SINCRON
Înainte să știm să respirăm
ne-am promis o reîntâlnire,
peste timp, peste lumi, în alte vieți....
Ne-a fost predestinat să ne unim privirile...
doar atunci sufletele noastre vor ști....
În lumea asta am învățat
să trăiesc cu un dor nestins,
care apasă ca un seism
pe acea rană deschisă cândva,
cu speranța că respirația ta
va vindeca golul înrădăcinat,
înscris în ADN-ul ființei mele.
Acum văd clar,
dincolo de acest exil terestru.
ne-am recunoscut...
Totuși , până și cel mai îndepărtat gând
îmi spune că , deși avem aceeași misiune,
avem direcții diferite.
Mă ridic deasupra propriilor amintiri,
îmi scutur sufletul
și continui să aștept,
ca timpurile noastre să bată în același timp.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: O șoaptă
Poem: Lazaret - Dincolo de zid (roman foileton) 21. Întâlnirea
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Șoapte de dimineață
Poem: Romanța codrului etern
"Cu drag din Moldova" - proiect lansat de jurnalistul Vasile Botnaru si poetii Maria si Ivan Pilchin
Poem: Am crescut din dor
Poem: ,,O clipă de sinceritate" în islandeză
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala