Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală

poezii.online Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală

Pasiunea pentru lectură a adunat zeci de oameni într-un parc din Capitală. În pofida frigului, aceştia au făcut schimb de cărţi şi impresii.

Pentru Marina Daniliuc nicio zi nu trece fără a răsfoi vreo carte. Doar în acest an, tânăra a reuşit să citească peste 40 de opere. Aceasta spune că a aflat despre eveniment de pe o reţea de socializare şi nu a ezitat să participe, mai ales ca a avut şansa să-şi îmbogăţească biblioteca personală.

"Eu consider că cărţile ar trebui să fie într-o continuuă circulare. Este mai mult un egoism pentru cititori să păstreze unele cărţi în biblioteca lor, să stea acolo prăfuite decât să le împărtăşească, să le schimbe cu altcineva", a spus Marina Daniliuc, cititoare.

Ideea originală de a face schimb de cărţi a fost apreciată şi de ceilalţi participanţi.

"Am reuşit cinci cărţi să schimb. E o chestie plăcută. Văd feţe zâmbitoare, feţe plăcute. "

"Îmi place să schimb şi opinii, şi cărţi cu persoanele care citesc la fel de mult. Şi am crezut că astăzi este un eveniment bun pentru a mai schimba din cărţi. "

"Am cărţi care le-am citit şi erau pe raft şi aici am pobibilitatea să le schimb cu cărţi care nu le-am mai citit până acum."

Parascovia Belschi este cea căreia i-a venit ideea de a organiza un astfel de eveniment. Femeia susţine că lectura face parte din stilul ei de viață. Speră ca pe viitor numărul celor care se vor alătura acestei inițiative va crește, iar la întâlnirile viitoare vor avea de unde alege mai multe cărți.

"Foarte pozitivă a fost toată lumea, au fost foarte dornici să vină. Chiar m-am bucurat, pentru că credeam că la noi lumea nu citeşte, dar de fapt ei citesc doar că pe ascuns", a declarat Parascovia Belschi, organizatoare.

În 2017, cea mai cumpărată carte de cititorii moldoveni a fost "Vara când mama avea ochii verzi" scrisă de fosta jurnalistă Tatiana Țibuleac. Într-un singur an, au fost vândute peste 4.000 de exemplare. În clasamentul celor mai populare cărţi se mai regăsesc "Te blestem să te îndrăgostești de mine" de Nicolae Dabija și "În umbra pașilor tăi" de Vitalie Cipileaga.


Preluat de la: Publika.md
Postat 18 noiembrie 2018
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Cine ești, de unde vii.

Mă pândește doar nefericirea, 

Când mă farmeci cu iubirea

Și mă-ntreb cu ce -am greșit ,

Și ce mai am de pătimit. 

Toată vina o port eu,

Când te petrec în neglijeu;

Simt că nu te vei întoarce, 

Nu -mi zâmbi, nu te preface.

Iarăși ploaia mă inundă, 

Dorul să mi -l ascundă 

Pentru amorul mistuit 

Din visul ce l-ai năruit

Ești ca vremea, efemer;

Cine ești, e un mister, 

Vii din alte vremuri, 

Scuturat, cuprins de friguri...

Nu te întreb, doar tac,

Un ceai fierbinte-ți fac.

Te țin în brațe strâns, 

Să nu mă umfli iar de plâns...

 

 

Mai mult...

ȘI MĂ ÎNTREB

Așa îmi vine câteodată

Să blestem  și să mă înfurii

Și să întreb;

De ce Doamne omului i-ai dat 

Minte și gândire să poată construi 

Cetăți, palate poduri pestr ape,

Creații ce durează peste viacuri,

Dar să se bucure de ele,nu?

Ai lăsat atâta frumusețe în lume

Dar timp s-o vadă n-are

De ce oare?

Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,

Cine are de ea trebuință?

De ce ai lăsat boală,durere

Ce să facă omul cu ele?

 

Mai mult...

Amantul Imaginar

Să mă doară ,cui îi pasă

Dorul este doar al meu.

Vreau să sufăr ,vreau în pace 

Să-l iubesc numai pe el 

 

Esti lichiorul meu de seară,

Mă învăluie al tău amor.

Si când soarele apare ,

Pleci cu sticlă,pleci cu tot 

 

Mă trezesc nedumerită,

Parcă îmi zâmbeai ,și-acum ,

O nouă zi ,din nou ispita 

De-a vedea ,cum mă ignori 

Mai mult...

Psalmi - LXIV - Suprimă-mi răzbunarea

 

Doamne, suprimă-mi răzbunarea,

fiindcă mi-a mâncat inima ca un foc

și m-a făcut robul unui dor rău.

Când m-au lovit, am simțit nevoia

să lovesc și eu, să arăt că nu sunt slab,

că nu sunt o pradă, că nu sunt doar un suflet în suferință.

 

Dar Tu, Doamne, mă înveți altfel.

Tu îmi arăți că răzbunarea

nu închide rănile,

ci doar le lărgește.

Căci dacă răspund cu ură,

voi rămâne în ură

și nu voi mai cunoaște nici pace, nici iubire.

 

Suprimă-mi răzbunarea,

care mă leagă de cel care mi-a greșit.

Dă-mi curajul să las în urmă ce am primit,

să nu țin minte răul,

ca să nu mă rătăcesc în el.

 

Fă-mă să uit când sunt lovit,

să nu mă răzbun,

ci să am liniștea celui care

nu mai vrea nimic altceva decât pace,

decât să mă eliberez de lanțurile urii.

 

Nu mă întreba dacă pot,

pentru că, Doamne, eu nu pot singur.

Dar Tu poți,

și în puterea Ta,

răzbunarea va muri,

iar eu voi trăi din harul Tău.

Mai mult...

N-ai vrea tu?

 

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,

Că prin ochii tăi căprui,

Se-mpletesc în zarea serii

Doruri vechi și visuri noi?

 

N-ai vrea tu să-mi lași pe buze

Dulcea ta adiere,

Ca să simt, printre iluzii,

Cum iubirea ta mă cere?

 

N-ai vrea tu să-mi fii poveste,

Scrisă-n stele, fără teamă,

Unde timpul nu mai este,

Și doar dorul ne mai cheamă?

 

N-ai vrea tu să vii, să-mi spui,

Fără șoapte, fără frică,

Că-ntr-o lume de străini,

Doar iubirea ne ridică?

 

N-ai vrea tu să-mi fii lumină,

Când în umbre mă cobor,

Să-mi presari pe-a mea retină

Străluciri ce ard ușor?

 

N-ai vrea tu să-mi fii aproape,

Când tăceri mă prind din zbor,

Să-mi alungi tristeți și șoapte,

Să-mi fii cântec și fior?

 

N-ai vrea tu să fim de-a pururi,

Doi pereți dintr-un castel,

Unde timpul stă pe gânduri,

Și iubirea ne e țel?

Mai mult...

Specia care iși mănâncă zeii

Trăim pe același pământ unde L-am ucis pe Dumnezeu,

Îi călcăm tăcerea zilnic, ca pe un vechi și mut altar.

Suntem urmașii crimei, respirația din cadavru

Un cimitir care merge și se crede viu și clar.

 

Ce speranță să am eu, carne fără stele,

Într-o lume ce-și îngroapă sfinții în piele?

Dacă zeii mor de prea multă lumină,

Ce șansă am eu, o umbră anonimă?

 

Dacă L-au ucis pe Dumnezeu fiindcă prea mult iubea,

Ce șanse am eu, praf viu, în lumea care te-ar vrea?

Nu sunt nici divin, nici lege, nici altar, nici semn ceresc,

Sunt doar o greșeală-n carne ce-nvață cum să nu iubesc.

 

Ce salvare să mai cer, eu, carne fără tron,

Într-o lume ce-și devorează propriul idol?

Dacă zeii mor de prea multă lumină-n om,

Ce șansă am eu, o rană fără rol?

Mai mult...
#Interesant  Autor: Life.Through.Words❤️
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live