Autorul myiilau
Total
12 creaţiiCreaţii aleatorii :)
Cântecul firului de iarbă
Pe-un deal tăcut, sub cerul fără grabă,
Creștea un stejar cu fruntea spre înalt,
Iar jos, la umbră, tremura o iarbă,
Un fir mărunt, de soare-nsetat.
Stejarul stătea drept, cu ramuri grele,
Privind spre ceruri, liniștit, deplin,
Iar firul îl privea ca pe-o minune,
Cu dragoste de lut și dor divin.
,,Din umbra ta te strig, nu pentru slavă,
Ci doar să știi că sunt și eu aici,
O frunză mică-n marea ta ispravă,
Un glas ce cântă-n vânturi prea pitici.
Te chem ca roua dimineții clare,
Să-mi fii o clipă cer și adăpost,
O zi din viața ta mi-ar fi de-ajuns,
Să știu că-n lume n-am cântat pe cost.
Privește-mă măcar cum mă privește vântul,
Cum mă ascultă ploaia când suspin,
Căci tot ce sunt e cântec și pământ,
Și tot ce vreau e-un pas spre tine, lin.
Că lumea-ntreagă, poate, m-ar fi-nțeles,
Cu foșnet, cu plânsori, cu glas mărunt,
Dar tu, crescut prea sus ca să cobori,
N-ai auzit ce-n mine era cânt.”
Stejarul zâmbi frunzelor de sus,
Ascultă cântul firului ușor,
Dar iar privirea-n ceruri și-o supus,
Lăsând pământul mut și tremurător.
,,O oră doar să fim aceeași umbră,
Să-mi lași o rază-n sângele de lut,
O oră, stejar mare, și-apoi umbră,
O oră, și să mor… mi-ar fi plăcut.
O zi din viața ta mi-ar fi de-ajuns,
O zi, stejar cu inima de sus,
O zi, și-n ea tot dorul meu ascuns
Ar fi-nflorit și-apoi s-ar fi supus.”
Dar pomul se-ntoarse spre infinit,
Cu trunchiul plin de sine și tăceri,
Iar firul rămase-n vânt, năruit,
Cântând ce n-a primit în mii de ieri.
Și-acum, sub cerul care nu mai cade,
Firul se pleacă, dar nu se usucă-n tot,
Căci dragostea, chiar dacă nu se-ntâmplă,
Rămâne cântec viu… și-atât îl pot.
COPACUL TRIST
Sunt singur şi câmpia mă-nconjoară,
Şi soarele-mi bate-n crengi a nu ştiu câta oară,
În fiecare dimineaţă, trezit, privesc spre cer,
Şi-n fiecare noapte simt stelele cum pier…
Sunt singur şi atât de trist...
Nu dorm aproape niciodată.
Şi stau crucificat pe cer, întocmai ca un Crist,
Şi mor încet, străpuns de fulgere în coastă...
Şi am să dăruiesc atâta umbră-n jur...
Păcat, nu-i nimeni să-nţeleagă...
Nu-i sentiment mai trainic şi mai pur,
Ca cel de dăruire-ntreagă...
Mă-nclin să cred că nu aici mi-e locul...
Când m-am născut din sâmbure, m-a ocolit norocul...
O, Doamne, ce n-aş fi dat să nu fi răsărit,
Să nu fi fost bătut de ploi şi-n vânturi pustiit !!!
Trimite-Ţi Doamne fulgerul spre mine,
Să ard, ca rugul pentru Tine...
Să fiu al doi-lea răsărit de soare,
Să mă renasc în calm de mare...
Dor de tine...
Și îmi e dor de tine în fiecare clipă
De parcă zici că am fost blestemată
Îmi ești chemarea mea tăcută
Urletul meu, din inima-mi rănită.
Și îmi e dor de sufletul îmi spintec
Și nu mai știu cum să mă vindec
O-mbrățisare mi-ar prinde-atat de bine
Tăcerea însă te ține departe de mine
Mi-e dor de tine pentru totdeauna
Lipsa ta știu... mă va măcina întruna
Lipsă aducătoare de neputință si durere
Ce-mi fac sufletul și gândul să sufere...
Și iar mi-e dor și azi, dor imi va fi și mâine
Si-s toată un amestec de emoții
Teamă, zâmbete, tristețe, uimire...
Și mă sufoc... din cauza intensității...
Sfirsit de dragoste
Când dragostea se înnămolește,
Tu să nu spui că s-a sfârșit.
Căci tot ce-n suflet se ivește
E-un potop neîmplinit.
E-un potop ce-ți arde mintea,
Lăsând în urmă doar un scrum,
Făcându-te să uiți povestea
Ce-ai adorat-o ca un nebun.
Ai adorat, iubind în șoaptă,
Și-atunci când dragostea-a-noptat,
Dar epuizat de-atâta teamă,
Simți că tot ce-a fost s-a terminat.
Tu, spulberat de gânduri triste,
Ca o nălucă ai pășit.
Pământul parcă se mai rotește —
dar pentru tine, s-a oprit...
Un dar sau o pedeapsa?
Oh suflet drag,
Aceste sentimente-
Acest fapt-
De a pune totul pe hârtie
Este o binecuvântare sau o pedeapsă ?
Un dar sau nu ...
Iarăși în miez de noapte mă gândesc
La ce joc amuzant jucăm,
De ce numai iubirea și durerea
Versuri scot din poet.
Cum în angoase întunecate mă aflu
Fiori reci mă trec,
Suflu înghețat-tăios,
Mă poarta în vânt,
Asemenea unui fulg de zăpadă
Prea mic și inocent
Fară puterea de a alege
Unde să se așeze ...
Fiindcă el doar plutește
Într-un neant .
Așa că întreb :
De ce nu am somn,
Dar nici vlagă ?
Pare a mă fi certat cu odihna!
Oare sa supărat pe mine
Când printre stele
Iar am zăbovit?
Sau când pe poteci de munte
Am umblat?
Când frunze de toamna
Am admirat,
Pe străzi întunecate
Cu eșarfa-n vânt
Dar cu zâmbet cald în suflet?
Oare asta să mi fie pedeapsa ,
Prețul plătit,
Pentru acest dar ?
Vouă...cu drag!
Trimit un zâmbet către voi
Și o frumoasă floare,
Spunând urarea de mulți ani
Vouă, în zi de sărbătoare
Sunteți minunea pe pământ
Și prunci voi zămisliți,
Și cât de multă suferință
Ca noi barbații să fim împliniți
Cuvintele sunt prea puține
Să ne cuprindă dragostea,
Dar cât în inimă va fi iubire
Sfântă rămâne ...nașterea
Mama este doar una pe pământ
Și care viață prin suspin ne-a dat,
Cu greu ea ne-a crescut și educat
Aripi ne-a pus și-n lume am zburat
........................
Vă mulțumim că existați
Iar când greșim voi ne iertați,
Și știm că făra-voastră jumătate
Noi niciodată nu vom fi...Tați!
Vouă: mamă, soție, soră, prietenă!
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Balanța sufletului
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc 🙏
Marea de iluzii
Emanuelle
2 septembrie
Mulțumesc pentru aprecieri🙏
Ultima eclipsa
Florin Petricean
2 septembrie
Îți mulțumesc!
Statui
Alex Black
1 septembrie
profundă, sensibilă și superb construită. Reușești să surprinzi excelent contrastul dramatic dintre încremenirea sufletească și scânteia de umanitate...
Din durere cusută
Alex Black
1 septembrie
O cronica a morții interioare desăvârșită, scrisă cu o precizie chirurgicală și o răceală absolut superbă. Bravo👍
Ultima eclipsa
Deea
1 septembrie
frumos :)
Я смерти нет сказал
myiilau
29 august
Моё сердце откликнулось.❤️
✨ Po.e.m
Deea
29 august
Chiar asa e💟
Cerul din palmele mele
Cristina Elena
29 august
Mulțumesc mult!
✨ Po.e.m
Florin Petricean
28 august
Cât de scump plătim mândria și tăcerea? Versuri pline de adevăr și înțelepciune care ating. Trist, dar atât de adevărat!
Cioburi dintr-un vechi amor
Florin Petricean
28 august
Un scris curat și sincer. Se simte o maturitate emoționantă în felul în care sunt descrise absența și speranța.👏
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Florin Petricean
28 august
Impecabil scrisă!👏
Ea iubirea
aurica_plesea
28 august
Felicitări, cele mai frumoase versuri!
Pradă si putere
Florin Petricean
28 august
Iti mulțumesc pt apreciere!👍
Am rupt lanțul pus pe gânduri
Alex Black
28 august
O poezie care surprinde acel moment de ruptură, când vara se stinge și lasă în loc doar umbre și nostalgie. Citesc si nu pot decât să îți admir melan...