sunt captiv în propriile-mi gânduri blestemate.....
NOAPTE CU VISE
Doar nopțile cu vraja lor
Mă potolesc când ard de dor
Te caut dragul meu mereu
Prin toți ce-mi ies în cale.
Adesea în loc m-am oprit
Mi se părea că undeva
Eu te-am zărit.
Imi doresc
Mi-as dori ca cineva sa ma iubeasca asa cum iubesc eu
Mi-as dori ca toti sa simta cum simt eu
Mi-as dori sa ne luam dupa ce si cum simtim
Decat sa ne tratam in diferite moduri
Mereu am ales cu sufletul si inima
Sper sincer ca intr-o zi asta se va schimba
Cum e lumea asta rea.. prefer ca fiind eu sa fiu bunul din ea..
Oricat am vrut sa reapari in viata mea
Acum vreau sa-ti spun: DISPARI, PA!
Dar iubesc momentele cu tine
Le-am retrait la nesfarit
In speranta ca poate si tu intr-o zi..
Vei ajunge sa simti ca lumea e mare, dar eu-s doar a ta..
Spune-mi!
Cu al tău vin m-ai fermecat, mi-ai dat lumea peste cap
Nopti și zile am îmbrăcat in speranțe
Că vei reveni la un apus de soare,
Sa ciocnim un pahar, să ne unim în brațe.
Spune-mi! Cum să uit ce n-am trăit
Cum să-mi sting dorul ce-n suflet arde?
De noi, de-un ultim pahar de vin
Când doar a ta tăcere mă-nvăluie în noapte?
Spune-mi! Cum pot să uit de noi
Când umbrele clipelor în doi mă cheamă?
Cum să mă despart de tot ce-am fost
Când dorul, să-mi amintesc, mă îndeamnă?
Te-am așteptat, sperând să te intorci
Și am rămas acolo unde m-ai lăsat
Am tot sperat povestea s-o reîntorci
Ca prin vis...ca și când n-ai plecat...
Tablou de iarna cu femeie
Auzi iubito, lemnele cum ard în șemineu?
Și vezi cum fulgii albi dansează în vazduh?
Fereastra aburită iți șoptește un eseu
Despre iubire, dragoste si duh...
Te legeni incălzită pe fotoliu-ncăpător
Și torci ca o pisică cuprinsă de visare,
Ți se perindă clipe de taină ce omor
Trecut și ceață și durere și-apăsare
Și simți in nări mireasma de vin fiert
Ce se strecoară de pe aragaz,
Cu scorțișoară dulce și-alături un desert,
Și-aștepți sărutul tandru pe obraz…
Și-abia întredeschizi pleoapele-ți frumoase
Uitându-te la focul ce pocnește-ncetișor
Pupilele ți se măresc ușor și curioase
-Mai e ceva pe lume de ce să-ți fie dor?…
Other poems by the author
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
ASEDIU
Sub asediu, cetatea, stă gata să cadă,
Cu porțile frânte de berbecele greu,
Rămas fără oaste, regele face rocadă,
Ferindu-se-n turn, de regele leu...
Corbul, de moarte, aripa își frânge,
Arme lucesc în holda de vară,
Eroii sfârșesc în baia de sânge,
Din zorii de zi și până în seară...
Noaptea albă, cumplită și grea,
Fără nori, fără lună și stele,
Noaptea aceasta se va trece și ea,
Precum se vor trece și umbrele rele...
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
ÎNTR-ADEVĂR E TIMPUL
Într-adevăr e timpul,
ca marea-nvolburată,
să-nspume-n valuri albe,
ale noastre trupuri ude...
Într-adevăr e timpul,
ca luna să se culce,
şi prima stea, a vieţii,
pe cer să se ridice...
Într-adevăr e timpul,
ca zborul meu înfrânt,
să redevină flăcări,
să picure cuvânt,
să sape-n trupul tău
firav, un gând :
să-ţi fie dor de mare
de pescăruşi ţipând...
DE-AŞ FI LĂSAT...
De-aş fi lăsat în umbra mea
Lumina-n colţ de frântă stea
Să tremure la geamul tău
Un ciob tăiat din glasul meu...
De-aş fi lăsat ca luna nouă
Să-ţi şadă-n cale bob de rouă
Răcoritoare urmă-albastră
Pervaz la sufletu-mi fereastră…
De-aş fi lăsat ca drumul meu
Să curgă lin ca dansul unui zmeu
Aş fi ştiut că zarea aurie
A făurit din lacrimi, perla vie...
De-aş fi ştiut că-n spinul frunţii mele
Adastă cerul adâncit de stele
M-aş fi rugat ca-n ceasul dimineţii
Să-mi cânte în surdină somnul vieţii...
De-aş fi lăsat crucea să-mi ţin
Apus de soare roşu şi senin
Îngenunchiat în rănile adânci
Ca valul risipit în albe stânci...
De-aş fi lăsat să mor o clipă
Să-mi fie gândul vârf de-aripă
Să zbor înalt şi să cobor Strivit în umbră de cocor...
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu
PRIVIT-AM CERUL LA APUS...
Privit-am cerul la apus,
Şi ochii tăi adânci, s-au dus,
Spunându-mi că vor reveni,
Din nou, la început de zi...
Această noapte, greu va trece,
Fără să-ţi ţin în mână, palma rece,
Şi-n primul ceas de dimineaţă,
Mă vei găsi plin de speranţă:
Să-mi pui pe buze un sărut,
Şi să-mi şopteşti ce voi s-aud ;
La noapte stelele şi luna,
Ne vor uni întotdeauna...
ASEDIU
Sub asediu, cetatea, stă gata să cadă,
Cu porțile frânte de berbecele greu,
Rămas fără oaste, regele face rocadă,
Ferindu-se-n turn, de regele leu...
Corbul, de moarte, aripa își frânge,
Arme lucesc în holda de vară,
Eroii sfârșesc în baia de sânge,
Din zorii de zi și până în seară...
Noaptea albă, cumplită și grea,
Fără nori, fără lună și stele,
Noaptea aceasta se va trece și ea,
Precum se vor trece și umbrele rele...
UITARE
Mă pierd. Mă scufund în uitare.
Mă uiți. Mă tratezi ca atare.
Am plecat. Discret fără umbră.
Ai rămas. Înveșmântată în ură.
Te respir. Îți adulmec parfumul.
Fără mine. Destrămat îmi e drumul.
Pozele-s șterse. Precum frunzele moarte.
Te-am iubit. Să te uit, nu se mai poate.
Cine ești. Un zbor prea devreme.
Cine sunt. O carte fără poeme.
Gustul de măr. A fost sărutul tău.
Sunt gol. În mine acum este hău.
Mă uit. Mă scufund în uitare.
Ai fost. Pe obraz o lacrimă mare.
Te uit. Mai arunc doar o privire.
Am fost. Acum sunt doar o ieșire.
ÎNTR-ADEVĂR E TIMPUL
Într-adevăr e timpul,
ca marea-nvolburată,
să-nspume-n valuri albe,
ale noastre trupuri ude...
Într-adevăr e timpul,
ca luna să se culce,
şi prima stea, a vieţii,
pe cer să se ridice...
Într-adevăr e timpul,
ca zborul meu înfrânt,
să redevină flăcări,
să picure cuvânt,
să sape-n trupul tău
firav, un gând :
să-ţi fie dor de mare
de pescăruşi ţipând...
DE-AŞ FI LĂSAT...
De-aş fi lăsat în umbra mea
Lumina-n colţ de frântă stea
Să tremure la geamul tău
Un ciob tăiat din glasul meu...
De-aş fi lăsat ca luna nouă
Să-ţi şadă-n cale bob de rouă
Răcoritoare urmă-albastră
Pervaz la sufletu-mi fereastră…
De-aş fi lăsat ca drumul meu
Să curgă lin ca dansul unui zmeu
Aş fi ştiut că zarea aurie
A făurit din lacrimi, perla vie...
De-aş fi ştiut că-n spinul frunţii mele
Adastă cerul adâncit de stele
M-aş fi rugat ca-n ceasul dimineţii
Să-mi cânte în surdină somnul vieţii...
De-aş fi lăsat crucea să-mi ţin
Apus de soare roşu şi senin
Îngenunchiat în rănile adânci
Ca valul risipit în albe stânci...
De-aş fi lăsat să mor o clipă
Să-mi fie gândul vârf de-aripă
Să zbor înalt şi să cobor Strivit în umbră de cocor...
DIN LIVADA CU MASLINI
Din livada cu măslini,
Imn cântat de heruvimi,
Se aude-n ceas de seară,
Picurând lumina-n ceară...
Sub icoanele prea sfinte,
Cartea sacră în cuvinte,
Ferecată în cleștar,
Stă deschisă în altar...
Peste turlele-smerite,
Cu aripile-aurite,
Zboară îngerii-nspre stele,
Preaslăvind raiul cu ele...
Praf de stele luminat,
Fă-mă, Doamne, pe-nserat,
Și m-așterne în pridvor,
Lin, să cânt ca un izvor...
Curs în calea dragei mele,
Ca o miere peste piele,
Imn cântat de heruvimi,
Din livada cu măslini...
#ingerulmeu